Ceaușescu și obiceiul de a ordona „foc!”contra civililor. Evenimentul Istoric Nr. 79 a relatat pe larg

Sunt multe controverse legate de masacrul din 4 decembrie 1957. Evenimentul istoric în cel mai recent număr al său a publicat cel mai complet dosar dedicat acestui moment.

Evident, documentele prezentate sunt însoțite de comentarii istorice. Revista poate fi comandată de le edituradecarte.ro, on-line, fără taxe de expediere sau poate fi cumpărată clasic de la chioșcurile de distribuire a presei.

Vadu Roșca - o cumpănă în viața politică a lui Nicolae Ceaușescu

4 decembrie 1957 este o dată cheie în destinul politic al lui Ceaușescu. Trecuse o lună de când scăpase cu viață din avionul oficial cu delegația românească plecată la Moscova să aniverseze 40 de ani de la Revoluția din Octombrie. Acolo murise Grigore Prioteasa. Dej evitase la mustață urcarea în acel avion. Ceaușescu, la înmormântarea lui Prioteasa duce coșciugul cu o mână bandajată, atârnatî de gât pe sub manta (mâneca stângă a mantalei era goală).

Dej, bolnav de gripă fiind, lăsase temporar conducerea lui Gheorghe Apostol, cel care va descrie amplu implicarea lui Ceaușescu în crima de la Vadu Roșca. Apostol îl va lăsa pe Ceaușescu să meargă în Vrancea.

Tradiții de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Ce nu ai voie să faci pe 23 aprilie

Ce pensie primesc foștii parlamentari, în condițiile în care contribuția lor a fost de aproximativ 700 de lei 

Ceaușescu a ordonat deschiderea focului fără să clipească!

Se știe că Nicolae Ceaușescu văzând că prim-secretarul fusese ridiculizat și satele vrâncene clocoteau de răzvrătire, a decis să intervină. Luase un batalion de Securitate de la Tecuci. A tras, după 3 salve succesive de avertisment, în plin. Au murit 9 oameni (un copil de 14 ani, o femeie de 28 ani și 7 bărbați cu vârste între 22 și 49 de ani).

Ceaușescu a scăpat „la milimetru” în 1957! A crezut că 32 de ani mai târziu, în 1989, va putea scăpa la fel!

Dej a făcut o comisie internă de anchetă. Alexandru Drăghici care tot din 1952 începuse activitatea de torționar comunist susține varianta lui Ceaușescu-legitima apărare. Gheorghe Apostol susține că Dej se gândise serios să-l îndepărteze pe fostul lui protejat încă din închisori. Anul 1957 nu prea fusese ușor nici pentru Dej. Complotul Chișinevschi-Miron Consntantinescu din 1957 fusese lichidat în fașă, pe fondul destalinizării care debutase în 1956, la Moscova.

Alexandru Moghioroș, unul din oamenii cheie care puteau decide contra lui Dej refuzase să se alăture. Apostol fusese în intervalul aprilie 1954-octombrie 1955, liderul PMR, la sugestia lui Dej. Așadar, Dej își asigurase reducerea la tăcere a Opoziției. L-ar fi putut „epura” ușor pe Ceaușescu, dar n-a făcut-o. Personal, nu cred că doar de gura lui Drăghici sau a altora. Eu consider că, prin anumite „fire invizibile”, Ceaușescu era legat de Moscova.

Având în vedere că semnarea acordului de retragere a trupelor sovietice s-a petrecut pe 24 mai 1958 iar retragerea s-a făcut efectiv în iunie-august 1958, este clar că presupusa discuție Ceaușescu-Hrusciov invocată de generalul Pacepa în „Orizonturi roșii” să fi avut loc după momentele din 1957. Așadar, Ceaușescu, „antisovieticul” se confesa în anii 70, principalului său om de încredere din Securitate despre episodul în care Hrusciov îl învestea cu încrederea sa încă din 1958. La data confesiunii, era după momentul 1968, al invadării Cehoslovaciei și al replicii declarative a lui Ceaușescu. Din 1964, la Moscova venise Leonid Ilici Brejnev.

Controversat dar real în mod indiscutabil, momentul Vadu Roșca 1957, în virtutea surselor coroborate a fost o cumpănă pe care Ceaușescu a traversat-o cu bine, ba chiar se poate spune că a ieșit în câștig, căzând ca o pisică, în picioare. Cum pisica se ajută de coadă, se pare că și viitorul dictator a avut sprijinul sovietic pe post de „coadă”.

În 1989, Ceaușescu face trimitere indirectă la eveniment, cerând represiune în masă la Timișoara!

Povestea de la Vadu Roșca a fost cumva „scrisoarea de garanție” a lui Apostol. Ceaușescu, nu a amintit vreodată de acest episod. Totuși, în stenograma CPEx din 17 decembrie 1989 ora 17.00, Ceaușescu amintește de un episod (ipotetic se pare) din 1945, în care el, Doncea și Pătrășcanu ar fi făcut ordine cu 500 muncitori. Ceaușescu a criticat intervenția Trupelor de Securitate la Timișoara:

„Dacă trimiteţi unităţile de Securitate să se bată cu bastonul, mai bine le trimiteaţi acasă. Era mai bine atunci să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti, în 1945, în faţa celor care erau în piaţa aceasta, când au tras; eram cu Doncea, cu Pătrăşcanu, şi n-am fugit.”

Cel mult, ne-am putea gândi la momentul 8 noiembrie 1945. În Piața Palatului (Palatul Regal era vis-a vis de sediul CC al PCR, fost sediu al MAI în perioada interbelică), a avut loc o manifestație pro-Regele Mihai și anticomunistă. Oficial, se știe că atunci, în mulțime au intrat camioane ale comuniștilor. Evident,  ca să provoace tensiuni, victime, pentru ca Armata să poată face arestări în voie. Violențele au fost puse de comuniști pe seama „gărzilor maniste”, „elementelor reacționare-legionare”.

Sunt sigur că atunci când a ordonat deschiderea focului la Timișoara, Ceaușescu s-a reimaginat tânărul general care trăgea „foc de voie” în țăranii de la Vadu Roșca.