Nu mai are lumea bani și, mai mult, nu mai iese din casă. Băbuțele cărora le cumpărai mai mult din milă ce puneau pe un batic întins pe jos au rămas acasă. Și vor rămâne acolo, cel puțin până se termină balamucul ăsta pe nume CONVID-19, Coronavirus sau cum naiba i se mai spune. Locul bătrânelelor a fost repede suplinit de niște țigănci agresive, care mai că nu te-njură dacă nu le iei sacoșa cu urzici sau ștevie sau lobodă pe care mai că nu ți-o îndeasă-n gură.

În față la Bucur-Obor, loc care, până deunăzi, colcăia de lume, mai sunt doar câteva tarabe cu cărți deschise. Patiseriile, florăriile și chiar gogoșeriile și covrigăriile sunt închise. Pe aleea care duce către piață, care era împânzită de bișnițari cu țigări de contrabandă, chiloți și ciorapi de furat, sau te miri ce alte ciuiciuzbele chinezești, șuieră vântul a pustiu.

Intrarea în Piața Obor, pe lângă crâșma unde obișnuiește să bea la matineu actorul Mitică Popescu, are un aspect selenar. Sutele de standuri cu chinezării sunt cu obloanele trase. Doar niște țigănci gălăgioase și obraznice trag de tine să le cumperi verziturile din sacoșe de plastic: spanac, lobodă, ștevie și alte zarzavaturi. Nu țin la preț, dar te enervează cu insistența lor.

Mai departe, între cele două hale, cea veche și cea nouă, la Terasa Obor, celebră pentru mititeii săi – că altceva oricum nu se pune pe grătar acolo – suflă vântul ca-n deșertul Gobi. Doar un bețiv de-al casei bea de unul singur, „la varice”, un cocârț cumpărat de la Mega.

Înăuntru, în hala nouă, sunt mai mulți vânzători decât cumpărători și tarabele gem de marfă proaspătă. „Nu mai are lumea bani, maică…, și le e frică la oameni să iasă din case, că i-a speriat ăștia cu televizorul”, se plînge o zarzavagioaică din Ilfov. Îi ține isonul, în surdină, un tarabagiu care are la vânzare fasole și prune uscate. Bune pentru post, dar degeaba dacă nu i le cumpără nimeni.