Nimic surprinzător în faptul că mai toată lumea crede că pe Dan Condrea l-au sinucis. Nu este surprinzător nici faptul că persoane serioase aruncă pe piață astfel de teorii năstrușnice: oamenii inteligenți, nu lunaticii, sunt cei care dezvoltă poveștile cele mai credibile. De altfel, ca să fiu sincer, în acest moment eu unul nu cred – și insist pe cuvântul „cred”, care presupune o anumită lipsă de rațiune – nici în moartea accidentală a lui Condrea, nici în convenabila sinucidere.

Ce este șocant pentru mine este uriașa neîncredere a publicului în instituțiile statului român. Teoriile nu sunt despre o moarte suspectă, ci despre un stat mafiot și despre un serviciu secret care l-a sinucis pe un potențial ciripitor. Problema pe termen lung nu-mi pare a fi moartea lui Condrea, nici măcar scandalul Hexi- Pharma, ci distanța tot mai mare dintre cetățeni și conducerea țării. Sentimentul că țara a ajuns pe mâna unui grup infracțional mai mult sau mai puțin organizat, iar soluția este nesupunerea civică, migrația sau revolta. Accidentul suspect de duminică seara nu este decât nuca de pe colivă. De ani întregi, instituțiile fundamentale ale statului sunt prinse în scandaluri care arată o corupție profundă. Plagiatele girate de instituțiile militare de învățământ superior arată că educația ofițerilor de poliție sau de informații era viciată din start. Cele mai sensibile unități din ministerul de Interne – Oficiul pentru Protecția Martorilor și direcția de Informații – au acționat într- un stil mafiot. În loc să gestioneze corect aceste incidente și să caute să recapete încrederea publicului, SRI și MAI le-au băgat sub preș.

În plus, Hexi Pharma ne-a dus într-o cu totul altă percepție despre ceea ce se petrece în sistemul medical românesc. Acum câțiva ani, discutam doar despre neglijența criminală și cazurile de malpraxis. Apoi au început să apară acuzațiile de corupție, care duceau tot mai sus – vezi achizițiile scumpe și inutile patronate de președintele CJ Mehedinți, Adrian Duicu. Însă Hexi- Pharma, după drama de la Colectiv, a indus sentimentul că suntem omorâți programatic în spitalele românești. SRI, care trimitea avertizări dar cumpăra dezinfectanți de la această firmă, a fost, probabil, instituția cea mai ridicolă. În plus, acest serviciu a căzut pradă propriei strategii de imagine. Ani întregi a vrut să se ocupe de tot ce mișcă în țara asta și a lăsat sentimentul că le știe pe toate. Acum a ratat un scandal uriaș, devoalat de un grup de ziariști. Au apărut imediat suspiciunile că SRI știa, dar proteja afacerea lui Condrea.

Ce s-a întâmplat după accidentul patronului de la HexiPharma, este o prostie de manual. Se numește „backfire effect”, un termen inventat de doi politologi americani, Brendan Nuhan și Jason Reifler. Ei au arătat că, pe măsură ce depui un efort mai mare pentru a demonta o teorie incorectă apărută în mediul online, nu reușești decât să-i întărești pe adepții respectivei teorii. Și Poliția, și Parchetul general, s-au năpustit, după accident, să lanseze ipoteza sinuciderii, când internetul era deja plin de teorii ale crimei. Nu au făcut decât să alimenteze teoriile conspiraționiste. Nimeni nu mai crede nici în Poliție, nici în Parchetul General.

Până la un punct, neîncrederea cetățenilor în stat este bună. Este bine să-i supraveghezi în permanență pe cei care te conduc și să pornești de la premiza că nu sunt de bună credință. Dar cred că în România este mai mult: neîncrederea este amestecată cu frustrarea și ura. Ar fi riscant să estimez unde va duce acest cocktail. Cel mai probabil, se va acentua fenomenul migrației. Însă, nu aș exclude nici variante mai dure, precum ieșirea în stradă și violența. Dacă România ar fi condusă de niște oameni cu viziune, s-ar îngrijora și ar lua măsuri în forță, ar face curățenie, ar da un semnal că înțeleg revolta care mocnește. Nu există însă nici un astfel de om în conducerea acestei țări.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor