În duminica Paștilor, pe 26 aprilie 1478, Giuliano de Medici era ucis la Florența. Locul său a fost luat de Lorenzo de Medici, care și-a dus familia în istoria cu i mare.

Giuliano de Medici era conducătorul de facto al Republicii Florența, alături de fratele său, Lorenzo. Cei doi aveau titlul de „principe dello stato”. A;a că asasinarea lui Giuliano era o adevărată lovitură de stat. Una ratată, însă, și care va avea consecințe benefice uriașe pentru istoria Florenței și a lumii întregi.

Rivalitatea dintre familiile Pazzi și Medici era veche. Pazzi, originari din Val d’Arno, o seniorie aflată între Pisa și Arezzo, erau mari nobili și latifundiari. În secolul al XV-lea, ei dețineau numeroase proprietăți în Toscana și se bucurau de mare trecere la Florența.

Strămoșul Pazzino de Pazzi a fost primul cavaler care a pătruns în Ierusalim, în 1099, cu prilejul primei Cruciade. Revenit la Florența în 1101, Pazzino a avut parte de o primire fastuoasă, iar familia sa a câștigat enorm din punct de vedere al renumelui și respectabilității. Pazzii erau, în epocă, întruchiparea vechii aristocrații a Florenței. Și au adunat, ca bancheri și negustori, o avere fabuloasă.

Ascensiunea familiei de Medici

Venită la Florența mult mai recent, familia de Medici era privită de cei din familia Pazzi, de la început, ca niște intruși și rivali. Originea lor era destul de modestă, din regiunea Mugello, în Apenini. Medicii s-au mutat în Florența în secolul al XIII-lea, într-un moment în care republica se afla la apogeul puterii sale, și au activat în finanțe. Giovanni di Bicci a întemeiat banca Medici în 1397, iar prestigiul noii familii a cunoscut o ascensiune rapidă.

Fiul lui Giovanni di Bicci, Cosimo de Medici, zis Cel Bătrân, a ajuns să fie privit de florentini drept Pater Patriae. El s-a opus vechii oligarhii, care deținea puterea în republică, și a sfârșit prin a fi exilat la Veneția, în 1433, de Rinaldo Albizzi, șeful facțiunii oligarhice. Însă un an mai târziu, Cosimo cel Bătrân s-a întors la Florența, și-a surghiunit rivalul și a devenit gonfalonier, adică șeful guvernului.

Pentru familia Pazzi asta era strigător la cer: o familie de origine modestă și lipsită de vechime se instala în inima patriciatului urban și punea mâna pe putere. Așa că șeful familiei, Francesco Pazzi, a pus la cale, în 1478, o conjurație, cu scopul de a-l asasina pe Giuliano de Medici și fratele său, Lorenzo, care guvernau Florența la acel moment.

Un aliat puternic: Papa

Pazzii și-au găsit un aliat puternic în complot, pe Papa. Este vorba de Francesco della Rovere, ales suveran pontif în 1471, cu numele de Sixt al IV-lea, faimos pentru nepotismul său, dar și pentru construirea Capelei Sixtine. Papa urmărea să-i dăruiască nepotului său, Girolamo Riario, orașele Faenza și Imola, aflate pe teritoriul florentin.

Dar Medicii nu doreau, nici în ruptul capului, să vadă teritoriile republicii ciuntite, cu atât mai puțin în favoarea unui nepot al Papei, cunoscut pentru moravurile sale ușoare. Așa că Papa Sixt IV și-a căutat sprijin în Florența. L-a găsit la Francesco Pazzi și așa s-a născut conjurația.

În Sâmbăta Mare, pe 25 aprilie 1478, când Francesco Pazzi plănuise asasinarea fraților Giuliano și Lorenzo la un banchet organizat la Villa Medici din Fiesole, în apropiere de Florența, pentru a sărbători primirea pălăriei de cardinal de către Raffaele Riario, nepotul Papei Sixt IV. Cei doi Medici ar fi trebui otrăviți în timpul petrecerii.

Cei din familia Pazzii au fost, al rândul lor, invitați la banchet, din cauza unei recente căsătorii ce lega cele două familii: Bianca de Medici, sora lui Giuliano și Lorenzo, se căsătorise cu Guglielmo de Pazzi. Dar primul plan de asasinat a căzut, după ce Giuliano de Medici, acuzând o indispoziție, nu a participat la banchet.

Asasinatul de Paști

În Duminica Paștilor, pe 26 aprilie 1478, cardinalul Riario oficia mesa în Domul din Florența, Santa Maria del Fiore. Toți invitații de la banchetul de sâmbătă a fost invitați, pentru a doua zi, la biserică. Lorenzo a participat, însă fratele său, Giuliano, care se simțea în continuare rău, a rămas acasă.

Bernardo Bandini, un negustor de vază din Florența, alături de Francesco de Pazzi, a mers acasă la Giuliano, pentru a-l aduce la slujbă. În timpul celui mai sfânt moment al Liturghiei, Euharistia, Bandini i-a aplicat lui Giuliano nouăsprezece lovituri de cuțit, iar gonfalonierul a murit destul de repede.

Lorenzo a fost rănit dar, ajutat de un grup de prieteni, a reușit să fugă și s-a refugiat în sacristia basilicii. Unul dintre fidelii săi, Francesco Nori, a fost ucis în încercarea de a-l salva pe ultimul reprezentant al familiei de Medici. Dar conspirația eșuase.

Ascensiunea lui Lorenzo

Consecințele au fost uriașe: Jacopo de Pazzi a mers la Seniorie, crezând că florentinii îl vor sprijini în încercarea de a-l răsturna pe ultimul Medici. Dar efectul a fost pe dos: florentinii, indignați de asasinat în cea mai sfântă zi a creștinătății, au început vânătoarea de conspiratori. Jacopo de Pazzi a reușit să fugă și să anunțe eșecul complotului trupelor papale masate în jurul zidurilor Florenței. Dar acestea, temându-se de consecințele asasinatului, s-au retras.

Lorenzo de Medici, ajuns la loc sigur, a coordoneat vânătoarea conjuraților. Francesco de Pazzi, cel care a pus la cale complotul, a fost spânzurat gol la o fereastră a Pallazzo Vecchio din Florența. Jacopo de Pazzi, prins câteva zile mai târziu, a fost omorât, iar cadavrul i-a fost aruncat în apele râului Arno.

Bernardo Bandini, care reușise să fugă la Constantinopol, a fost găsit de florentini, adus la Florența și judecat, un an și jumătate mai târziu, pe 29 decembrie 1479. A fost decapitat, cadavrul său fiind desenat de Leonardo da Vinci.

Iar Lorenzo nu a făcut nimic pentru a calma populația, ba chiar dimpotrivă. Toți membrii familiei Pazzi au fost arestați și exilați, iar bunurile lor confiscate în beneficiul republicii. Papa a excomunicat întregul oraș dar, uimit de fermitatea florentinilor, și-a revocat ulterior decizia.

Iar prestigiul lui Lorenzo de Medici a ajuns uriaș. Și, pentru mecenatul și protecția pe care a acordat-o marilor artiști, a rămas cunoscut în istorie drept „Magnificul”. (preluare din Evenimentul istoric)