Numirea octogenarei Nancy Pelosi în fruntea Camerei Reprezentanților readuce în actualitate o temă mai veche în managementul politic: preferința Americii pentru politicieni de vârsta a treia relevă oare și o miză venită pe filieră corporatistă? Numele unor nonagenari ca George Soros, Rupert Murdoch sau Henry Kissinger sunt ele însele o miză.
Într-un amplu comentariu postat pe pagina sa de Facebook, analistul politic Cozmin Gușă se întreabă ce semnificații au recentele mutări de la vârful politicii americane.
„2 sloganuri valabile azi în SUA: GERONTOCRAȚIA OMOARĂ DEMOCRAȚIA!” CORUPȚIA UCIDE PRODUCȚIA!” CONSECINȚE NIMICITOARE PENTRU RESTUL PLANETEI.
Toți cei performanți din generația mea, ce-au ținut cont în educația și activitățile lor profesionale de zicerea românească “CINE N-ARE BĂTRÂNI SĂ-ȘI CUMPERE”, au avut de câștigat, fără excepție. La rândul meu, mi-am bazat mereu strategiile pe sfaturile unor sexa-, septa-, sau chiar octogenari, oameni ce-au marcat prin performanță domeniile unde au activat, am conviețuit chiar alături de ei și-am avut și eu doar de câștigat.
Sunt în măsură să vă relatez așadar nu doar despre beneficiile iscate din înțelepciunea lor, dar și despre limitele lor firești, generate conform biologiei, ce-i face INAPȚI pentru activitatea managerială ce reclamă obținerea de performanță în domenii super-competitive, iar managementul politic este un astfel de domeniu.
Nu înșir și nu descriu aici aceste AVATARURI ce generează GERONTOCRAȚILOR cel puțin poticneli, cei care mă citiți sunteți perfect conștienți de ele, chiar și din analiza propriilor acțiuni și performanțe de-a lungul vieților voastre. După introducerea asta ce clarifică abordarea legată de subiect, să analizăm contextul suprastructurii MANAGEMENTULUI POLITICO-CORPORATIST ce guvernează asupra deciziilor din SUA.
Ieri, democrații americani au decis ca NANCY PELOSI (80 de ani) să preia conducerea Camerei Reprezentanților, devenind astfel omul numărul 3 în SUA, indiferent de rezultatul tranșării luptei TRUMP-BIDEN. Trecutul recent al lui Pelosi, ușor de analizat din relatările de presă, relevă toate defectele vârstei, de la egoism exacerbat, lipsă de discernământ în decizii, protecția corupților generată de șantajul acestora bazat pe greșelile inerente din activitatea publică ale octogenarei, cinismul ei venit din dezinteresul personal legat de vreun viitor bun pentru comunitate, etc.
„Avatarurile vârstei apasă greu”
Cazurile septagenarului TRUMP sau al aproape octogenarului (78 de ani) BIDEN le-am tot discutat, și nu mai revin azi, avatarurile vârstei apasă greu mai ales în cazul celui din urmă, dar ce-am înșirat în cazul Pelosi este adevărat și pentru ei.
Mai adăugați aici și coordonarea politicii americane asumată dur din partea unor nonagenari de tipul SOROS (90 de ani), KISSINGER (97 de ani) sau MURDOCH (90 ani în martie), țineți cont de toate compromisurile declasante, actele de corupție, crimele (!), pe care aceștia le-au săvârșit în lungile lor vieți, și-o să aveți imaginea clară și înspăimântătoare prin consecințe a MANAGEMENTULUI AMERICAN ACTUAL.
A murit lupta anti-corupție?
E limpede și doar prin ce s-a întâmplat la alegerile fraudate fără scrupule și perdea, că-n SUA azi e valabil că “GERONTOCRAȚIA OMOARĂ DEMOCRAȚIA”. Felul în care a fost protejat atât de coruptul BIDEN, deși dovezile despre nocivitatea personajului sunt IREFUTABILE și-au fost hiper-prezentate public, ne indică precis că LUPTA ANTICORUPȚIE A MURIT ÎN AMERICA, pe cale de consecință e LIBER LA FURAT, dar cu condiția ca acest lucru să se întâmple doar cu binecuvântarea “CUPOLEI” formată din cei descriși mai sus, și alții ca ei.
Nu-i vorbă că nici trecutul lui TRUMP pre-președinție nu-l recomandă ca pe vreun apărător al cetățeanului împotriva marii corupții, dar măcar, până la proba contrarie, el a trecut bine acest test din postura de președinte. Dacă aș adăuga aici actele de corupție ale categoriei coordonatorilor nonagenari de tipul SOROS-KISSINGER-MURDOCH, n-ați avea nicio îndoială că-n SUA se va defila spre decădere sub steagul celui de-al doilea slogan, “CORUPȚIA UCIDE PRODUCȚIA” (…) , scrie Cozmin Gușă în ampla sa analiză.