După ocuparea României de către trupele sovietice, minuscula mișcare comunistă era pe cai mari. Comuniștii erau siguri că Stalin îi va ajuta să ajungă la putere. Perspectiva măririi personale a declanșat o luptă pe viață și pe moarte între diferitele grupări din cadrul partidului. În momentul în care a preluat funcția de premier, Dej era deja sigur de victorie,

După asasinarea lui Ștefan Foriș și aruncarea în închisoare a lui Lucrețiu Pătrășcanu (care avea să fie executat pe 17 aprilie 1954), Dej, liderul comuniștilor care fuseseră închiși în lagăre în timpul războiului pentru convingerile lor știa că va reuși să scape și de grupare moscoviților, adică a celor care reveniseră în România împreună cu armata sovietică. Procesul de epurare era deja în curs, Stalin se declarase de acord și, practic, nimic nu o mai putea salva pe rivala sa.

Atac împotriva colaboratorilor Anei Pauker

Dej a știut să exploateze contextul. Prima jumătate a anului 1952 a fost extrem de tensionată pentru conducerea partidului. La 26 ianuarie 1952, fără nici un avertisment, Prezidiul Marii Adunări Naṭionale a emis decretul 37 „cu privire la efectuarea reformei băneṣti ṣi reducerii de preṭuri comerciale la principalele produse alimentare ṣi industriale”. Această a doua confiscare a numerarului aflat în circulaṭie (prima stabilizare avusese loc în 1947) permitea schimbul banilor cu un raport de 20 până la 400 lei vechi pentru un leu nou.
Reforma monetară nu avea să producă, însă, efectele scontate, iar Dej s-a hotărât să folosească eșecul pentru a lovi în clica Anei Pauker. La ședinţele Biroului Politic desfăşurate în 19-21 februarie 1952, a fost prezentată o Dare de seamă cu privire la reforma monetară. Documentul le aducea grave acuzații colaboratorilor lui Vasile Luca de la Ministerul Finanţelor şi de la Banca Naţională.
După numai o săptămână a fost convocată o şedinţă Plenară a Comitetului Central. Dej şi camarila sa voiau să exploateze momentul pentru a lansa atacul final împotriva lui Vasile Luca.
Cele trei zile de discuții au fost o tortură pentru Vasile Luca, care nu a reușit să priceapă că mazilirea sa fusese decisă deja. A continuat să răspundă arogant celor care îl contestau, în primul rând lui Miron Constantinescu, care fusese instruit să-l șicaneze.

Câteva zile după aceea, Biroul Politic al CC al PMR a hotărât să-l înlocuiască pe Vasile Luca din funcţia de Ministru al Finanţelor. Deocamdată, Luca avea să rămână membru al Biroului Politic, dar coșmarul pentru gruparea moscoviților abia începea.

Stalin dă semnalul mazilirii Annei Pauker

În aprilie, Gh. Gheorghiu-Dej, alături de Miron Constantinescu, Alexandru Moghioroş şi Gheorghe Apostol au plecat la Moscova. Întâlnirea cu Stalin a fost dificilă pentru delegaţia română. „Tătuca” era foarte nemulțumit de „afacerea” Luca. În noaptea următoare, delegaţia românească a fost inivitată la Stalin la ora 2 noaptea. Atunci i-a reamintit Stalin lui Dej că l-a sfătuit de mult timp să se descotorosească de Ana Pauker. Conform spuselor lui Apostol, Miron Constantinescu ar fi intervenit afirmând că „tovarăşul Dej e cam sentimental”. Întors la hotel, Dej s-a răzbunat în felul său, transmițându-i lui Constantinescu: „Miroane, ai sarcina să o împuşti în cap pe Ana Pauker”.

Ordinul lui Stalin e lege!

Dej nu era deloc sentimental în ceea ce o privea pe Ana Pauker și a respectat cu mare plăcere ordinul lui Stalin. În Biroul Politic din 26 mai 1952 şi în şedinţa Plenară a CC al PMR din 26-27 mai, Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu au fost supuși unui linșaj politic în cel mai curat stil stalinist. Au fost acuzați de sabotarea politicilor de stat: reforma monetară (Vasile Luca), colectivizare (Ana Pauker); fracționism; împăciuitorism (Ana Pauker și Teohari Georgescu); lipsa „vigilenței de clasă”, cosmopolitism; deviere de dreapta, deviere de stânga, etc.

Mărinimia lui Gheorghe Gheorghiu- Dej

Stăpân pe situație, Dej n-a mai vrut să-și murdărească mâinile și cu sângele moscoviților. Ca urmare, cei trei nu au împărtășit soarta lui Foriș și a lui Pătrășcanu. Vasile Luca a fost arestat pe 16 august 1952, în timpul primului guvern Dej. A fost condamnat, ce-i drept, la moarte în 1954, dar pedeapsă comutată în închisoare pe viață. Avea să sfârșească după gratii în 1963.
La rândul ei, Ana Pauker a fost arestată și supusă mai multor interogatorii. În februarie 1953 a fost supusă unui șir de interogatorii în vederea unui proces politic, dar la numai o lună și jumătate a venit vestea morții lui Stalin. Așa că, în luna aprilie 1953, Dej s-a putut arăta milostiv. Ana Pauker a fost eliberată din închisoare și ținută mai mulți ani în arest la domiciliu. Supravegherea poliției politice s-a înăsprit în condițiile destalinizări inițiate de Nikita Hrușciov, Dej temându-se că Pauker ar putea fi folosită împotriva sa. Oricare ar fi fost planurile lui Hrușciov, ele nu s-au mai putut materializa. Ana Pauker s-a stins în 1960 de cancer la sân.
Teohari Georgescu a făcut și el închisoare, dar a fost eliberat în 1956. După moartea lui Gheorghiu-Dej, Teohari a fost chiar reabilitat – fiind ales chiar membru supleant al Comitetului Central al PCR (1972-1974).