Până ca elixirul tinereții veșnice să fie descoperit, doctorul Adrian Stănescu, medic primar specializat în geriatrie și gerontolgie, atrage atenția că mâncatul în exces și sedentarismul ne îmbătrânesc. Organismul uman este un mecanism perfect, explică el, dar rotițele sale încep să ruginească în momentul în care acesta nu primește combustibil de calitate.

În interviul acordat Evenimentului zilei, medicul vorbește despre cât contează în procesul de îmbătrânire modul de viață și cât bagajul genetic

Ileana Ilie Ungureanu: Pentru clarificarea limbajului, cu ce se ocupă geriatria și gerontologia?

Dr. Adrian Stănescu : Foarte simplu spus, gerontologia este studiul îmbătrânirii, iar geriatria este medicina internă a vârstnicului. Ele se îngemănează undeva în jurul vârstei de 65 de ani. Geriatria merge până la senectute, iar gerontologia merge până undeva la 30-35 de ani, pentru că prevenția îmbătrânirii poate începe de pe la 35 de ani, când procesele degenerative sunt deja lansate în corpul nostru.

-  Sunteți directorul primului spital privat de geriatrie și demențe din România. Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi?

De mic am fost fascinat de medicină, dar vă mărturisesc că mi-ar fi plăcut să fac și regie-film. Am dat la facultate pe timpul comuniștilor, nu am intrat din prima la Medicină și am fost hotărât să dau la regie-film. Dar mama m-a sfătuit să mai încerc o dată și am intrat.

- Și cum se face că dintre toate disciplinele, aţi ales tocmai geriatria?

Inițial mi-am dorit să fac pediatrie și am făcut stagiatura la "Marie Curie". Știu și acum dozele în miligrame pe kilogram corp și asta mă ajută foarte mult cu pacienții vârstnici și cu probleme ale funcției renale. Ulterior am dat rezidențiatul. Dar în cadrul stagiului la pediatrie am avut și un stagiu pe leucemii, era în perioada în care mi se născuse fetița și m-a afectat foarte mult, mi-am dat seama că vreau să fac o medicină socială și m-am îndreptat în felul acesta către geriatrie. Chiar în primul an de rezidențiat am ajuns la Institutul ”Ana Aslan”, pentru că specialitatea începea cu geriatria.

- S-a schimbat mult spectrul patologiei întâlnit în spital, în ultimii 20 de ani?

S-a schimbat prin faptul că demența debutează la vârste mai tinere, de 60 – 65 de ani. Vorbim despre demenţă atunci când au apărut simptomele, în vreme ce boala Alzheimer apare chiar cu 20 de ani înainte. Adică pe la 40-45 de ani, boala Alzheimer începe să determine modificările structurale la nivelul creierului, când persoana începe să aibă niște stigmate ale pierderii de memorie, sau când apar tulburări comportamentele. Ca o paranteză, vedem unii șefi mai nervoși, mai agitați și s-ar putea ca la un moment dat să facă o boală de memorie. Din cauza asta noi am început să facem și screeningul precoce al bolilor de memorie. Pentru că a crescut foarte mult cazuistica persoanelor cu tulburări neurocognitive, noi avem în cadrul spitalului și un compartiment de psihogeriatrie.

- Cu toții ne dorim să părem mai tineri. Cum putem„păcăli” bătrânețea?

Sunt câteva soluții la îndemâna oricui. Ne îmbătrânesc hrana în exces și sedentarismul, la care se adaugă activitatea psihică și spirituală și factorii externi, precum tutunul, alcoolul,  trauma fizică, stresul, clima, expunerea la soare. Hrana în exces ne intoxică organismul cu aşa-numiţii radicali liberi, pe care metabolismul îi elimină ușor până pe la 35-40 de ani, după această vârstă, din diferite cauze, printre care și îmbătrânirea ADN-ului nostru, nu le mai poate elimina. Și atunci recomand combaterea lor prin terapie antioxidantă. În urmă cu mai bine de 20 de ani doza zilnică recomandată de vitamina C era de 100 mg, acum se recomandă 1000 mg în fiecare zi. Să nu uităm nici de vitaminele D și E și lista nu se oprește aici. Există medicamente care pot fi luate regulat și să epureze acești radicali liberi care ne intoxică, și, în final, ne omoară celulele. Al doilea mecanism de încetinire a procesului de îmbătrânire este ozonoterapia, care, practic, prin acțiunea directă la nivelul ADN-ului, îl ajută să-și aducă aminte cum să sintetizeze din nou antioxidanți proprii, ceea ce este ideal, pentru că noi știm că absorția medicamentelor este diferită de la persoană la persoană. Oricine e disciplinat și conștiincios poate să prevină îmbătrânirea. Regimul alimentar trebuie să fie foarte sănătoas, iar regimul de activitate fizică, trebuie să fie în general moderat.

