Armăsarul năzdrăvan de la „Indagra”. POVESTEA UNEI FOTOGRAFII
- Cristina Vladu
- 2 noiembrie 2017, 00:00
Fără discuție, unul dintre punctele de atracție din cadrul Târgului Internațional „Indagra”, organizat săptămâna trecută în București, a fost sectorul rezervat cailor. Principalii „ofertanți” au fost reprezentanții hergheliilor naționale. Este cazul șmecherului din fotografie care, probabil plictisit de statutul de vedetă, ne-a scos limba!
De-o frumusețe și eleganță rare, cabalinele prezente la „expoziție” au făcut un adevărat show. Caii se lăsau alintați, chiar răzgâiați. Cei de sport se țineau făloși, nevoie mare.
Cal de la Izvin
„Aparținem de Regia Națională a Pădurilor și am venit cu exemplare din hergheliile reprezentative: Sâmbăta de Jos, cu atelaj de Lipițan, Mangalia, cu vestiții Arabi, Jegălia, reprezentată de Calul românesc de sport și unul din rasa Semi-Greu, herghelia Izvin și cea din Arad”, ne pune în temă inginerul Adrian Popescu. Plimbându-ne agale printre țarcuri, un exemplar aproape că ne face cu ochiul. Se lasă mângăiat, ca după aceea să se întoarcă fix cu spatele. „Este un cal greu, de trei ani, din rasa Ardeneza și provine din herghelia Izvin. Este de tracțiune, fiind originar din Belgia. Dar, după cum vedeți, îl creștem și noi”, ne spune inginerul. Reacția pișicherului a fost de-a dreptul hilară. Simțind, mai mult ca sigur, că i se face cam multă reclamă, nu s-a sfiit să se dea în spectacol.
Bun genetic pentru viitor
Înțelegem că domeniul presupune multă pasiune și antrenament. Până la urmă, iubire și respect. „Caii se cresc greu peste tot. E un produs, hai să zicem, la limita registrului de lux. Cei din hergheliile statului sunt, de fapt, un patrimoniu național. Un bun genetic, care trebuie conservat cu orice preț. Așa că, printre altele, statul are vocația de conservator al raselor care se găsesc în țară pentru generațiile viitoare. Deținem 16 unități, respectiv, patru depozite de armăsari și 12 herghelii. În fiecare creștem câte două rase, iar dispoziția hergheliilor pe plan național este cumva normată, în funcție de adaptabilitatea raselor într-o anumită zonă geografică, la condițiile de mediu și climă propice”, conchide inginerul.