Opinii EVZ
Dacian Cioloș a început să fluiere în biserica lui Klaus Iohannis. Pe furiș și prin interpuși
Ziua de luni, 28 martie 2016, ar putea rămâne în Istorie drept ziua în care de la Palatul Victoria a plecat prima torpilă cu adevărat distrugătoare către Palatul Cotroceni.
Nu se va întâmpla asta, pentru că ea a trecut neobservată de presă și, prin urmare, s-a fâsâit. Merită consemnată însă, pentru că nu în fiecare zi un consilier al premierului Dacian Cioloș îl acuză pe președintele României că nu-și asumă rolul de „pion central” al politicii externe, iar șeful consilierilor lui Klaus Iohannis aproape că-l jignește fățiș.
Un episod neobișnuit pentru armonia ce caracterizează relația președinte-premier. „Lipsește acel pion central care să-și asume responsabilitatea soluțiilor. Faptul că fiecare își face treaba, nu este suficient, este important ca procedura să nu împartă rezultatul (...) Mi se pare că România este mult prea puțin prezentată în dezbaterile publice europene, transatlantice, la Washington, vizavi de ceea ce ne îngrijorează”, a clamat Călin Ungur, consilier de stat al premierului. „Nu cred că trebuie să ne autoflagelăm și să ne explicăm între noi fără să ne întrebe nimeni cât de slabă și lipsită de imaginație este politica externă a României (...) Până la urmă, riscăm să părem noi înșine mai, iertați-mi cuvântul neacademic, proști decât suntem”, a replicat acid Dan Mihalache, șeful Administrației Prezidențiale.
Nu știu dacă declarația consilierului lui Cioloș a fost premeditată, dacă a fost gândită ca un atac frontal la adresa președintelui Klaus Iohannis, deși rareori aceste ieșiri în decor sunt întâmplătoare. Este posibil ca Ungur să se fi lăsat dus de val, să nu se fi gândit că va zgândări diverse sensibilități politice și să fi făcut o analiză aplicată a stării în care se află diplomația românească, la o dezbatere intitulată pretențios „România- pivotul euroatlantic al regiunii”. Poate a fost vorba de o readucere cu picioarele pe pământ a organizatorilor discuției, mult prea optimiști. Chiar și așa, Călin Ungur a spus adevărul. După alegerea noului președinte, România a încetat să mai fie un jucător important în politica externă. Declarația consilierului premierului are potențial distructiv pentru imaginea șefului statului, deoarece descrie o realitate incontestabilă: președintele este mai degrabă un turist pe bani publici, decât un jucător geopolitic și geostrategic. Pentru președintele Klaus Iohannis, afirmația este cu atât mai ofensatoare cu cât reprezintă o ingerință în domeniul în care șeful statului are atribuții directe. De aici și nervozitatea consilierului prezidențial, Dan Mihalache.
Chiar dacă nu a fost pus de Dacian Cioloș, nu am remarcat ca premierul să se fi delimitat de declarația consilierului său. Cum poate fi explicat acest atac? Probabil că, pe măsură ce procentele din sondaje ale lui Klaus Iohannis se risipesc precum fulgii de păpădie, șeful Guvernului încearcă o delimitare de acesta. Premierul nuși poate asuma o confruntare directă, deoarece nu-și permite să se certe cu șeful statului. Dacă plănuiește să rămână- n funcție și după alegerile parlamentare de la sfârșitul anului, Dacian Cioloș nu poate ignora faptul că tot Klaus Iohannis este cel care va desemna premierul. Poate de aceea războiul nu se poartă direct, ci prin interpuși. Nu cred că această strategie îi va aduce mare lucru lui Dacian Cioloș, dovadă că declarația lui Ungur nu s-a impus pe agenda publică, pentru că nu a fost făcută de un demnitar cu greutate. Dacă vrea să puncteze electoral, premierul trebuie să-și asume confruntări directe. Nu a făcut-o până în momentul de față. Din contră, preferă să-și exercite autoritatea cu jumătate de gură și, mai ales, evită să se refere la persoane.
De exemplu raportul Corpului de Control referitor la tragedia de la Colectiv, în care intervenția autorităților din cadrul sistemului de urgență este catalogată drept o „improvizație”. În mod normal, Corpul de Control întocmește și dă publicității un astfel de raport atunci când premierul vrea să taie niște capete. Nu este cazul. Întrebat dacă dorește demisia lui Raed Arafat, premierul a negat cu tărie. Poate fi o strategie. Poate Cioloș vrea să demonstreze că este preocupat de schimbarea sistemului, nu a oamenilor. Pentru că numirea unor oameni noi la conducerea unui sistem ineficient nu rezolvă problemele. Nu știu cât capital electoral va acumula astfel. Mai degrabă va pierde la capitolul imagine, pentru că românilor nu le plac politicienii care nu duc lucrurile până la capăt.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor
Recomandările noastre
