Cum sunt văzuți românii care se repatriază

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Cei care au plecat din ţară au avut democraţia şi economia de piaţă în sânge. Un studiul întocmit de o echipă din România și SUA susţine că cei care au decis să părăsească România sunt indivizi cu o înaltă apreciere a valorilor democratice universale şi sunt deschişi la concurenţă.

Aceştia, în proporţii relative egale, păstrează aceleaşi valori şi la reîntoarcerea în ţară.

Lucrarea “Întorşi acasă: atitudinea şi comportamentul românilor reveniţi din migraţie în ţara natală”, subliniază că repatriaţii cu atitudini rasiste, antidemocratice, antisemite la plecare păstrează carateristicile şi adaugă, mai ales dacă au crescut într-un regim comunist, amărăciunea de a nu se fi realizat pe deplin în ţara de adopţie.

Autorii studiului sunt Gabriel Bădescu, doctorand la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj-Napoca și Paul E. Sum, profesor doctor al Universităţii North Dakota, specialist în problemele postcomunismului est-european.

Materialul, extrem de complex şi temperat, ridică în discuţie chestiunea celor care decid să părăsească ţara de adopţie şi se întorc, singuri sau cu familia, în ţară.

• Au repatriaţii un set de valori democratice superioare celor care nu au lucrat în străinătate? • Cât de mult diferă comportamentul repatriaţilor de cel al restului populaţiei româneşti? • Cât durează până la reintegrarea completă în mediul românesc?", sunt principalele întrebări ridicate de acest studiu.

Lucrarea susţine că, pe măsură ce petrec mai mult timp în altă ţară, românii îşi schimbă preferinţele politice şi reacţionează după modelul ţării de adopție.

Astfel, la referendumul din 2007, privind suspendarea preşedintelui, doar 73% dintre români s-a pronunţat "pentru", faţă de 93% dintre votanţii români din străinătate. Analiştii politici au văzut acest rezultat drept un exerciţiu democratic. Reacția lor finală venind ca urmare a influenței noii societăți și a consultării unor surse limitate de informații, respectiv 1-3 publicații româneşti on-line.

Nu ştie numărul exact al românilor emigrați

Conform estimărilor, din 1990 până în 2003, doar 2% (aproximativ 500.000 români) ar fi fost plecați din ţară. Numărul este însă discutabil, ţinând cont că înainte de recensământul din 2003 doar 153.000 de români erau consideraţi emigraţi, în timp ce la numărătoarea finală s-au găsit 600.000 de români "lipsă".

Folosind metoda şi formulele sociologului Dumitru Sandu, de la Universitatea din Bucureşti, se estimează că peste 10% dintre români au părăsit ţara, din 1990 până în 2008.

Valurile migrației

• Între 1990-1995 a fost faza iniţială de explorare pentru condiţii mai bune de muncă şi trai, în special de bărbaţi, tineri, din localităţi urbane, cu legături de familie în Ungaria, Germania şi Israel. • Între 1996-2001, a fost o etapă a stabilirii contactelor sociale, iar valul migraţionist a părăsit ţara la aflarea poveţtilor de succes şi promisiunii de sprijin din partea celor deja plecaţi. • După anul 2002 migraţia, atât temporară, cât şi permanentă, a devenit masivă şi nu s-a mai putut stabili un tipar al celor plecaţi.

Cei mai mulţi români s-au întors între 2004 şi 2007

Apropierea intrării în Uniunea Europeană, entuziasmul manifestat de autorităţile şi presa română au grăbit deciziile celor care se gândeau să revină în țară.

Repatriaţii din promoţia 2000-2003 s-au dovedit la fel de puţin toleranţi ca şi populaţia locală, în timp ce repatriaţii din perioada 2004-2007 susţin că nu îi interesează cine locuieşte lângă ei şi sunt deschişi la diversitate culturală și religioasă.

Repatriatul are un puternic rol civilizator

Corespondenţa, vizitele acasă, fotografiile, obiectele aduse, toate acestea au avut un rol de creștere a încrederii familiei şi au oferit o altă abordare a problemelor cotidiene. La întoarcerea în ţară, repatriaţii au continuat, în marea lor majoritate, să constituie exemple de experienţă democratică şi toleranţă.

Astfel, copiii repatriaţilor au fost, la rândul lor, toleranţi, pozitivi şi încrezători în puterile lor. Însă, cu cât nivelul de educaţie a fost mai redus şi experienţa în străinătate a părinţilor a fost mai grea, cu atât şi copiii au dezvoltat atitudini negative.

Cu toate acestea, autorii susţin că rezultatele primite de la statisticienii români sunt prea puţin concludente pentru a defini profilul complet al repatriatului, întrucât este un proces relativ recent şi urmează să fie conturat ca fenomen în câteva decenii. 

În funcţie de vârstă, reintegrarea repatriaţilor poate merge până la 100%, în cazul celor înaintaţi în vârstă şi care nu au petrecut un timp prea îndelungat în afara graniţelor şi merge până la drama celor încă tineri care, după o carieră şi mai mulţi ani petrecuţi afară, ajung de trăiească între două lumi: vorbesc româneşte şi aşteaptă tratament social de tip occidental.

"Veselă, lucruri pentru copii, biciclete, toate gratis. Mă repatriez!"

Cei care se decid să se întoarcă își adună prietenii, îşi iau la revedere, promit că vor ţine legătura cu prietenii, vând maşina și anunţă lichidări de gospodării, cu o uşoară inconştienţă.

Unii au publicat anunțuri în ziare, în care se sugerau ușurarea legată de întoarcere: "Veselă, lucruri pentru copii, biciclete, toate gratis. Mă repatriez!". Aceste anunțuri au ca scop, în opinia autorilor studiului, să genereze un strop de gelozie celor care rămân.

“Totul este cum ştii”

După care se trimit e-mail-uri, însă tot mai rare. "S-au integrat, s-au luat cu viaţa" şi în virtutea prieteniei vechi cei rămași se gândesc să nu li se fi întâmplat ceva rău. După câteva e-mail-uri, tot nu se primeşte un răspuns. Și după ceva vreme, în urma unui telefon amicul din România răspunde telegrafic că este "bine", "totul este cum ştii" şi că n-a primit e-mailurile. România pare singura ţară a secolului XXI unde e-mailurile nu ajung la destinatar!

Sursa: Ziarul Acasă, din Canada