Susținătorii Statului Paralel nu au scăpat niciodată nici cea mai vagă nuanță critică la adresa abuzurilor de groază comise în Justiție de Gruparea de Criminalitate Organizată Coldea-Kovesi.

Nu cred că nu aveau capacitatea de a înțelege că în baza unor dosare penale în totalitate trucate, construite pe baza unor denunțuri mincinoase, obținute prin amenințare, șantaj, sau promisiuni, se urmărea de fapt înlăturarea unor politicieni, oameni de afaceri și patroni media, din calea unor interese fără legătură cu democrația, cu statul de drept. Cred că pur și simplu ignorau cu bună știință o realitate care devenea pe zi ce trece din ce în ce mai evidentă.

Astfel, am putut auzi sumedenie de deontologi, numele de scenă ale jurnaliștilor încazarmați și ale politicienilor cu masterate date prin unități militare, susținând că Statul Paralel nici măcar nu există, că este o invenție a corupților și a celor care îi susțin. Și mai și, tot ei susțineau că prigoana criminală care a secerat vieți și a deturnat destine, a fost de fapt luptă împotriva corupției, nu o furtună gestapovistă cu care Binomul Coldea-Kovesi a măturat tot ceea ce nu era pe placul Statului Paralel.

Astfel, Laura Codruța Kovesi, un personaj cu limite intelectuale evidente și cu rezultate profesionale anterioare numirii în fruntea DNA aproape de zero, era lăudată de același cor dincolo de limitele deșănțării.

Ca să dau doar un singur exemplu, Gabriel Liiceanu, un cetățean cu damf de „boier al minții”, reușea escaladarea celui mai înalt pisc al ridicolului, atunci când spunea despre Laura Codruța Kovesi: „Dumnezeule, cum ar arăta România cu un asemenea om, care prin comportamentul ei devine aproape o abstracție de slujire. Este slujirea!”.

Orbire, prostie, partizanat împins la extrem, negare a evidenței, fiecare sau toate la un loc, i-au făcut pe mulți dintre concetățenii noștri să închidă ochii, sau chiar să aplaude crimele comise împotriva semenilor lor, vinovați doar de faptul că stăteau în calea Statului Paralel.

Curentul „tefelist” s-a consacrat din capul locului a fi susținător necondiționat al justiției sociale, mai ales după ce păpușarii Binomului au început manipularea și exploatarea lui în stradă. De acolo, din stradă, prin strigături tâmpe, de tip „Cine nu sare ia o condamnare!” s-a conferit legitimitate publică unei organizații criminale și acțiunilor ei.

Același lucru a continuat și după ce curentul tefelist, moșit de generalul Florian Coldea și acoliții săi, a născut un avorton cu vipușcă și eghileți: USR. Apărarea DNA, în general, și a Laurei Codruța Kovesi, în special, a continuat și în noua combinație. Ba chiar în forme radicalizate, în care vipușca și eghileții au fost înlocuite cu șnurul verde și salutul cu palma la cer.

Totul până recent, până în momentul în care s-a aflat că Dan Barna, șeful USR, este foarte departe de dezideratele strigate de pe borduri și de la tribune de către batalioanele sale de asalt, în numele purității absolute. Atât de departe, pe cât de departe poate fi orice om normal de milioanele de euro făcute de Dan Barna din jonglerii cu fonduri europene, învârtite într-un cerc închis, alcătuit din familie, foști colegi și prieteni ai săi. Drept urmare, DNA s-a autosesizat, iar procurorii au deschis dosar penal in rem, cu privire la o posibilă fraudă cu fonduri europene.

Nu dau doi bani pe DNA, până acum nu am văzut niciun semn că și-ar fi revenit, dacă a fost vreodată, în matca apărării legalității în stat. Deschiderea acestui dosar mi-a arătat însă altceva. Mi-a arătat ce cred tefelisto-useriștii cu adevărat despre Laura Codruța Kovesi și activitatea Gestapoului cu care a făcut prăpăd.

Astfel, atletul cu coșuri și diagonală al tefeliștilor USR-iști, Andrei Caramitru, fost consilier al lui Dan Barna, a comis zilele trecute un veritabil act ratat. La auzul știrii potrivit căreia DNA a început ancheta, tânărul decemvir s-a pierdut cu firea, nu că ar fi ceva inedit în cazul său, și a scapat porumbelul. Dintrun gardian dezlănțuit al DNA, Caramitru a schimbat calimera și a anunțat viitoare abuzuri ale instituției, spunând că se așteaptă la „cătușe și de-astea dure rău de tot”.

Mai mult, a pronunțat și numele de nepronunțat până acum decât în ode și a adaugat că represiunile pe care DNA le va dezlănțui vor fi după „Modelul LCK”. Clar, știa de mult adevărul, din moment ce vorbește despre un „Model”, căci model înseamnă că mai multe cazuri s-au petrecut asemănător sau identic, după un anumit tipar.

Așadar, niște români au știut că alți români sunt hăituiți și vânați precum sălbăticiunile de către braconieri și au aplaudat. Mai mult, au încurajat vânătoarea de oameni, i-au făcut apologia publică și și-au făcut program electoral din trecerea vieții unor semeni de-ai lor prin mașina de tocat a Statului Paralel. Dacă ar fi făcut asta din prostie, ar fi avut o scuză, prostia. Andrei Caramitru demonstrează că au știut tot timpul că ceea ce aprobă entuziast sunt crime. Ceea ce înseamnă că nu au fost proști, ci canalii.