Banii publici în fotbal. Primăriile sunt în colaps, dar 50 de milioane de euro pleacă anual ca subvenții în SuperLiga

Banii publici în fotbal, o problemă spinoasă. O postare a sociologului Ionas Vladimir, publicată pe Facebook ieri, readuce în prim-plan o rană deschisă a statului român: finanțarea sportului profesionist din bani publici, în timp ce administrațiile invocă lipsa fondurilor pentru servicii esențiale.

Tonul vizează abordarea de la Guvern, la primării, iar mesajul central este acesta: nu vorbim despre susținerea sportului de masă, ci despre subvenționarea unei industrii care ar trebui să trăiască din performanță și management.

Jumătate din fonduri, bani publici

Potrivit datelor citate de Vladimir Ionaș, în 2024 cluburile profesioniste din prima ligă au raportat venituri totale de 114 milioane de euro. Numai că, ce să vezi, 50 de milioane euro ar fi provenit din subvenții și venituri în avans oferite de stat.

Dacă aceste cifre sunt corecte, aproape jumătate din fotbalul de „elită” nu se sprijină pe bilete, merchandising sau strategie comercială, ci pe decizie politică. „Domnule Bolojan, 50 de milioane de euro...”, scrie Vladimir, sugerând că aici ar trebui să înceapă orice discuție.

Raport OCDE despre România. Progrese în lupta anticorupție, dar avertismente dure privind sistemul politic și sănătatea

Cum va fi vremea de Paște. Meteorologii au actualizat prognoza pentru următoarele săptămâni

Bagă banii în fotbal, dar primăriile sunt în colaps

Critica devine mai dură când intră în zona bugetelor locale. Vladimir Ionaș amintește că Primăria Capitalei a direcționat 13 milioane de euro către CSM București, într-un context în care bucureștenii reclamă probleme cu încălzirea și apa caldă. Mesajul către primari este tranșant: dacă orașul e în „colaps”, atunci de ce sportul de performanță primește bani înaintea infrastructurii de zi cu zi?

Pe aceeași linie, el indică o alocare de peste 30 de milioane de euro pentru CSA Steaua, din bugetul Ministerului Apărării. Vladimir suprapune această cheltuială peste realități din sistem, spunând că un soldat român ar avea dreptul anual, la antrenamente, la un număr de doar 5 cartușe. Concluzia insinuată: statul își mută resursele spre vitrină, nu spre misiunea instituțiilor.

CSM București - handbal / sursa foto: Facebook

Exemplele continuă cu finanțări locale pe care le descrie drept simptomatice: 2,5 milioane de euro pentru FC Voluntari, aproape 2 milioane pentru echipa din Iași, peste 2 milioane pentru UTA Arad și aproape 1 milion de euro pentru FC Bihor din partea Primăriei Oradea, la care s-ar adăuga și bani județeni. Întrebarea care planează este simplă: câte județe sărace își permit să plătească salarii de „divertisment” din același buget din care se plătesc școli, spitale și utilități?

Legea ignorată, controlul absent

Vladimir invocă și două prevederi pe care le consideră ignorate sistematic. Prima ar obliga primăriile să aloce minimum 30% din finanțarea sportului către copii și juniori, adică spre academii și formare. A doua ar limita salariile sportivilor plătiți din bani publici.

„Nici asta nu se respectă”, susține el, iar de aici derivă acuzația de „gaură neagră”: datoriile cresc, bazele sportive se degradează, iar banii se duc pe contracte, nu pe dezvoltare.

Salarii de fotbaliști, lefuri de profesori

Cea mai dureroasă comparație rămâne cea salarială. La echipa de fotbal din Voluntari, spune Vladimir, media salariilor fotbaliștilor ar fi în jur de 5.000 de euro, în timp ce un profesor ar câștiga 1.200 RON. La CSA Steaua, media ar depăși 6.000 de euro, iar discrepanța față de veniturile unui soldat ar fi evidentă.

Partida dintre Steaua Bucureşti și FC Voluntari în etapa a 18-a a Ligii a II-a de fotbal, pe stadionul Steaua din Bucureşti, 22 februarie 2025. Inquam Photos / Vali Marin

În București, adaugă el, un singur sportiv poate costa cât 15–20 de norme didactice, într-un oraș în care multe școli funcționează în schimburi din lipsă de spațiu.

În finalul postării, Vladimir Ionaș concluzionează: când un primar declară că nu are bani pentru laboratoare sau reparații, dar aprobă milioane pentru o echipă, el alege spectacolul de duminică în detrimentul viitorului de peste zece ani.

Iar dacă statul insistă să finanțeze sportul profesionist, atunci, spune el, trebuie să o facă prin reguli aplicate, audit și criterii transparente în fața contribuabilului, anual, nu prin subvenții care maschează incompetența managerială.