Nimeni nu stie cand si daca a devenit fotbalist Ovidiu Herea.
Toti stim insa ca impresarul sau este doamna Ana Maria Prodan, o mana cereasca pentru editorii stirilor mondeno-”sportive”.
Ping-pongul cu Herea pe post de minge nu are ca miza un mijlocas de perspectiva, cum il alinta comentatorii. Pot sa pariez oricat ca domnii Becali sau Copos nu l-au vazut nouazeci de minute pe Ovidiu Herea pe un teren de fotbal.
E numai o besteleala balcanica intre bogatii fotbalului. Care nu sunt ca doi pioni de culori diferite. Se intalnesc si se intalnesc des, pe tabla tupeului ireductibil, a tovarasiei intru aroganta.
Becali si Copos seamana leit cu pustii din Romania copilariei mele, cu blocuri comuniste pline de tanci cu chei atarnand in sirete murdare la gat. Copiii astia nu epuizau niciodata argumentele cand se dadeau mari. Daca venea vorba despre bani, scandalul se termina la fel: „Ba eu am un miliard de miliarde de catralioane”.
Becali si Copos sunt ca ei. Si mai seamana cu primii investitori din satele tranzitiei noastre, care cumparau fosta cladire a CAP-ului doar ca sa arate ca s-au ajuns, fara niciun plan de afaceri. Mai seamana si cu taranul roman, care a facut furori pe net, bufonul care se umfla in pene cu noul sau Audi, „ca sa vada dusmanii” ca nu o duce „chiar atat de rau” acolo, in Spania.
Domnul Borcea spune ca nu-l intereseaza Herea, nici daca i-l da cineva pe gratis. Si asta auzeam de la cate un pici ofticos. Dar nu-l credea nimeni. Si mai spune Borcea ca domnul Badea, intai-statatorul in haita „cainilor rosii”, a pranzit „intamplator” cu doamna impresar si cu domnul Iacov, de la FC National. Sa nu razi?
In „Good Bye, Lenin”, un film emotionant si genial care arata ca si germanii plang cateodata, doi tineri reconstruiesc in capitalism emisiunile TV din RDG. E o minciuna necesara pentru ca mama personajului principal, care nu stia de caderea zidului Berlinului fiindca fusese in coma chiar la rascrucea istoriei, sa nu sufere un soc letal.
Tinerii ajung la concluzia justa ca „adevarul se schimba usor”. Intr-un fel, la televizoarele noastre vedem acelasi lucru - developarea unui alt adevar, a celui din mintile unor copii cu bani.
Herea nu e un Messi ratat miraculos de scouterii de la Real sau Barca. E doar un capriciu, un „catar” cum ar spune Oana Zavoranu. Povesteste Becali: „L-am sunat pe Copos: il iei tu?, ca daca nu il iau eu. Nu putem sa ne batem joc de copil”. „Il iau eu”, raspunde Copos. Mie imi suna a banc.
Recomandările noastre
