Un interviu cu Mikå Mered, profesor de geopolitica polilor Nord și Sud la Institutul Liber de Studii ale Relațiilor Internaționale de la Paris, pentru Le Figaro.

Donald Trump a uimit lumea întreagă anunțând că dorește să cumpere Groenlanda de la Danemarca. Ai fi putut spune că este o glumă, dacă președintele american nu și-ar fi anulat o vizită oficială în Danemarca, în urma refuzului tranzacției de către Copenhaga. Acest proiect este deci serios?

Donald Trump este un comunicator care dovedește de mai bine de trei ani că știe să satureze spațiul public cu declarații șocante și neobișnuite. Ideea de a cumpăra Groenlanda, la care nimeni nu se aștepta, este o propunere perfectă din acest punct de vedere.

Dar nu este totul. Trump transmite și la nivel internațional un nou mesaj puternic despre redobândirea de către Statele Unite a interesului Arctica în general și pentru Groenlanda în special. Aștfel zis, chiar dacă această propunere te-ar putea face să crezi că este o farsă sau un capriciu al președintelui american, miza este cât se poate de reală.

Totuși, Trump știe probabil că nu are nici o șansă de a cumpăra Groenlanda…

Sigur: este evident că nici Groenlanda, nici Danemarca nu doresc asta. Este ceea ce cele două guverne s-au grăbit să îi răspundă președintelui american. Însă adevărata miză pentru Statele Unite este de a afirma încă o dată reangajarea lor în spațiul arctic, în fața Rusiei și a Chinei.

Strategia aplicată de administrația americană în ultimele 18 luni se bazează pe doi piloni: unul este o redesfășurare militară rapidă și puternică. Statele Unite și-au înmulțit manevrele militare, fie în cadru național, fie bilateral, fie în cadrul NATO. Se poate cita de pildă Trident Juncture 2018, realizat toamna trecută la granița Arcticii, între Islanda și Norvegia. A fost cel mai mare exercițiu NATO de la Războiul Rece. Statele Unite au trimis un portavion la nord de Cercul Polar pentru prima dată după 1991! Se mai poate cita și repoziționarea avioanelor de luptă anti-submarin Poseidon P-8 în Islanda. Să evocăm și publicarea a strategiilor arctice reînnoite, în 2019, ale US Navy, gărzilor de coastă și chiar, în iunie, ale Departamentului Apărării, în ansambulul lui.

Doi, serviciile de informații sunt la pândă: 13 din cele 16 agenții americane au în dotare o celulă dedicată Arcticii.

Ieșirea lui Donald Trump pe tema Groenlandei se înscrie deci în linia acestei reangajări pe toate azimuturile. Ea concretizează ideea că, după 15-20 de ani de dezangajare progresivă, Statele Unite doresc să se reafirme ca un lider al spațiului arctic.

Groenlanda este un teritoriu pivot care permite controlul deopotrivă asupra Oceanului Arctic central și asupra frontierei marine dintre Oceanul Atlantic și cel Arctic, din nordul Europei. De altfel, Flota a II-a a US Navy a fost de asemenea reactivată în mai, cu scopul specific de a controla aceste zone maritime, nor-europeană și arctică.

Este vorba așadar de o manevră geopolitică? De ce Americanii se interesează atât de mult de Arctica?

Statele Unite sunt o putere arctică. Alaska este americană din 1867 și constituie primul pilon al prezenței sale strategice în zonă, prin controlul exercitat asupra primului acces la Arctica: Strâmtoarea Bering.

Totuși, pentru a-și garanta securitatea, Statele Unite au nevoie să-și asigure controlul și asupra celeilalte căi de acces spre Arctica: brațele de mare situate între Groenlanda, Islanda și Norvegia, adică zona unde s-a derulat exercițiul Trident Junction 2018.

Pentru Washington, Arctica este pur și simplu o frontieră națională, frontiera sa de nord. După modelul Rusiei, asigurarea securității Arcticii este o miză de securitate națională.

Statele Unite nu se interesează de Arctica în primul rând pentru resursele sale bogate. SUA se află înr-o fază de reangajare în Arctica în fața Rusiei, care își remilitarizează rapid spațiul său arctic pentru a-și asigura dezvoltarea economică pe termen lung, și în fața Chinei, care o râvnește pentru resursele naturale, pentru viitoarele căi maritime și eventualele terenuri și infrastructuri strategice, în special Groenlanda. În plus, China poate contribui la viitorul militarizări Arcticii, o perspectivă pe care Pentagonul ca și NATO doresc cu orice preț să o evite.

Credeți că Trump poate profita de pe urma acestei „lovituri de comunicare” pe scena internațională și pe cea internă?

Donald Trump a câștigat deja. El a impus în actualitatea mondială subiectul viitorului Arcticii, a reafirmat interesul țării sale pentru Arctia în fașa Rusiei, a pus o barieră clară Chinei în ceea ce privește pătrunderea sa în Groenlanda și contribuie la bulversarea echilibrului din zonă, deschizând o chestiune tabu până acum: posibilitatea ca Statele Unite să dobândească noi teritorii sau de a-și întări prezența în Groenlanda pe calea tranzacțiilor, în condițiile în care fosta bază navală din Groenlanda ar putea interesa Flota a II-a americană. Situată în sud-vestul Groenlandei, ea fusese scoasă la vânzare de către Copenhaga dar a fost retrasă în 2016, după ce chinezii și-au manifestat interesul, dispuși să ofere sume mari de bani.

Afacerea cu americanii ar fi benefică și pentru Groelnada însăși, care investește mult pentru a-și face cunoscute realitățile din regiune, în special potențialul său industrial, turistic și ambiental.

Groenlanda încearcă să găsească investitori străini pentru a-și dezvolta noile industrii susceptibile să îi asigure independența, care, potrivit statutului său legal, poate fi declarată în orice moment.

Grație afirmațiilor președintelui american, Groenlanda beneficiază de o campaniede imagine și de un capital de simpatie fără să investească un cent.

Chiar dacă toată lumea de pe insulă, ca și din Danemarca, este de acord că propunerea lui Trump este lipsită de respect, imperialistă și chiar colonialistă, Groenlanda trage profitul.

În fine, la el în țară, Trump împușcă doi iepuri dintr-un foc. Dovedește că el este cel care face agenda mediatică și politică, că nu permite să i se impună nimic, nici măcar o vizită oficială în străinătate. Prin aceasta, el se adresează direct bazei sale electorale, consolidând-o.

În plus, saturând spațiul mediatic, îi reduce pe Democrați la statutul de spectatori, deși aceștia au intrat în ciclul primar al alegerilor prezidențiale din 2020.

Te-ar putea interesa și: