Deși încă ne luptăm cu varianta Delta, există vești despre încă una: AY.4.2. Ce este, de unde a venit și cât de mult ar trebui să ne îngrijorăm, ne răspund cercetătorii.

AY.4.2 este ceea ce se numește „filiație”. Acestea sunt etichete date ramurilor arborelui evolutiv COVID pentru a ilustra relația lor, explică cercetătorii de la universitățile din Edinburgh și Oxford.

Noua subvariantă Delta a SARS-CoV-2 a fost identificată în iulie 2021 şi caracterizată prin două mutaţii genetice la nivelul proteinei ”spike”, Y145H şi A222V. Subvarianta AY4.2 a fost descoperită în 27 de ţări şi a contaminat în mod oficial 14.970 de persoane în lume - dintre care 14.247 în Regatul Unit şi 14 în Franţa, potrivit rapoartelor.

Având în vedere ascensiunea sa în Marea Britanie, AY.4 ar putea avea un avantaj selectiv. Schimbarea definitorie a AY.4 este mutația A1711V, care afectează proteina Nsp3 a virusului, şi joacă un număr de roluri în replicarea virală.

Cu toate acestea, impactul acestei mutații este necunoscut

Apariţia acestei noi variante alimentează temeri cu privire la o transmisibilitate şi mai puternică. ”Aceasta este prima subvariantă mai transmisibilă decât (varianta indiană) Delta. Mulţi sperau că am atins un nivel maximum de transmisibilitate prin varianta Delta”, declară cercetătorii.

Acest lucru ne aduce la AY.4.2 – o sublinie a AY.4 – care a fost observată pentru prima dată la sfârșitul lunii septembrie, deși se pare că a apărut în Marea Britanie în jurul lunii iunie.

Este definit de două mutații genetice suplimentare, Y145H și A222V, care afectează proteina spike. Proteine Spike este o parte esențială a suprafeței virusului.

AY.4.2 a crescut constant în volum până la punctul în care acum reprezintă aproximativ 9 % din cazurile din Regatul Unit în ultimele 28 de zile

A fost observată și în Danemarca, Germania și Irlanda, pentru a numi doar câteva state. Dar, de asemenea, nu este clar dacă cele două mutații ale sale oferă virusului un avantaj selectiv. A222V a fost văzut anterior anul trecut în descendența B.1.177 care a apărut probabil în Spania și a fost apoi răspândită în nordul Europei, cel mai probabil de către turişti.

La acea vreme, mulți erau sceptici că A222V conferea un avantaj. Într-adevăr, creșterea formei virusului care a devenit cunoscut sub numele de AY.4.2 pare să fi avut loc doar de când și-a dobândit mutația Y145H.

Se estimează că nivelul transmisibilității AY4.2 este cu 10% mai mare decât al variantei indiene. Această nouă subvariantă reprezintă un risc mai mic decât alte tulpini.

Apariţia acesteia nu contituie ”o situaţie comparabilă cu apariţia tulpinilor Alpha şi Delta, care erau mult mai transmisibile (cu 50% sau mai mult) decât toate tulpinile aflate în circulaţie la momentul respectiv”. Situaţia ”nu este dramatcă”. iar ”uşoara creştere a transmisibilităţii va avea o incidenţă mică asupra numărului cazurilor. Este puţin probabil ca (subvarianta AY4.2) să schimbe situaţia actuală”, mai spun experţii.

Prin urmare, este posibil ca mutația Y145H să ofere virusului o capacitate și mai mare de a scăpa de imunitate

Contraargumentul este că, în ciuda existenţei în mai multe țări europene, AY.4.2 nu a reușit să preia conducerea, scăzând răspândirea în Germania și Irlanda – deși persistă în Danemarca. Acest lucru ar sugera că: capacitatea sa de a ocoli imunitatea nu este mai mare decât a variantei Delta.

Într-adevăr, este prea devreme pentru a spune dacă acesta este începutul următoarei filiații dominante. Orice abilitate pe care ar putea-o avea de a scăpa de imunitate trebuie confirmată prin muncă experimentală. În mod clar, totuși, apariția arată că există o nevoie continuă de supraveghere genomică a virusului, relatează sciencealert.