Crăciun pe 25 decembrie și pe 7 ianuarie. De ce Republica Moldova rămâne o țară a sărbătorilor duble

Sursa foto: Mitropolia Basarabiei

Republica Moldova este bogată în tradiții, dar și într-un calendar al sărbătorilor care, pentru mulți, poate părea confuz. Unele dintre cele mai importante sărbători religioase, Crăciunul și Anul Nou sunt marcate de două ori, în funcție de calendarul urmat.

Astfel, o parte dintre cetățeni sărbătoresc Crăciunul și Anul Nou pe stil nou, conform calendarului gregorian, pe 25 decembrie și 1 ianuarie. Alții le marchează pe stil vechi, conform calendarului iulian, pe 7 ianuarie și, respectiv, 14 ianuarie. Sunt și familii care aleg să le sărbătorească de două ori.

Această „dublare” a sărbătorilor nu ține de tradiții diferite, ci de existența a două calendare distincte, cu o diferență de timp între ele.

De unde vine diferența de 13 zile dintre calendare

Între calendarul iulian, numit și „pe stil vechi”, și calendarul oficial, cel gregorian, există în prezent o diferență de 13 zile. În esență, Crăciunul este sărbătorit pe aceeași dată – 25 decembrie – însă calculată după calendare diferite.

Mai exact, data de 25 decembrie din calendarul iulian corespunde datei de 7 ianuarie din calendarul gregorian. Pentru a evita confuziile, Biserica nu precizează că este vorba de același 25 decembrie, ci explică simplu că „Crăciunul pe stil vechi” este pe 7 ianuarie.

Diferența dintre calendare va continua să crească

Diferența actuală de 13 zile nu este una fixă. Ea va crește în timp. Începând cu anul 2100, diferența va deveni de 14 zile, iar Crăciunul pe stil vechi va fi marcat pe 8 ianuarie.

Dacă nu ar exista corecțiile introduse în calendarul gregorian, anii bisecți calculați o dată la 400 de ani, această deplasare s-ar fi produs mult mai devreme, chiar din anul 2000.

Privind mult în viitor, în anul 8000, începutul anului calendaristic ar ajunge pe 1 martie, iar peste câteva sute de ani, echinocțiul de iarnă din calendar ar coincide cu solstițiul de primăvară din punct de vedere astronomic.

Cum a apărut calendarul iulian

În anii 40 î.Hr., calendarul civic roman era cu aproape trei luni înaintea calendarului solar. Pentru a corecta această problemă, Iulius Cezar, sfătuit de astronomul Sosigenes din Alexandria, a introdus în anul 46 î.Hr. calendarul solar egiptean.

Noul calendar stabilea anul la 365 și un sfert de zile și îl împărțea în 12 luni. Majoritatea lunilor aveau 30 sau 31 de zile, cu excepția lunii februarie, care avea 28 de zile în anii obișnuiți și 29 de zile o dată la patru ani. În calendarul iulian nu exista data de 29 februarie așa cum o cunoaștem astăzi – anii bisecți repetau, de fapt, data de 23 februarie.

O eroare mică, cu efecte mari în timp

Deși calendarul iulian era o mare îmbunătățire pentru acea perioadă, el conținea o mică eroare: solstițiul din calendar se îndepărta anual cu aproximativ 11 minute față de solstițiul real.

Această diferență aparent nesemnificativă ducea, în timp, la acumularea unei zile de decalaj la fiecare 128 de ani. Astfel, sărbători religioase importante, precum Paștele, au ajuns să nu mai coincidă cu evenimentele astronomice după care ar fi trebuit calculate.

Reforma calendarului și apariția stilului nou

Pentru a corecta această problemă, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, papa Grigore al XIII-lea a decis reformarea calendarului iulian. O comisie de astronomi și teologi a analizat mai multe proiecte, fiind adoptată propunerea astronomului italian Luigi Lilio.

Calendarul gregorian păstrează structura celui iulian, dar introduce o regulă suplimentară: o dată la 100 de ani, anul care ar fi trebuit să fie bisect rămâne an simplu. De aceea, anii 1700, 1800 și 1900 nu au fost ani bisecți. Însă o dată la 400 de ani, regula se anulează, iar anul este bisect – așa cum s-a întâmplat în anul 2000.

Acest calendar este mult mai precis, acumulând o eroare de o zi abia la aproximativ 7700 de ani.

Pentru a recupera zilele pierdute de-a lungul secolelor, la trecerea la calendarul gregorian s-a făcut un salt înainte, ceea ce explică diferența actuală de 13 zile dintre stilul nou și stilul vechi.

De ce unele biserici folosesc încă calendarul iulian

Calendarul iulian a rămas în uz în unele state până în secolul XX și este folosit în continuare de mai multe biserici ortodoxe.

În anul 1923, la Conferința interortodoxă de la Constantinopol, a fost propus un calendar iulian revizuit, apropiat de cel gregorian. Acesta a fost adoptat de unele biserici ortodoxe, precum cele din Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Grecia, Cipru, România, Polonia și Bulgaria.

Alte biserici au ales să păstreze calendarul iulian vechi, printre care Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă, Georgiană, Ierusalimiteană și Ucraineană, precum și comunitățile calendariștilor vechi greci.