Numele gigantul imobiliar chinez Evergrande a atins în anul 2021 nivelul de faimă al corporației Lehman Brother în anul 2008. Colosalul dezvoltator imobiliar se clatină, amenințând piețele din afara granițelor Chinei, însă oricât de mare ar fi o datorie de 300 de miliarde de dolari, aceasta ar putea fi doar vârful icebergului, notează Business Insider.

Economia mondială se luptă cu scumpiri semnificative, întârzieri în transporturi și penurii generalizate. Suprapunerea acestor variabile în situația de față ar putea conduce la provocări și mai mari pe viitor. Există patru indicatori a căror situație trag semnale de alarmă puternice pentru ceea ce vom întâmpina pe viitor.

Criza Evergrande zguduie piețele mondiale

Încă de când piața americană a titlurilor de valoare garantate cu ipoteci, până atunci puțin observată, a făcut implozie în 2008 și a doborât odată cu ea și Lehman Brothers, punând în pericol sistemul financiar mondial, economiștii au fost atenți la riscul financiar „lebăda neagră” și la „rinocerul gri”. Acesta din urmă se referă la un tip de amenințare de care sunteți conștient, însă pe care nu o considerați serioasă decât până observați coarnele animalului atacându-vă.

Evergrande ar putea fi un astfel de „rinocer”. După ce s-a confruntat cu un val de împrumuturi necontrolate și creșterea rapidă, compania trebuie să facă față unei incapacități de plată de peste 300 de miliarde de dolari și cu un guvern chinez hotărât să nu o lase să scape.

În doar câteva săptămâni, Evergrande a avut de îndurat o serie de retrogradări ale creditului, proteste ale investitorilor, eforturi de ultim moment pentru strângerea de fonduri și plăți neefectuate ale dobânzilor. Această situație a zguduit imediat piețele globale. Acțiunile s-au prăbușit din cauza temerilor că o eventuală incapacitate de plată ar lovi economia chineză și, la rândul său, ar încetini creșterea globală.

Evergrande are la dispoziție mai puțin de o lună pentru a efectua plățile întârziate și a evita intrarea în incapacitate de plată. Dar în timp ce termenele limită se apropie și compania se luptă să strângă bani, economia mondială așteaptă cu sufletul la gură un semn că debandada rinocerului a fost evitată.

Tensiunile dintre SUA și China amenință să se transforme într-o decuplare

Poziția dură a guvernului chinez față de Evergrande este emblematică pentru poziția sa aprigă față de sectorul corporatist, o problemă care a agitat piețele bursiere de pe ambele maluri ale Pacificului.

Măsurile represive ale Chinei au afectat companii tehnologice importante listate în SUA, cum ar fi aplicația de transport în comun Didi, pe lângă faptul că au împiedicat cea mai mare ofertă publică inițială din istorie, cea a grupului Ant Media al miliardarului Jack Ma. Răspunsul SUA a fost înăsprirea propriilor reguli de listare.

SUA își vor dezvălui în curând politica comercială cu China, despre care reprezentanta pentru comerț, Katherine Tai, a declarat pentru Politico că se va „baza” pe tarife în valoare de miliarde de dolari aplicate importurilor chinezești.

„Era urmăririi orbești a unui angajament economic tot mai profund cu China s-a încheiat și nu se va mai întoarce”, a declarat Ian Shepherdson, economist-șef la Pantheon Macroeconomics.

Decuplarea dintre SUA și China ar putea fi o nouă rundă de tarife în stilul Trump, în care prețurile pentru importurile chinezești ar crește vertiginos pe măsură ce companiile ar transfera costurile către americanii obișnuiți sau ar putea fi o reconstrucție mai amplă a lanțului de aprovizionare globalizat. De asemenea, China a furnizat companiilor americane forță de muncă ieftină timp de decenii. Dacă întreprinderile vor căuta soluții în altă parte pentru nevoile de producție, costurile ar crește și mai mult prețurile la raft.

Creșterea vertiginoasă a prețurilor la energie destabilizează economiile

Decuplarea despre care am amintit anterior înseamnă că totul se scumpește, iar schimbările provocate de pandemie și de modificările în comportamentul de reglementare s-au transpus în produse de bază mai costisitoare și, mai mult decât atât, mai puțin previzibile.

Prețurile globale ale energiei au crescut vertiginos în acest an, deoarece producătorii s-au străduit să țină pasul cu o revenire rapidă a cererii după ce marile economii au ridicat restricțiile COVID-19. În Europa, prețurile la gazele naturale au crescut cu peste 500% în ultimul an, atingând niveluri record.

Prețurile petrolului au urcat brusc pe măsură ce utilizatorii au renunțat la gazele naturale și la cărbune, țițeiul Brent crescând cu aproximativ 90% în ultimul an.

Saltul prețurilor la energie a fost un factor-cheie care a condus inflația la niveluri maxime de mai mulți ani în economiile avansate și a determinat băncile centrale să își reconsidere pachetele de stimulare. Rezerva Federală și Banca Angliei au declarat  că ar putea înăspri politica monetară mai devreme sau mai târziu, ceea ce a speriat piețele.

De asemenea, penuria de energie a perturbat producția în China, afectând creșterea celei de-a doua economii mondiale și amenințând lanțurile de aprovizionare ale unor companii mari, precum Apple.

Spectrul stagflației: Groaza anilor '70 amenință omenirea

Experții se îngrijorează în legătură cu faptul că blocajele în aprovizionare vor alimenta un cocktail periculos de creștere economică slabă, șomaj ridicat și creștere sufocantă a prețurilor. Acest lucru aduce în discuție cel mai mare risc pentru economia mondială: temuta „stagflație” cu care omenirea s-a confruntat ultima dată în anii '70, când creșterea stagnantă și inflația s-au suprapus și au produs o semnificativă criză în rândul a milioane de oameni.

Factorii de decizie politică care încearcă să reducă inflația riscă să conducă la o creștere a șomajului, în timp ce încercările de a stimula angajările cu rate scăzute ar putea declanșa o inflație și mai puternică. Situația este deja derutantă pentru experți.

Creșterea prețurilor este „o funcție a blocajelor din partea ofertei, asupra cărora nu avem niciun control”, a declarat Jerome Powell, președintele Rezervei Federale, joi, în fața Comisiei pentru servicii financiare a Camerei Reprezentanților.

„Pe măsură ce continuă, blocajele, dificultățile de angajare și alte constrângeri ar putea, din nou, să se dovedească a fi mai mari și pe o perioadă mai lungă decât s-a anticipat, ceea ce ar putea reprezenta riscuri de creștere a inflației”, a spus el într-o audiere separată în Senat, marți.

Evergrande, așadar, este pur și simplu cel mai vizibil risc cu care se confruntă economia globală. Icebergul care stă în calea redresării este mai mare decât pare la prima vedere. Criza de energie, decuplarea transpacifică și fantoma stagflației sunt monștrii care se ascund chiar sub valuri.