Editura Evenimentul si Capital

Meseria care ne gestionează nemurirea, pe cale de dispariţie. AVERTISMENT CRUNT despre o BOALĂ INCURABILĂ a societății românești

Autor: | | 0 Comentarii | 4368 Vizualizari

În Olt a mai rămas un singur etnograf. Buzăul nu mai are niciunul. Oare câți or mai fi în restul țării? Dacă până și meseria care ne gestionează nemurirea e pe cale de dispariție, atunci înseamnă că degeaba mai ținem discursuri patriotarde în Anul Centenarului.

Doamana Doina Ișfanoni se uită oarecum mirată la mine. De ce sunt surprins? Îmi spune că în toată ţara mai sunt azi aproximativ 100 de oameni cu această nobilă îndeletnicire.

E drept că unele judeţe stau mai bine, precum Clujul sau Doljul. Dar media este de unul sau doi etnografi pe fiecare unitate administrativă.

Un profesionist

Am vrut să aprofundez subiectul în compania unui reputat specialist. Profesor universitar, cercetător etnolog, istoric de artă. Dar, mai presus de toate, un suflet deosebit. Pe care am onoarea să-l cunosc de mulți ani, de când străbat ulițe, ba ale Muzeului Satului, ba ale țării.

Ne-am întâlnit de astă dată pe asfaltul Bucureştiului şi am stat de vorbă la o masă, în mijlocul aglomeraţiei citadine. Recunosc că aş fi preferat un umbrar cu legende. Dar amândoi suntem prinşi, fiecare în domeniul său, cu tot felul de proiecte şi responsabilităţi.

Răni vechi. Și noi

Îi povestesc despre Claudia Balaş, etnograful din Olt. Am scris de ea cu câteva săptămâni în urmă. De 15 ani merge prin tot judeţul, cu trenul sau cu autobuzul, dar mai ales pe jos, între comunitățile rurale. Unica mașină a Muzeului Județean e împărțită între prea multe treburi.

Pe la mijlocul lunii trecute fusesem în Buzău, documentându-mă asupra unui brand local. Covrigii. Doream să aflu amănunte și de la Muzeul Județean. E o tradiție, nu-i așa? Mi s-a spus că nu are cine să-mi vorbească pe subiect. Nu mai au etnograf.

“Nici Centrul de Valorificare a Culturii Tradiționale nu are etnograf”, îmi completeză cercetătorul informațiile buzoiene.

Observ amărăciunea omului căruia nu-i spun nimic nou. Dimpotrivă, i-am răscolit răni vechi.

Povestea unei vieți

Doamna Ișfănoni și-a început activitatea în 1973, bătând ţara în lung şi-n lat. Cu pasul. Ajunsese la o adevarată performanţă, dacă se poate spune aşa, de 22 de kilometri, în unele zile.

Îşi aminteşte că a dormit odată într-o cabană forestieră, în zona Huţulilor. “Mă durea atât de tare măseaua! Cea mai cumplită durere”. Un muncitor de acolo ştia un leac secular. I-a pus un bob de răşină, bandajându-i locul sensibil. Parcă i-a luat suferinţa cu mâna.

Să culegi fructe din pomi, de-a lungul cărărilor. “Foamea pe care o simţeai te întorcea la una din primele activităţi ale omului, culesul din natură”. Cu rucsacul în spate. Din bagaje nu lipseau ceraceaful şi faţa de pernă.

Diurna era de 18 lei pe zi, iar pentru o noapte de cazare suma atribuită, cinci lei. Dacă ajungeai la uşa unor instituţii locale, atât plăteai, conform uzanţelor, pentru găzduirea de seara până dimineaţa. Mai era varianta să găseşti un sălaş de om bun care să-ţi ofere câteva ore de odihnă.

Cu 18 lei puteai să-ţi cumperi biscuiţi şi compot. La hotel, în oraş, nu aveai voie să dormi decât în prima şi în ultima noapte dintr-o delegaţie care se putea întinde chiar şi pe câteva săptămâni. În rest, în aria rurală îți îndeplineai îndatoririle. Tot acolo mâncai și dormeai.

Cifre seci

Când intrăm în sfera salarială, cea actuală, doar tristeţea e mare. Chenzina, în schimb, minusculă. În jurul sumei de 1.800 de lei. Motiv pentru care mulţi oameni au preferat să plece spre alte zări.

“Credeţi că azi diurna unui etnograf e mare?”, sună retoricul ei chestionar. Aud cifre de-a dreptul iluzorii. Până anul trecut primeai 13,5 lei pe zi. A mai crescut între timp la 18 lei. A-ha, constat eu, a revenit la pragul din trecut.

Mai presus de toate, pasiunea

Dar toate acestea pălesc în faţa celui care, mai presus de orice, are pasiune şi iubeşte oamenii. “Sunt elementele definitorii ale acestei meserii”, mi se spune. Intri în sat, dai bineţe celor cu care te întâlneşti, le spui cine eşti şi care e scopul venirii tale acolo.

Ţăranul, cumpănit cum e el, vrea mai întâi să te cântărească, să-şi dea seama cine eşti tu, oaspetele, în ființa ta. Dacă îi place, atunci îşi deschide şi el lumea sa. A prezentului şi-a trecutului. Începi să afli despre bogaţia comunităţii. Obiceiuri, meştesuguri, biografii.

Ce este etnograful?

Vreau să ştiu definiţia unei îndeletniciri atât de complexe. Asemeni unui pedagog din alte timpuri, răbdător, interlocutoarea îmi enumară esenţialele elemente. La baza formării sale poate fi profesor, istoric, filolog. “Sau teoretician de artă, ca mine”.

Este absolut necesar, în primul rând, să ai capacitatea de dialog. Apoi să cunoşti foarte bine, la nivel teoretic, domeniul pe care îl abordezi. “Asta te obligă la un nivel înalt de competenţă”.

BREAKING NEWS! Decizie in cazul lui Dumitru Dragomir!

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei