Am văzut apelul semnat de ziariștii Cristian Tudor Popescu, Ion Cristoiu, Adelin Petrișor, Cătălin Tolontan, Adriana Nedelea, Liviu Avram, Luiza Vasiliu, Vlad Petreanu, Cristi Delcea, Mihai Voinea, Cristian Lupșa, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu, adresat președintelui Klaus Iohannis. În care i se cere să nu promulge legea prin care ziariștii și cei care lucrează în zona tehnică a audiovizualului sunt scutiți de impozitul pe venit. Mi s-a părut un apel mincinos și ușor demagogic. O să vă explic de ce.

Precizez că vorbesc în calitate de proprietar al Editurii Evenimentul Zilei și Capital, având 100 de angajați, profit în ultimii 4 ani și nici o restanță la plata salariilor. Vorbesc în calitate de om care conduce o afacere de presă. Pentru noi, cei de la EvZ, Capital, Evenimentul Istoric lucrurile vor arăta la fel, deci nu sunt direct interesat.

Presa românească trece printr-o perioadă grea. Niciodată nu a fost ajutată de stat, de la celebra ștergere de datorii a ProTV din vremea guvernului Adrian Năstase, fiind văzută ca un dușman. Nu a primit niciodată vreo subvenție sau ajutor de la stat, iar fiecare dialog pe care l-am avut pe tema asta cu vreun responsabil politic s-a finalizat prin nimic. Pentru cei care nu știu în Franța se alocă peste un miliard de euro anual pentru susținerea presei, la fel în Germania, Italia sau țările scandinave. În România zero facilități.

Cei care au semnat apelul au făcut-o fără să se gândească la cei mulți. Majoritatea semnatarilor au salarii de mii de euro și poate că pentru ei o reducere de 10 la sută nu înseamnă mare lucru. Nu le contest valoarea profesională și faptul că merită acești bani, ci doar capacitatea de a judeca corect situația!

Scrupulele lui Ion Cristoiu le-ați putut găsi în editorialul publicat astăzi. Sunt corecte și arată înțelepciunea unui om care știe cu ce se mănâncă presa. Nu sunt de acord cu concluzia lui, că este o pomană, dar nu-i prima dată când ne găsim pe poziții diferite.

Ce mai contează pentru teleastul Cristian Tudor Popescu dacă în loc de 10.000 de euro pe lună câștigă 11.000 de euro? Și așa merge cu o Dacie, mănâncă puțin și nu are pasiuni extravagante.

Sau pentru managerul Cătălin Tolontan, ale cărui pierderi financiare sunt acoperite de unchiul bogat din Elveția, Ringier, în fiecare an. Ba un milion de euro, ba un milion și jumătate de euro. Ca să nu mai vorbesc de Digi24 care pierde o grămadă de bani în fiecare an, dar stă pe un credit de un miliard de euro.

În cazul lor nu contează cei 10 la sută.

Pentru alții însă înseamnă enorm!

Recent am fost la Râmnicu-Vâlcea. Am lansat cartea „Puterea Umbrei” și am avut ocazia să stau de vorbă cu ziariștii de acolo. O duc greu. Foarte greu. Nimeni nu-i ajută, ba chiar îi încurcă. Dar încearcă să rămână ziariști. Și vin la conferințe de presă, scriu, scot ziare, fac televiziune. 

Așa este și la Buzău, Cluj, Satu-Mare, Pitești, Craiova, Tulcea…

Așa este peste tot. 

Dacă i-aș fi văzut pe aceeași semnatari militând ani de zile pentru un pachet consistent de ajutorare a presei, atunci aș fi înțeles. Dacă i-aș fi văzut semnând scrisori deschise atunci când vedeau că se închid ziare, televiziuni, că dispar rețele de difuzare a presei, atunci pricepeam îngrijorarea actuală că li se aruncă o pomană! Ei cereau salvarea presei, dar li se dădea o amărâtă de scutire de impozit.

Numai că acest lucru nu s-a întâmplat. Ci doar au avut o reacție politică la o lege votată în Parlament. De care pare că au auzit doar după ce a fost adoptată.

În concluzie, apelul meu este exact invers: Lăsați ipocrizia deoparte! Gândiți-vă la cei care câștigă a zecea parte din cât câștigați voi și întrebați-vă cât de mult contează cei 10 la sută. Gândiți-vă că mai există ziariști și în altă parte decât în București, zeci de mii de oameni care se zbat să supraviețuiască.

P.S. Vă rog să nu-mi veniți cu ideea că vi se încalcă libertatea de exprimare și independența jurnalistică. E un argument penibil! Uitați-vă ce facilități primește presa din Occident. Inclusiv scutiri de TVA și taxe. Și critică în continuare.

Te-ar putea interesa și: