Dacă rachetele și banii nu sunt problema, atunci care este? 

Să continuăm în aceeaşi logică: Dacă nu veţi ataca Turcia, nici nu veţi simţi măcar prezenţa sistemului S-400. Dacă o veţi ataca, nu va avea importanţă dacă se va apăra cu S-400 sau S-500. Pentru că momentul în care Turcia va fi nevoită să utilizeze sistemul S-400 este exact scenariul unui dezastru. Este exact al Treilea Război Mondial; este exact procesul de redelimitare a Orientului Mijlociu, Balcanilor şi Caucazului. Dacă Turcia va fi nevoită să folosească sistemul S-400, va fi momentul “cine moare, cine rămâne”, într-un limbaj colocvial. 

În primul rând, să spunem că o organizaţie fictivă a PKK lansează un atac asupra regiunii noastre de sud şi sud-est cu drone şi vehicule aeriene de luptă fără pilot dintr-un aşa-zis canton. (Să ne amintim că, săptămâna trecută, SUA au trimis prin Irak, în apropierea graniţei noaste unde există astfel de structuri, acest gen de arme de atac şi de recunoaştere.)

Pentru prevenirea unui astfel de atac, pentru pedepsirea responsabililor, nu este necesară punerea în funcţiune a unui sistem de apărare precum S-400. Pentru a răspunde unui asemenea curaj, Turcia dispune de mai multe sisteme. Să lăsăm Turcia deoparte, dar până şi fraţii noştri turkmeni din Bayır-Bucak vor spulbera o astfel de stupizenie, ale cărei costuri vor fi destul de mari. 

Dacă rachetele și banii nu sunt problema, atunci care este? 

În privinţa curiozităţii secretarului apărării al SUA, sistemul S-400 prezintă interes pentru cei care intenţionează să lanseze o acţiune de distrugere a Turciei. Dacă ar fi să exprimăm şi mai clar declaraţia domnului Akar “Dacă nu intenţionaţi să lansaţi un atac împotriva Turciei, nu vă faceţi probleme!” De asemenea, Turcia a declarat de milioane de ori că nu va conecta aceste sisteme la reţelele mecanismelor de apărare ale NATO. 

Supărarea SUA – care susţin “Noi vă dădeam rachete Patriot” – privind sistemul S-400 continuă şi se intensifică. Faptul că Statele Unite nu sunt convinse nici măcar de o logică atât de clară ne transmite semnalul că în spatele acestei obiecţii se află “altceva”. Dacă problema nu este o situaţie de “scurgere” a sistemului S-400 în sistemele NATO şi a mecanismelor NATO în sistemele S-400, atunci care este?

Ce a declarat SUA

La fel ca şi miniştrii administraţiei Biden, şi purtătorii de cuvânt ai departamentelor /ministerelor/ sunt oameni noi şi încă nu sunt atât de pricepuţi în a vorbi în aşa fel încât ceea ce spun să nu fie înţeles.

De altfel, în cadrul unor expresii care sunt în afara realităţii, precum incompatibilitatea sistemelor, purtătorul de cuvânt al Departamentului Apărării al SUA declara că “Prin achiziţia acestor sisteme, Turcia a contribuit cu un fond important la sectorul apărării din Rusia, ceea ce a dus la consolidarea Rusiei”, spunând de fapt ceea ce gândeau.

Statele Unite presupun că Turcia a achiziţionat aceste rachete în schimbul a 2,5 miliarde de dolari. Numai veniturile anuale din petrol ale Rusiei se ridică la 8 trilioane de dolari, iar cele 2,5 miliarde de dolari ale Turciei pe lângă această sumă nu pot revigora Rusia. 

În această situaţie, care este motivul real al problemei SUA legate de sistemul S-400?

Articol de Hakkı Öcal

Traducerea: Emel – Birgül Mauki