”Nu uitați niciodată că <<puțină burtică>>  înseamnă multe boli de inimă și vasculare, inclusiv accidentul vascular cerebral și demență, dar și riscul de diabet zaharat”

- Ce înseamnă regim alimentar sănătos?

Legume și fructe în cantitate cât mai mare, cât mai puține grăsimi animale, fără dulciuri fine, adică bomboane, ciocolată etc., și un nivel de proteine adecvat. Ceea ce este mai important pentru noi în geriatrie este nivelul de calorii, pentru că dacă luăm prea multe calorii ne intoxicăm, tot așa, prin depunere de lipide în corp și prin exces de radicali liberi. O persoană sedentară nu trebuie să consume mai mult de 1600 de kilocalorii. Exercițiile fizice trebuie să fie de trei-cinci ori pe săptâmână, două din zile trebuie să fie exerciții mai intense, de tip cardio, cu frecvență cardiacă până la 140 de bătăi pe minut, iar celelalte trebuie să fie inclusiv din sfera bătutului covoarelor sau plimbat în parc și făcut clasicii 10.000 de pași. Și trebuie să dormim șapte- opt ore, pentru că este dovedit că în timpul somnului crierul se epurează de toxine. O persoană care își dorește să fie mai tânără trebuie să înceapă acțiunile de slow- aging, de încetinire a îmbătrânirii, undeva la 35-40 de ani.

- Concret, ce e de făcut ca să nu ne îngrășăm din cauza mâncatului, inclusiv pe fond de stres?

Pentru supraponderali, de exemplu, cea mai simplă metodă de slăbit este pur și simplu să înjumătățească rația caloric, să pună înapoi în oală jumătate din ce are în farfurie. Rețineți și faptul că fix câtă apă beți, atâtea calorii să mâncați! Asta înseamnă că dacă avem 70 de kilograme, trebuie să bem 2.100 ml de lichide și să primim 2.100kilocalorii prin alimentația zilnică. De asemenea, o masă echilibrată aduce mai mult de jumătate din calorii din degradarea glucidelor, aproape o treime din arderea grăsimilor și mai puțin de o șesime din oxidarea proteinelor.Feriți-vă de suplimentarea grăsimilor, sunt suficiente cele aduse printr-o alimentație normal! Și mâncați zilnic fructe și legume. E bines ă fie cât mai multe mese și gustări, iar alimentația cât mai diversificată. Reduceți cantitatea, dar creșteți calitatea.Dificultatea așa-ziselor diete constă tocmai în interzicerea unor alimente sau preparate. Și nu vă lăsați influențați de părerile greșite ale prietenilor despre adevărata greutate ideală, conform cărăreia nu ești bărbat dacă nu ai ”puțină burtă” și nu ești femeie dacă posteriorul nu este bombat. Nu uitați niciodată că ”puțină burtică” înseamnă multe boli de inimă și vasculare, inclusiv accidentul vascular cerebral și demență, dar și riscul de diabet zaharat.

- În medicina orientală se spune că nu trebuie să depășești două mâini de hrană la o masă.

Ceea ce e aproape imposibil pentru un occidental.

- S-a născut prima persoană care va trăi până la 150 de ani?

Aici e o întreagă discuție. Există o teorie care spune că nu putem trăi mai mult de 120 de ani, sunt anumite celule care se pare că nu se pot divide mai mult decât maximul de 120 de ani. Cu toate astea a existat o franțuzoaică care a trăit 122 de ani, și, de curând, o rusoaică a depășit 127 de ani decumentat. În acest context, probabil că se poate. Pe de altă parte se știe șigur că persoanele născute după anul 2.000, deci copiii noștri, vor avea speranţa de viaţă de 100 de ani. Acum, media în țările civilizate este 80 de ani, iar la noi este 72-74 de ani speranța de supraviețuire. Este dovedit statistic că în fiecare an se câștigă patru luni, deci practic o treime, la speranța de viață. Și asta se datorează evoluției tehnologiei și a medicinei. Abordarea a devenit mult mai sofisticată, cu tratamente precoce.

