Călătoria lui Lenin, care a zguduit secolul XX și a schimbat total lumea

Călătoria lui Lenin, care a zguduit secolul XX și a schimbat total lumeasursa: Arhiva EVZ

În urmă cu un secol, politicianul revoluționar Lenin a pornit într-o călătorie feroviară de opt zile, ocolitoare, din Elveția până în Rusia.

Cu o sută de ani în urmă, cea mai importantă călătorie feroviară a secolului XX a început în Elveția și s-a încheiat la stația Finlanda din Sankt Petersburg. O călătorie care a schimbat lumea, iar reverberațiile sale revoluționare se resimt și astăzi.

Călătoria lui Lenin

Călătoria feroviară de 2.000 de mile l-a purtat pe agitatorul bolșevic exilat Vladimir Ilici Lenin dintr-o sărăcie lucie, într-o locuință modestă din Elveția, până la poziția de lider al celor 160 de milioane de ruși.

Opt zile după plecarea sa din Zürich, pe 9 aprilie 1917, Lenin a ajuns în Sankt Petersburg. Acolo a preluat controlul unei insurecții șovăitoare și a transformat-o într-o revoluție în toată regula. Acesta a scos Rusia din Primul Război Mondial și a început regimul comunist. Cel din urmă a durat până în 1990 și a costat milioane de vieți. Doctrina marxistă, asemănătoare unei religii, care a stat la baza Revoluției, s-a răspândit în multe alte țări. În unele încă există și astăzi.

Cum a început totul

Rusia era aliată cu Franța și Marea Britanie, care luptau împotriva Puterilor Centrale: Germania, Austro-Ungaria și Turcia. Însă, în al treilea an de război, se instalase o stare de stagnare pe Frontul de Vest și pe cel de Est. Cu toate acestea, războiul nu mergea bine pentru Germania. Pe Frontul de Vest, puterea de luptă a armatei germane era în scădere, în timp ce a Aliaților creștea. SUA se implicase și soldații americani începuseră să sosească în Franța. Populația germană suferea de foame din cauza blocadei Marinei Regale și a numărului mare de lucrători agricoli înrolați în armată.

Germania trebuia să facă ceva pentru a pune capăt războiului, și trebuia să o facă rapid. În fața unui posibil dezastru, conducerea politică germană a recurs la o conspirație extra-militară pentru a submina efortul Aliaților. Instabilitatea endemică din Rusia Imperială oferea cea mai bună oportunitate.

Agitatorul rus exilat, Lenin, împreună cu soția sa Nadejda Krupskaia, locuiau în Elveția din 1900. Aici, Lenin a preluat conducerea facțiunii bolșevice a socialiștilor ruși, predicând răsturnarea capitalismului prin lupta de clasă și făcând campanie pentru transformarea războiului într-o revoluție proletară. La începutul lui 1917, protestele de amploare din Petrograd (Sankt Petersburg), atunci capitala Rusiei Imperiale, l-au detronat pe Țarul Nicolae al II-lea. Lenin era ca un lup închis într-o cușcă, nerăbdător să ajungă la Sankt Petersburg. El vedea acest moment ca pe prima etapă a revoluției.

Dar cum putea să se întoarcă în Rusia și să preia puterea de la moderații politici ai Guvernului Provizoriu? Ruta cea mai directă prin Germania era evident blocată pentru străini inamici. Așa că trebuia să fie prin Franța și Marea Britanie, iar apoi pe mare până în nordul Rusiei.

Totuși, britanicii au refuzat să-l ajute, conștienți că Lenin ar încerca să submineze aliatul lor rus.

Trenul sigilat

Negocierile au fost purtate cu germanii prin intermediari obscuri, oameni care au făcut averi prin comerțul pe piața neagră între puterile ostile. Germanii au văzut această oportunitate ca fiind una ideală pentru a crea haos în Rusia și au aranjat un tren special pentru a-l transporta pe Lenin de la granița elvețiană prin Germania până la Sassnitz, portul de feribot către Suedia neutră.

Pentru ambele părți, era ca un pact cu diavolul.

