L.B.: Viața ei semănă basmului Cenușăresei. Cu o căsătorie fericită până la adânci bătrâneţe. Dar dacă povestitorul ar fi intrat în detaliile vieţii de prinţesă am fi aflat poate că şi pe fosta Cenuşăreasă o pervertise puterea. Cu multiple greşeli de ortografie, Cenuşăreasa noastră şi-a povestit astfel copilăria în autobiografia dată Partidului în 1949.

M-am născut în comuna Petreti, județul Dâmbovița, în anul 1919 la 7 ianuarie. Părinți se numesc Nae și Alexandrina, ocupația agricultori, avere 4 hectare de pământ și casă de locuit. Între anii 1926 și 1930 am făcut Școala Primară în comuna unde m-am născut. Localnicii din Petreștii de Dâmbovița se feresc să vorbească de consăteanca lor celebră. Se spune că Lenuței Petrescu i s-au schimbat la căsătorie și datele de stare civilă. Din Lenuța a devenit Elena, iar anul nașterii s-a modificat din 1916 în 1919. Cert este că acum în actul ei de naștere aflat în arhiva Petrești, prenumele ei este Elena iar anul nașterii este 1919.

L.B.: În sat fetei i s-a spus Lenuța lui Briceag, porecla venea după tată. Nae Petrescu era un țăran cu oarecare stare. Își deschisese prăvălie în casă, vindea cuie, ață, sârmă, țuică, tutun și bricege, marfă deosebită pe piața locală. Mama ei se spune că slujise în tinerețe într-o casă mai cu stare și venise de acolo cu altă viziune asupra lumii.

M.D.: ”Ea era fată în casă la boierul Gălescu de la Vișina și pentru că era foarte frumoasă și foarte isteață, Nae fiind prieten cu boierul Vălescu de la Vișina, probabil au discutat, s-a văitat că este greu și ia sugerat-o pe mama Elenei și așa s-a și întâmplat. A luat-o de soție. Și imediat au făcut doi copii.

G.D.: Toată lumea i se adresa cu domnul Nae și cucoana Alexandrina.

Preotul Gheorghe Dinulescu slujește încă la biserica din Petrești și își amintește cum la scurt timp după decesul tatălui Elenei Ceaușescu în 1949 crucea de pe postament a dispărut. Se pare din ordinul ei.

G.D.: Am făcut un semn al Sfintei Cruci pentru că nu-l avea, în ideea să se vadă că a fost și el ortodox, a fost creștin.

R: Elena Ceaușescu a văzut semnul pe care l-ați făcut dumneavoastră.

G.D.: A văzut. Dar nu știa cine l-a făcut. S-a uitat și spunea că ăla e rudă cu mine.

Lângă Nicolae Petrescu ar fi trebuit să fie înmormântată și mama Elenei, Alexandrina Petrescu. Cel de-al doilea copil al familiei și fratele Elenei, Gogu, hotărâse acest lucru împreună preotul. Din nou Elena s-a împotrivit. Se vede că atunci când a ajuns mare convingerile politice erau mai importante și decât liniștea de veci a părinților ei.

G.D.: Am amenajat un spațiu acolo foarte frumos dar tot cu niște cetățeni. Am făcut cunoscut la tovarășa că am luat din perimetrul agricol și atunci n-aveai voie să scoți decât cu greutate și pe urmă i-a a dat ordin și a mutat cimitirul, a mutat gardul.

R: Dar ea știa de ce depășiserăți acest perimetru, că era tocmai pentru mama ei locul acela?

G.D.: Da, știa. Alături urma să fie înmormântată Lixandrina Petrescu dar revoluția fiind în toi, ea a fost internată la spital și de pe patul de spital fiind întrebată unde este Lenuța și cu Nicu, o asistentă i-a spus că i-a omorât poporul. Și ea a zis ”Arzălar focul de popor.” Și a murit.
Lenuța a mers la școală ca și ceilalți copii de la țară.Mai multe clase cu un singur învățător fără manuale școlare cu tăbliță în loc de caiete. Cu astfel de mijloace didactice nu este de mirare că nu a deprins ortografia și punctuația.

L.B.: În mod cu totul excepțional au dispărut documentele școlare ale promoției Elenei Petrescu. În sat unii spun că au ars într-o noapte din vara anului 1989, alții spun că au fost furate, unii zic însă că au fost duse după execuția Ceaușeștilor la București pentru pentru a fi publicate în presă.

I.F.: Auzisem de la fostul director din comună, domnul învățător Păun, că în clasa a IV a a rămas repetentă.

C.I.: În 1972 o mătușă m-a rugat să caut foaia matricolă că vroia să completeze studiile și am găsit registrul pe care l-am pitit tot în seiful ăla și în 1989, eu fiind director am căutat registrul matricol, am găsit foaia matricolă și am mers la România Liberă pentru că România Liberă era ziarul partidului atunci.

L.B.: Vă amintiți ce note avea ea?

I.F.: Da, îmi amintesc eu: 2,3,4, mai avea și 5 și 4 la purtare.

L.B.: Foile matricole apărute în România Liberă din 31 decembrie 1989 lasă impresia că au fost contrafăcute, că ce greu să crezi că la țară un copil este lăsat repetent cu 15 absențe nemotivate, e greu să crezi că pot să fie corigenți la lucrări practice sau că un preot pune nota 3 la religie unui copil.

