Centenarul Turciei nu a început bine. De 22 de ani, în politică, justiție, economie, educație, politică externă s-au impus termeni precum "lider mondial, factor determinant, local și național".

Centenarul Turciei, umbrit de probleme grave

Când ne pregăteam să marcăm centenarul Republicii (100 de ani de la proclamarea Republicii Turcia, în 1923 - n.red.), prima mișcare a fost făcută în sistemul de învățământ, prin Modelul Centenarului Educației în Turcia.

În primul an al „Centenarului Turciei”, cele mai importante aspecte negative au fost următoarele: epuizarea economică, inflația ridicată, costul vieții, încercarea de a elimina de pe ordinea de zi așteptările privind creșterea salariului minim și a pensiilor prin discursuri demagogice și fără bază științifică, poveștile frumoase privind evoluțiile din Siria și „contactul DEM-Öcalan” pus în scenă și regizat de Devlet Bahçeli în ultimul trimestru (Devlet Bahçeli, liderul MHP, partener la guvernare al partidului condus de președintele Erdogan, a propus ca liderului PKK Abdullah Öcalan, aflat în închisoare, să i se permită să își reia contactele cu exteriorul, inițial cu partidul pro-kurd DEM, dacă anunță public dizolvarea PKK - n.red.).

Centenarul și situația economică

Costurile bunurilor și serviciilor oferite spre vânzare într-o economie de piață liberă sunt formate din suma chiriei, dobânzilor, profitului, forței de muncă și costurilor de producție.

În economiile cu o distribuție dezechilibrată a veniturilor, sărăcie generalizată și spirală inflație-stagflație, majorarea limitată a venitului disponibil crește cererea de bunuri de consum esențiale, ceea ce duce la o creștere a producției, a ocupării forței de muncă și la o scădere a costurilor unitare.

Afirmația conform căreia creșterea veniturilor în grupurile cu venituri mai mici creează presiuni inflaționiste poate fi valabilă pentru economiile cu echilibre macroeconomice și cu o distribuție echilibrată a venitului.

Motivul pentru creșterea prețurilor bunurilor de consum, în ciuda erodării puterii de cumpărare la nivel macroeconomic din cauza inflației din economia turcă în ultimul an, este că producția (oferta) nu a crescut, ci a scăzut ca urmare a politicilor greșite.

Centenarul nu rezolvă problemele economice

Turcia nu se confruntă cu inflația, ci cu costul crescut al vieții. Mijloacele de combatere a acestei situații sunt politicile fiscale menite să îmbunătățească distribuția veniturilor, nu să crească sărăcia.

Esența economiei constă în luarea și punerea în aplicare a deciziilor care vor asigura alocarea și gestionarea corectă a resurselor în conformitate cu prioritățile stabilite ca urmare a analizelor cost-beneficiu și care vor asigura beneficii sociale maxime.

Cu toate acestea, „economia politică” din Turcia ultimilor 20 de ani, cu deteriorarea echilibrului public-privat în ceea ce privește proprietatea asupra mijloacelor de producție în detrimentul sectorului public, a adus sectorul privat într-o poziție decisivă în economie, punând beneficiile individuale înaintea beneficiilor sociale.

Noi evoluții

Din punctul de vedere al Turciei, acest lucru este periculos și rușinos. Este periculos din cauza posibilității ca milițiile pro-talibane HTS (Hayat Tahrir al-Sham) să preia controlul în Siria, ca Trump să predea cheile Siriei lui Erdogan (!) și Turcia să devină vecina unui mic Afganistan.

Este rușinos pentru că Republica Turcia a ajuns să se roage de Abdullah Öcalan să pună capăt terorismului, după ce l-a capturat în Siria în urmă cu un sfert de secol, l-a judecat iar timp de 22 de ani Erdoğan l-a considerat "teroristul-șef".

(Autor Sıtkı Ergüney, economist, Cumhuriyet; Traducerea: Florin Matei, RADOR RADIO ROMÂNIA)