Ana Pauker, balaurul din legendele românilor. Viața amoroasă a femeii în fața căreia tremura o țară întreagă

Ana Pauker, balaurul din legendele românilor. Viața amoroasă a femeii în fața căreia tremura o țară întreagă

Românii n-au prea iubit-o pe Ana Pauker. În anii de groază ai instaurării comunismului în România, pe seama celei numite „Stalin cu fustă” circulau o grămadă de legende. O poveste de groază, cu „Tovarășa Ana” în rolul principal, relatată după Revoluție, în care un fost ofițer de Securitate îi punea în cârcă Anei Pauker moartea propriului soț.

 Se spunea că Ana și Marcel Pauker ar fi sost chemați la Kremlin. Stalin ar fi intrat direct în subiect, întrebând-o pe tovarășa Ana: „Cum îi pedepsim pe deviaţionişti?”, la care femeia, instruită cum se cuvine ar fi răspuns prompt: „Îi împușcăm”.

Drept urmare, Stalin a scos un pistol din sertarul biroului său și i l-a înmânat, iar Ana l-ar fi executat pe soțul ei.

Când soțul ei era executat de Stalin, Ana Pauker era în închisoare în România, Istoricii au stabilit, însă, că povestea nu e adevărată. În vreme ce soțul ei era executat în URSS (august 1938), Ana Pauker se afla în detenție în România, de unde avea să fie trimisă în URSS abia în mai 1941, la schimb cu unul dintre artizanii unirii Basarabiei cu țara mamă.

Un sâmbure de adevăr există, însă, în orice legendă. Din câte se pare, la Moscova, unde Ana și Marcel Pauker au locuit după 1926, lanțul de iubire s-a rupt.

Legături neprincipiale în Raiul comunist

Ca urmare, cei doi, care aveau deja împreună trei copii (Tanio, născut în 1921. Vlad, născut în 1926 și Tatiana născută în 1928, și-au găsit alți parteneri. Astfel, Marcel ar fi avut legături amoroase cu o ală activistă comunistă, Vanda Nicolschi (căreia i-ar fi făcut și un copil), dar şi cu alte femei.

La rândul ei, tovarășa Ana i-ar fi făcut un copil (Masha- născută 1932) unui comunist francez pe nume Eugen Fried. Mai mult, se pare că Ana Pauker l-ar fi condamnat pe răposat în fața celor trei copii ai lor pe motiv că ar fi fost troțkist.

Chiar dacă și acestea sunt numai simple vorbe, cert este că Ana nu a cerut niciodată explicații cu privire la soarta celui ce-i fusese soț și i-a acceptat fără crâcnire soarta.