Facem o incursiune în viaţa unui artist celebru cu ajutorul documentarului "Arthur Rubinstein", difuzat de Viasat History, la ora 17.00.

Polonez evreu, Arthur Rubinstein a trăit pe propria piele tragediile secolului al XX-lea. Asta nu l-a împiedicat să iubească viaţa, să cânte la pian până după 80 de ani şi să trăiască până la 95 de ani.

Născut în 1887, într-o familie de negustori polonezi, Rubinstein a devenit unul dintre cei mai mari pianişti ai secolului trecut. El şi-a pus virtuozitatea în slujba muzicii a numeroşi compozitori, de la Mozart şi Brahms la Liszt, Ravel şi Debussy.

De asemenea, a revitalizat repertoriul romantic prin înţelegerea profundă a operei lui Chopin.

Acest documentar explorează momentele-cheie din viaţa pianistului cu ajutorul amintirilor sale din copilărie şi a mărturiilor prietenului său de familie Jacques Chancel şi a dirijorilor Daniel Barenboim şi Zubin Mehta.

Bucuria de a cânta şi de a trăi

"Am descoperit că, dacă iubeşti viaţa, şi viaţa te va iubi pe tine", îi plăcea maestrului să spună. În tinereţe a fost eclipsat de titani ca Serghei Rahmaninov şi Josef Hoffman. După ce aceştia au dispărut dintre noi, Rubinstein a devenit cel mai iubit şi mai popular pianist. Singurul lui rival a fost Vladimir Horowitz despre care recunoştea că era mai bun pianist, dar nu mai bun muzician.

Posibili competitori i-au fost Sviatoslav Richter, care a apărut prea puţin pe scenele din Vest, şi excentricul Arturo Benedetti Michelangeli, care a susţinut foarte puţine concerte. Astfel, Rubinstein şi-a adjudecat arena internaţională, fiind idolatrizat de publicul de pretutindeni. Nu a crezut niciodată că a face muzică este o muncă.

La sfârşitul anilor ’70 susţinea că poate cânta şi 10 ore încontinuu. În panteonul pianiştilor secolului al XX-lea el ocupă un loc printre titani. Datorită tehnicii remarcabile, a logicii muzicale şi a elanului cu care interpreta, a fost unic, reuşind să transmită publicului bucuria muzicii.

La 75 de ani, întrebat cum explică vivacitatea de care dă dovadă, maestrul a răspuns: "Nu consuma vitamine! Mănâncă un homar sau o livră de caviar. Dacă iubeşti o blondă superbă, dar fără pic de creier, nu te teme. Însoară-te cu ea! Trăieşte!".

A refuzat să cânte în Germania postbelică pentru că membrii familiei sale au fost exterminaţi de către nazişti. S-a retras de pe scenă la vârsta de 89 de ani în 1976, recitalul de adio susţinându-l la Londra. A murit liniştit, în somn, la de 95 de ani.

<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/d_joY2irwK4?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>