Brexit. Marea Britanie și UE, doi soți care au dormit mereu separat
- Tudor Borcea
- 25 decembrie 2020, 12:03
Clauze de scutire de care se bucură Regatul Unit
La 7 februarie 1992, statele membre au semnat Tratatul de la Maastricht, al doilea act fundamental al construcției europene după Tratatul de la Roma din 1957. Regatul Unit a beneficiat de o clauză de exceptare („opt-out”) permițându-i să nu adere la moneda unică europeană.
Apoi, la 23 iulie 1993, prim-ministrul conservator John Major, succesorul lui Margaret Thatcher, a obținut ratificarea Tratatului de la Maastricht de la Parlament, după ce a amenințat că va demisiona.
Sfârșitul unei uniuni
La 23 iunie 2016, a venit lovitura. Într-un referendum organizat după victoria conservatorilor la alegerile legislative din 2015, britanicii au votat în propirție de 51,9% pentru ca Regatul Unit să părăsească UE. Primul ministru conservator David Cameron, un susținător al rămânerii în Uniune, demisionează.
La 29 martie 2017, președintele Consiliului European, Donald Tusk, a primit scrisoarea primului-ministru britanic Theresa May prin care se activează articolul 50 din Tratatul de la Lisabona: procesul Brexit a fost apoi lansat oficial. Trebuia finalizat teoretic pe 29 martie 2019.
La 22 noiembrie 2018, UE și Marea Britanie au ajuns la un acord provizoriu cu privire la relația lor post-Brexit, la o săptămână după ce au convenit asupra „tratatului de retragere”. Proiectul de acord a fost aprobat la 25 noiembrie, la un summit european extraordinar la Bruxelles. Însă câteva săptămâni mai târziu, la 15 ianuarie 2019, parlamentarii britanici votează împotriva acordului Brexit, prima dintr-o serie de trei respingeri.
În martie, apoi în aprilie, UE este de acord să amâne Brexit-ul. Termenul limită este acum 31 octombrie. La 24 iulie 2019, conservatorul Boris Johnson, susținător al Brexitului la 31 octombrie, cu sau fără acord, o înlocuiește pe Theresa May, care a demisionat.