Chiar și în nerăbdarea sa arzătoare de a ajunge la Sankt Petersburg, Lenin nu era orb la pericolele imense de a accepta ajutorul inamicului. Ar fi comis trădare, ceea ce ar fi putut fi văzut de ruși, în special de soldații de pe front, ca un act de favorizare a inamicului, și asta ar fi însemnat sfârșitul revoluției sale.

Metoda sa de a depăși acest pericol a fost să ceară ca trenul să fie sigilat și să aibă statut extraterritorial, ca o ambasadă străină, fără contact cu inamicul. În practică, "sigilarea" trenului însemna blocarea ușilor compartimentelor în care se aflau rușii.

Cu toate acestea, acest lucru a stârnit o furtună de proteste din partea poporului rus când a realizat ce s-a întâmplat, și pentru a înrăutăți lucrurile, Lenin a acceptat, prin intermediari de pe piața neagră, „milioanele Kaiserului” – 40 de milioane de mărci – o sumă colosală pentru a finanța revoluția sa.

Călătoria: Elveția - Frankfurt

Lenin, împreună cu soția sa și un grup de aproximativ 40 de exilați bolșevici ruși, au urcat într-un tren obișnuit din Zürich, Elveția, către granița la Singen.

Ruta ocolitoare a trenului a fost planificată cu grijă pentru a nu împiedica traficul militar. Ca rezultat, a trecut printr-o serie de state diferite, fiecare având propria rețea feroviară și locomotivele diferite pe care le foloseau.

La Singen, un mic oraș din statul Baden Württemberg, grupul a părăsit trenul elvețian și s-a transferat în vagonul verde care compunea trenul lor. Acesta avea opt compartimente.

Ofițerii germani au ocupat un compartiment de clasa a treia la un capăt – dincolo de o linie de cretă, care marca limita extraterritorială. Imediat ce grupul s-a stabilit în tren, acesta a fost manevrat într-o linie secundară pentru noapte.

Devreme în dimineața următoare, vagonul a fost conectat la un tren care i-a scos din Singen pe linia către Radolfzell, spre nord-est la Ulm, și apoi spre nord-vest pe ramura către Stuttgart.

Somnoroși, pasagerii priveau pajiștile, micile păduri și satele pitorești, în timp ce trenul urca constant în Alpii Șvabi. Înaintând spre nord, linia a urmărit Valea Neckarului pentru o perioadă. Pe urmă, trenul a ajuns în Tuttlingen, unde locomotiva a fost schimbată pentru linia către Stuttgart.

Continuând să urmeze Neckarul, trenul a trecut prin câmpuri părăsite de lucrători, majoritatea fiind conscripționați, așa mare era impactul războiului.

Stuttgart a fost prima stație importantă unde s-au oprit. Niciunul dintre ruși nu a fost lăsat să părăsească vagonul, nici măcar pentru o gură de aer. Au rămas înăuntru, gardieni i-au păzit și le-au adus mâncare și băuturi.

În acea noapte, trenul a ajuns la Frankfurt, iar pasagerii săi începuseră să fie obosiți. Erau tot mai irascibili și neîncrezători unul în celălalt.

Suedia, Finlanda și destinația finală

După ce trenul a trecut prin Germania, a ajuns în Suedia neutră. O țară care, ca și Elveția, a rămas în afara Primului Război Mondial. Suedia era deja o destinație cunoscută pentru mulți exilați ruși.

În sfârșit, în dimineața zilei de 16 aprilie, trenul lui Lenin a ajuns la stația Finlanda din Petrograd (Sankt Petersburg). Încă din prima clipă în Rusia, a fost întâmpinat de un grup de bolșevici, socialiști și simpatizanți. De la această întâlnire, revoluția rusă a început să prindă contur și să câștige impuls, culminând în evenimentele care au schimbat fața Rusiei și au avut ecouri în întreaga lume, relatează The Railway Hub.

Această călătorie nu a fost doar o deplasare fizică de la un punct la altul. A fost începutul unui nou capitol în istoria Rusiei, care a adus schimbări în structura politică și socială a lumii.

Aceasta este o poveste despre putere, ideologie și impactul unor evenimente care au marcat secolul XX, având reverberații care încă se simt astăzi.