Din cuprinsul articolului
Cico, așa cum era cunoscut în trecut, ar fi avut șanse să devină o vedetă în zilele noastre dacă rețeta ar fi fost păstrată. Producția de sucuri a reprezentat, fără îndoială, una dintre cele mai de succes industrii din România în timpul regimului Ceaușescu.
Cico a apărut datorită lui Ion, fratele lui Ceausșescu
Într-o epocă în care băuturile occidentale, precum Coca-Cola sau Pepsi, erau rar întâlnite în România, mai mult pe litoral, Cico a devenit sucul preferat al românilor. Culmea este că ideea nu a aparținut lui Nicolae Ceaușescu, ci fratelui său, Ion.
În anii '60, Ion a realizat un calcul, iar apoi a spus: „Avem nevoie de 70 de fabrici de conserve, fiecare având o secție de sucuri, pentru că nu vreau să risipim nimic din producția de legume și fructe”. Zis și făcut, deoarece totul s-a realizat doar cinci ani.
Până în 1980, oferta de sucuri românești includea numeroase branduri, precum Aurora, Bem Bem, Brifcor, Cico, Citron, Deit, Hebe, Frucola, Quic-Cola, Lămâiţa, Pepsi, Rocola, Sintonic, Socata și Zmeurata.
Sucul era 100% naturale și avea o durată de valabilitate de doar 7 zile
Aceste sucuri erau de calitate, fără aditivi chimici nocivi. Sucurile concentrate erau produse la Institutul pentru Produse Horticole din București, de unde erau distribuite către cele 70 de fabrici care le transformau în băuturi, le îmbuteliau și le comercializau.
Cico. Sursa foto: muzeulbrandurilor.ro.
Cico, denumit după Citrice Cola, era un suc delicios, accesibil, costând doar un leu. De asemenea, Cico era disponibil în două variante:
- una cu concentrat de portocale din Grecia, ce oferea o aromă intensă de coajă de portocală,
- cealaltă cu concentrat din Israel, care avea gustul ideal de portocală.
Datorită compoziției sale 100% naturale, avea o durată de valabilitate de doar 7 zile. Ci-Co a fost fabricat din 1970 la IPA (Întreprinderea de Produse Alimentare) București, care deținea șase fabrici în capitală.
Sticlele de Cico se spălau cu peria de sârmă
Sticle de Cico se spălau cu o perie de sârmă, după care sucul era turnat cu ajutorul unei pâlnii. Capacul era apoi fixate cu o presă acționată manual acționată cu piciorul.
Ulterior, sticlele erau preluate de o muncitoare care se ocupa de etichetare, tot manual, folosind lipici. Singura excepție era fabrica din Militari, care dispunea de o linie automată de producție, adusă din Franța.
Până în anii '80, cele șase fabrici produceau zilnic 600.000 de sticle de Cico. Atunci când concentratul de import nu era disponibil, fabrica fabrica băuturi precum Frucola, Lămâiţa, Quic-Cola, Rocola, Sintonic și Socata. IPA deținea, de asemenea, 130 de sifonării.
În 1990, cele mai mari fabrici ale IPA au stat la baza dezvoltării fabricilor românești Coca-Cola. Astăzi, fabricile Ci-Co s-au transformat în afaceri imobiliare, iar brandul de suc Ci-Co a fost preluat de Romaqua Group (Borsec), potrivit muzeulbrandurilor.ro.
