Acest text este un modest laudatio, pentru că există momente în viață când marii oameni trebuiesc omagiați. Comandantul Comandamentului Logistic Întrunit, general-locotenent Cătălin Zisu, a împlinit zilele trecute 52 de ani, dintre care 38 dedicați în exclusivitate Armatei.
Nu și-a serbat ziua precum alții, care prin aburii de alcool povestesc despre grandioasele lor victorii, gen încercuirea de la Kaufland sau străpungerea de la Crucea de Piatră.
Pur și simplu a publicat o carte! Împreună cu colonelul (r) dr. ing. Alexandru Mihalcea, directorul Bibliotecii Militare Naționale, în perioada 1998-2016.
„Leadership versus Management. Omne Bonum” este o carte grea, foarte grea pentru unul ca mine, care nu are studii economice. Dar care înțelege performanța, leadershipul. Subtitlul Omne Bonum (Toate lucrurile bune) face referire la o enciclopedie uriașă din secolul 14 - scrisă de James le Palmer. „Practic, toate lucrurile bune sunt conținute aici”, spune James le Palmer, care a căutat să compileze toate cunoștințele timpului său, aranjate în ordine alfabetică pentru folosirea „persoanelor simple care doresc să caute perlele prețioase ale învățării”. Deci aproape o enciclopedie!
Toți marii conducători de oști sau de corporații au visat și visează să devină cei mai buni lideri ai epocii lor. Să lase o urmă vizibilă a trecerii lor pe acest pământ, o amprentă de neșters în conștiințele generațiilor care se succed. Însă, nu toți au avut capacitatea și disponibilitatea de a găsi calea cea mai potrivită pentru a-și atinge țelurile propuse. Vina poate fi, evident, împărțită, a concluzionat colonel (r) Ion Ciontea.
Volumul a apărut la prestigioasa Editură Militară și a fost îngrijit de legendarul de acum editor Adrian Pandea, directorul editurii. Un om drag inimii mele, un excelent istoric care zilele trecute a spus ceva grandios, demn de pus pe panourile Centenarului: „Convingerea noastră a fost, este şi va ră- mâne că istoria naţională nu poate fi scrisă doar la aniversări, ci constant şi tenace. Parafrazând un adagiu celebru, trebuie să mobilizăm limba română şi istoria naţională şi să le aruncăm în luptă, fără să aşteptăm pentru asta cifre rotunde”.
Nu vă pot povesti cartea, dar vă pot spune câte ceva despre generalul Zisu. Un militar exemplar, un caracter dârz, curajos. Și extrem de modest pentru cele trei stele pe care le poartă pe umăr. De vreo 2-3 ori a refuzat să preia conducerea Armatei, să devină Şeful Statului Major al Apărării. A preferat să rămână la locul lui, acolo unde știe bine ce să facă.
Dincolo de titulatura de Ministru de Finanțe al Armatei, generalul Zisu este cunoscut drept un mare mecena și un iubitor de artă și cultură. Numai datorită lui - și nu spun lucruri mari - instituțiile de cultură din Armată nu s-au desființat, ba chiar au înflorit. Un om uriaș, de un românism autentic, în fața căruia instinctiv de câte ori îl văd mă ridic în picioare! Din respect! Chiar sunt onorat că am cunoscut un astfel de om, care face cinste Armatei.
În încheiere, un gând bun și către domnul colonel Cristian Dorca, directorul Cercului Militar Naţional, deși știu că o să mă certe în smerenia lui. Un om care a reușit să făurească în centrul Capitalei cea mai frumoasă instituție de cultură a Bucureștiului! Un pictor sensibil, colonelul Dorca, după 4 ani excepționali la Bruxelles în cadrul Delegației Permanente a României la NATO, a fost întrebat de superiorii săi ce-și dorește. După 10 ani de conducere a Cercului Militar Național, loc unde îşi dau întâlnire personalităţi marcante ale creaţiei artistice, savanţi, academicieni, oameni de ştiinţă, scriitori, istorici etc, inimosul oștean a răspuns: „Aș dori să-mi închei cariera militară aici, la Cercul Militar”. Da, domnilor, în Armată se face cultură! Una Națională!
Recomandările noastre
