În 1938, un judecător, un rabin și un gangster evreu s-au întâlnit și au pus la cale un plan pentru a-i pedepsi pe simpatizanții naziști din America.

În 1938, naziștii americani și platforma lor de recrutare, „German American Bund” ( Federația sau Liga Germano-Americană), reprezentau o amenințare reală la adresa suveranității SUA. Dar un judecător din New York și câțiva mafioți evrei patrioți au intrat în scenă pentru a-i opri. Acel an a devenit reprezentativ în debutul luptei dintre mafia evreiască americană și naziști.

La 20 aprilie 1938, Bund-ul germano-american s-a îndreptat cu pași mari spre Yorkville Casino din Upper East Side din Manhattan, în onoarea celei de-a 49-a aniversarea a lui Hitler. Liderul lor, Fritz Kuhn, urma să țină un discurs într-o sală de bal decorată cu svastici și să răspândească ura împotriva evreilor.

Kuhn nu avea nicio idee despre facțiunea de mafioți evrei, condusă de Meyer Lansky și contractată în secret de judecătorul Nathan D. Perlman. Înarmați cu bâte de baseball și tacuri de biliard, echipa lui Lansky se împărțise în trei grupuri, acoperind fiecare punct de ieșire. Apoi, când toți membrii Bund au fost prezenți la întrunire, gangsterii i-au atacat.

Până în 1938, America avea a treia cea mai numeroasă comunitate germană din lume. Bund-ul germano-american, condus de fascistul Fritz Kuhn, a profitat din plin de această situație, organizând adunări și marșuri regulate pentru a-l sărbători pe Hitler și cel de-al Treilea Reich. Aceștia au jurat supunere totală Germaniei.

Kuhn a îmbrățișat ura față de „problema evreiască”. El susținea că evreii erau comuniștii care ar fi deținut toți banii din America. Membrii organizației s-au prezentat ca fiind americani iubitori ai Germaniei. În realitate, ei făceau retorică antisemită prin SUA. Și erau liberi să facă acest lucru, deoarece în anii ’30 nu existau încă legi împotriva discursului instigator la ură.

Un judecător respectat a apelat la gangsteri pentru lupta împotriva naziștilor

Judecătorul newyorkez și fostul membru al Congresului Nathan D. Perlman a devenit din ce în ce mai îngrijorat de dezvoltarea organizației în New York. El știa că aceștia aveau libertate de întrunire și de exprimare garantată de Primul Amendament al Constituției Statelor Unite.

„Ceea ce au nevoie naziștii ăia este o bătaie bună”, a spus Perlman. Știa exact omul potrivit pentru această misiune: mafiotul Meyer Lansky. Potrivit autorului Benson, încă nu este clar cum anume l-a cunoscut Perlman pe Lansky, dar este posibil să fi fost în afara sistemului judiciar. Perlman l-a sunat pe Lansky și l-a întrebat direct: „Ai niște băieți care ar dori să lovească niște naziști?”

Meyer Lansky, cel mai important escroc evreu și țar al mafiei jocurilor de noroc, era foarte respectat în toată lumea interlopă. Avea la dispoziție o echipă de ucigași evrei, care servea drept braț de execuție al mafiei italiene și evreiești. După cum scrie Benson, răspunsul lui Lansky către Perlman a lăsat să se înțeleagă influiența sa: „Cu tot respectul, înțelegeți că putem oferi mai mult decât un pumn?”

La începutul anului 1939, Nathan D. Perlman, Meyer Lansk și rabinul Stephen Wise s-au întâlnit pentru a discuta planul

Lansky a avut o singură rugăminte față de rabin: niciun comentariu negativ în presă din partea liderilor comunității evreiești. Acesta a fost de acord. Lansky și-a pus băieții din Brownsville să fie antrenați de boxeri pentru un rezultat cât mai eficient. După cum povestește Benson, Perlman i-a oferit lui Lansky o compensație pentru această lucrare, dar Lansky a refuzat. „Nu am nevoie de plată, domnule judecător”, a spus el. Mulți dintre naziști au rămas inconștienți, iar alții au suferit fracturi multiple ale membrelor, potrivit The New York Post.

Gangsteri evrei din toată țara au luptat împotriva naziștilor

La scurt timp după incidentul de la Yorkville, New York City le-a interzis celor de la Bund să poarte uniformele în oraș, așa că au traversat râul Hudson pentru a ajunge în Newark, New Jersey. Dar acolo, Lansky îl avea pe „Al Capone din Newark”, Abner „Longie” Zwillman, care îi aștepta. Zwillman a recrutat o trupă clandestină de boxeri bine pregătiți pentru a-i înfrunta. Zwillman l-a ales pe fostul boxer profesionist evreu Nat Arno, „Evreul Luptător”, drept comandant al grupării. Misiunea lor era de a provoca fizic Bund-ul la fiecare întâlnire. În Chicago, finanțatorul evreu al mafiei, Jake Guzik, a primit un telefon de la Perlman și Lansky.

Părintele Charles Coughlin, un preot catolic, a fost principalul instigator al criticilor antisemite. Prin intermediul platformei sale radiofonice naționale, el și-a răspândit mesajul de ură împotriva comunității evreiești. Guzik și-a adunat grupul de boxeri pentru a-i înfrunta. Bund-ul germano-american nu se mai putea ascunde în spatele Constituției. Orice discursuri, marșuri și întruniri erau acum considerate drept răzvrătiri. Cetățenii americani au acceptat ei înșiși provocarea, iar membrii Bund germano-american nu mai puteau acum să candideze pentru locuri de muncă în domeniul construcțiilor navale, prevenind astfel un potențial sabotaj în timpul războiului. Așadar, în bătălia dintre gangsteri și naziști, gangsterii au câștigat. Urmăriți emisiunea video, AICI.