Foaia matricolă publicată arată că în anul școlar 1928-1929 eleva urmase clasa a V a fără să fi reușit s-o promoveze. Documentul pare fals din mai multe motive. În primul rând pentru că în acel an Elena ar fi avut doar 9 ani, adică vârsta corespunzătoare clasei a II a. În al doilea rând în anul următor 1929-1930 tabelul matricol e barat de insemnul Atelier de croitorie, însă această practică de a urmări traseul școlar și profesional al tinerilor aparține regimului comunist care nu se instalase încă. Cert este că Elena Petrescu  finalizase 4 clase primare. Legenda locului spune că notele proaste apărute în ziare se datorează conflictului dintre familia sa și cea a învățătorului.

G.D.: Ăsta a zis că ar fi lăsat-o repetentă, dar era o dispută între domnul învățător Bucurescu și domnul Petrescu și a spus că se va răzbuna lăsându-i fata repetentă.

La îndemnul și pe răspunderea fratelui, la 17 ani Lenuța a venit la București. S-a angajat ucenică într-o fabrică de confecții.

M.D.: Bunicul meu cu tovarășa erau veri buni, adică părinții lor frați. La București a adus-o bunicul meu. Era un timp foarte ploios, îi plouase foarte tare pe căciula de angora și se lungise datorită apei acumulate și bunicul ne povestea cum a dat în graba aceea prin București în timpul acela peste un nene care probabil făcea gogoși și le vindea și le purta pe cap într-o tavă. Au dat peste el și i-a răsturnat tava cu gogoși. Hai, Ilenuță să fugim.

Rahela Rozenfeld, iubita și mai apoi soția fratelui său a fost prima și statornica prietenă bucureșteancă a Lenuței. Datorită acestor rude s-a apropiat de organizațiile patronate de Partidul Comunist. Mișcarea comunistă era însă interzisă în România.

L.B.: Pe când Lenuța Petrescu muncea în meseria de repansatoare, viitorul ei soț Nicolae Ceaușescu ucenicea la Universitatea Doftana, așa spuneau comuniștii închisorii, așa îi spuneau Universtate.

Ceaușeștii n-au ținut jurnale și nu și-au scris memoriile, astfel că nu putem data cu precizie întâlnirea dintre ei. Lenuța era întru totul potrivită tânărului revoluționar ca o tovarășă de viață. Avea origine sănătoasă, era muncitoare, tânără, cochetă chiar dacă e să ne luăm după puținele fotografii din tinerețe. Între ei îndrăgostiții își vor spune până la moarte Nicu și Lenuța. O romantică declarație de dragoste i-a făcut viitorul soț la serbarea din parcul Veseliei organizată în 1939. În parcul Veseliei a fost organizată atunci și un concurs de Miss Regina Muncii.

L.B.: Titlul de Regina Muncii l-a câștigat fata din Petrești. Votul se făcea prin cărți poștale. Cele mai multe au fost cumpărate de Nicolae Ceaușescu pentru ca să scrie pe ele adoratei sale.

Serbarea a fost supravegheată de polițiști care au raportat transformarea ei într-o manifestație comunistă. La puțin timp după aceea pentru că se afla între conducătorii organizației comuniste de tineret, Nicolae Ceaușescu a fost condamnat la 3 ani de închisoare în contumacie, iar Lenuța a fost concediată pentru instigare și participare la grevă în fabrica unde lucra. Au urmat 2 ani de șomaj.

Ulterior îndrăgostitul Nicu Ceaușescu va fi arestat în vara lui 1940 și închis la Jilava.

L.B.: La închisoarea Jilava s-a petrecut un episod cu totul uluitor pentru biografia lor de comuniști. Nicolae Ceaușescu și Elena Petrescu au înșelat administrația închisorii. Sub pretextul unui tratament dentar, tânărul deținut Nicolae Ceaușescu ieșea din închisoare păzit de un gardian. Gardianul nu-l însoțea la dentist, ci într-o casă conspirativă a partidului comunist unde îl aștepta iubita sa Lenuța. Sub paza gardianului, a polițistului, a omului legii, a dușmanului de clasă cum s-ar spune, cei doi petreceau ceasuri frumoase de intimitate amoroasă.
Ca urmare a acestei abateri, Lenuța a fost scoasă din munca de partid, iar Nicu sancționat cu votul de blam de conducerea comuniștilor din închisoare.

Din 1941 și până la 23 august 1944, ea a lucrat în făbricuța lui Jacar și Gross, iar munca de partid s-a rezumat a aduce pachete cu schimburi și mâncare iubitului și fratelui internați în lagărul din Târgu Jiu.

NOTĂ

L.B.-prof.univ. Lavinia Betea
M.D.-Mariana Dinulescu, nepoata Elenei Ceaușescu
G.D.-Gheorghe Dinulescu, preot în Petrești, Dâmbovița
I.F.- Ion Fieraru, profesor în Petrești în 1989
C.I.-Constantin Ilie, profesor în Petrești în 1989
E.C.- col. Eugen Cristea, dir. Adj. Securitatea Prezidențială 1980-1989
I.H.- academician Ionel Haiduc
R-reporter