Jim Tucker și Jennifer Kim Penberthy petrec mult timp gândindu-se la viața de apoi. Cei doi sunt profesori de psihiatrie la Universitatea din Virginia. Tucker studiază experiențele din apropierea morții și copiii mici care raportează amintiri ale unei vieți anterioare. Penberthy studiază atât experiențele în apropierea morții, cât și comunicările după moarte sau persoanele care spun că au fost vizitate de o persoană decedată.

Amintiri din alte vieți

Cercetările lor i-au convins că există o conștiință dincolo de realitatea noastră fizică, au spus ei la un panel South by Southwest din Austin, Texas/ „Există mai mult decât ideea că trăim în acest corp și murim și atât”, a spus Penberthy. Cercetătorii nu fac afirmații despre rai sau reîncarnare. În schimb, munca lor constă în principal în ascultarea poveștilor oamenilor, în a determina dacă acele experiențe sunt credibile și în căutarea modelelor științifice.

În cartea sa din 2013, „Return to Life”, Tucker a descris un băiat pe nume Ryan Hammons, care a spus că a fost agent de la Hollywood într-o viață anterioară. Tucker a stabilit că 55 dintre afirmațiile lui Hammons se potriveau cu experiențele din viața reală a lui Marty Martyn, un agent de la Hollywood care a murit în 1964. Povești ca acestea merită o explicație, a spus Tucker la SXSW.

„Știința este o evoluție și se schimbă”, a spus ea, adăugând: „În lumea mea, văd că se schimbă pentru a include abordări mai expansive ale lucrurilor”. Atât Tucker, cât și Penberthy au identificat modele distincte în modul în care oamenii întâlnesc moartea. Oamenii spun adesea că au viziuni cu cei dragi decedați atunci când adorm sau încep să se trezească, a spus Penberthy.

Tucker a spus că aproximativ 70% dintre copiii mici pe care i-a studiat și care spun că au amintiri ale unei vieți trecute sunt capabili să descrie cum au murit. Adesea, acele decese par să fi avut loc în mod traumatic. Mulți dintre acești copii se întristează și că sunt departe de familiile lor anterioare, a spus Tucker, iar aproximativ 20% dintre ei spun că au amintiri despre un timp intermediar între moarte și următoarea lor viață.

Mulți oameni cu experiențe în apropierea morții raportează că au aceleași viziuni unul ca altul. „Adesea, când cineva are un atac de cord sau ceva care îi provoacă pentru scurt timp închiderea creierului, mulți dintre ei vor descrie că plutesc deasupra corpului lor”, a spus Tucker. De acolo, oamenii cu experiențe în apropierea morții descriu călătoria printr-un pasaj întunecat, a spus Tucker. Unii spun că și-au văzut cei dragi decedați și au întâlnit un fascicul de lumină. Mulți spun că fie li s-a oferit posibilitatea de a alege să se întoarcă la corpul lor fizic, fie au fost instruiți să facă acest lucru, a adăugat el.

Întâlnirea cu o persoană decedată

Alte studii au arătat că oamenii tind să facă un bilanț al întregii lor vieți înainte de moarte. Un studiu recent de la Universitatea din Louisville, care a analizat scanări ale creierului, sugerează că un muribund își vede întreaga viață trecând prin fața ochilor. Deși este dificil să verifici aceste lucruri, este la fel de dificil să le explici, a spus Tucker.

Criticii susțin adesea cum creierul muribunzilor le joacă feste, creând fantezii sau halucinații. Dar un eveniment aproape de moarte compromite funcția creierului unei persoane, în timp ce halucinațiile sunt de obicei rezultatul unui cortex senzorial hiperactiv (partea creierului care primește și interpretează informațiile senzoriale).

Oamenii care au avut parte de moarte consideră, în general, aceste evenimente ca pozitive, au spus atât Tucker, cât și Penberthy. O experiență aproape de moarte poate face o persoană mai puțin materialistă, mai grijulie sau mai puțin ambițioasă. „Această experiență este complet transformatoare pentru ei”, a spus Tucker, adăugând: „Ei spun că și-au pierdut frica de moarte, pentru că știu că viața continuă”.

Copiii care spun că au o viață anterioară cresc adesea pentru a deveni adulți adaptați, iar amintirile lor tind să se estompeze cu timpul, a adăugat el. Penberthy a spus că întâlnirea cu o persoană iubită decedată poate fi „liniștitoare” pentru oameni. O femeie pe care a studiat-o a avut senzația distinctă a mamei ei decedate mângâindu-i obrazul. Experiența a făcut ca femeia să renunțe mai ușor la durere, a spus Penberthy. Oamenii devin adesea mai spirituali, dar nu neapărat mai religioși, după aceste întâlniri, potrivit Insider.