- De ce la noi e 74 și nu 80 de ani?

În primul rând este o diferență de sisteme de sănătate, și mă refer în special la prevenția,  care acolo este foarte bine pusă la punct.

”Nu există posibilitatea să trim veșnic, dar există posibilitatea să îmbătrânim frumos și autonom”

- Care este în opinia dumneavoastră baza de la care să se pornească pentru însănătoşirea sistemului românesc de sănătate?

În primul rând la noi nu se face educație medicală. Dacă ne-am gândi să facem prevenție încă din școală, bolile nu ar mai apărea sau vor apărea mai târziu, iar asta ar însemna economii foarte mari pentru țară. Și în felul acesta am putea să degrevăm niște bani care se duc în sănătate către alte domenii. Prin educație omul trebuie să știe și că dacă apare o problemă de sănătate el trebuie să se adreseze medicului, nu să caute tratamentul pe Google.

- Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Credeţi şi dvs. că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?

Cu siguranță. Toate tehnicile de meditație, de relaxare, ajută prin scăderea nivelului de stres. Se știe că primele 90 de secunde de la un stres acut, de exemplu la un cutremur, nu le putem manageria, ne lipsește autocontrolul. Sistemul limbic, amigdala din creier care reglează acest lucru, ne scoate complet din circuit din punct de vedere cognitiv și nu putem acționa. Dar dacă suntem pregătiți pentru acest lucru dinainte putem să rămânem măcar calmi. Stresul poate să ducă în final la boli severe, cum ar fi diabetul zaharat, boala  Alzheimer, chiar cancerul, obezitatea, duce la depresii, la oboseală cronică, acest ”burnout” de care se tot discută acum și care este foarte frecvent. Cortizolul practic prăjește neuronii. E adevărat că avem o cantitate mare de neuroni, 100 de miliarde, dar cum îi îngrijim așa îi avem. Și atunci managerierea stresului e foarte importantă nu numai pentru sănătatea noastră pshihică, ci și pentru cea organică, somatică. În cazul stresului de moment, ceea ce poți să faci sunt exercițiile de respirație specifice, adică inspiri profund, faci o pauză scurtă și expiri profund.

- În concluzie, ce presupune o viață echilibrată și sănătoasă? Ați transpus experiența dvs. clinică și în cartea "Hai să trăim mult și bine!".

Ne ajută să fim longevivi o hrană sănătoasă, spre hipocalorică, un regim de mișcare moderat, nu excesiv, și o stare psihică cât mai bună. Studiile din ultimul secol ne arată că mediul și factorii externi ne influențează starea de sănătate în procent de 70% și doar 30% sunt factori ereditari. Așadar, suntem mai mult decât capabili să ne influențăm calitatea și lungimea vieții prin alegerile pe care le facem. Fiecare dintre noi, în funcție de mediul în care trăim, evoluăm, ne îmbolnăvim sau îmbătrânim diferit. Și mai sunt și cei trei M – Motivație, Moderație, Meditație – de care trebuie să ținem seamă. Motivația este poate cel mai important element al menținerii stării de sănătate și a tinereții fiecăruia dintre noi. Dacă vrei cu adevărat poți? Totul ține de voința ta! Dacă vorbim despre alimentație, nu pledez pentru eliminarea unor ”plăceri ale vieții”, ci pentru moderație, pentru un consum cu măsură al acestora. Și moderație trebuie să fie și în activitatea fizică și în cea pshihică. Și nu în ultimul rând, v-ați gândit vreodată care este secretul care guvernează longevitatea maeștrilor șaolini sau al altor preoți ce ajung la vârsta senectuții fără probleme fizice și cu o gândire limpede și pătrunzătoare? Meditația, curățenia sufletească.

- Într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, putem să discutăm de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, ca în basmele lui Petre Ispirescu?

Bătrânețea este un proces ireversibil, care se supune entropiei. Materia vie și cea anorganică se supune entropiei, adică este un proces fizic ireversibil de coroziune externă, macroscopică. Nu, nu există posibilitatea să trim veșnic, dar există posibilitatea să îmbătrânim frumos și autonom.