Opinii EVZ
Acordul ultimei șanse: zona sigură din nordul Siriei, în zona kurdă, cu control turco-american
După trei zile de negocieri continue, Turcia și SUA au ajuns la un acord, anunțat de ambele părți, pentru a evita o operațiune unilaterală turcă în Nordul Siriei, în zona controlată de kurzi, și ciocniri între cei doi aliați ai SUA, Turcia membru NATO și SDF, trupele majoritar kurde antrenate de americani, ce combat DaeshStat Islamic.
Duminică, Ministrul turc al Apărării a anunțat pregătirile, planificarea și lansarea cât de curând a operațiunii, a treia în trei ani în nordul Siriei. Scopul ar fi acela de a combate Forțele Democrate Siriene – SDF, majoritar kurde, constituite în jurul forțelor de auto-apărare YPG considerate organizație teroristă în Turcia. Vizate ar fi sistemul de coridoare, tuneluri și capabilități militare kurde care ar amenința teritoriul turc, în special prin influența în regiunea kurdă din sud-estul Turciei.
Afacerea este extrem de complicată deoarece ea ar antrena ciocniri directe între trupele americane aflate pe teren, care antrenează trupele SDF, și trupele turce care ar pătrunde în regiune. Iar motivațiile sunt distincte, pozițiile reușind să se apropie în pragul dezastrului. Trupele SDF sunt cele care combat celulele Daesh-ISIS, despre care un raport al Pentagonului de miercuri arată că au crescut ca forță și asertivitate pe teren, exact în acea zonă, și reclamă o prezență mai substanțială și capabilități adecvate cu precădere intelligence uman pe teren, pentru a identifica teroriștii și a le disloca grupările din mijlocul comunităților, știut fiind că, după pierderea controlului pe teritoriul ocupat la granița dintre Siria și Irak, o zonă cât Marea Britanie la apogeu, Daesh autointitulat Stat Islamic a revenit în forma unei structuri teroriste clasice în rețea pe marea parte a teritoriului sirian și în Vestul Irakului.
Pe de altă parte, Turcia insistă pentru o zonă de excludere de 30 de km la sudul frontierei sale în nordul Siriei, în care să controleze și să combată terorismul kurd. Considerată amenințare la adresa securității naționale și chestiune esențială, existențială pentru statul turc, tema zonei de Securitate din Nordul Siriei la Est de Eufrat care să combată amenințarea kurdă a fost abordată în repetate rânduri, de mai bine de 3 ani, cu partenerii de pe teren. Rezultatele au fost neclare, iar mulți dintre cei consultați nu au putut să livreze sau să se angajeze la nici o acțiune sau măcar susținere politică.
Opinia turcă e împărtășită și de partea kurdă, Badran Jia Kurd, un lider de top al administrației kurde din regiune susține că dorește o soluție politică și dialog dar că europenii sunt complet tăcuți și fără reacție, iar Rusia e complet neserioasă în abordări. Exact această absență de asumări și capabilități pentru a interveni pe această linie de confruntare din Siria a făcut ca părțile să se îndrepte exclusiv către Washington pentru o soluție negociată. Și e bine că, în final, s-a ajuns la o înțelegere, deși ea pare neclară, nesigură și fragilă, cu multe ambiguități și cu perspectiva căderii în război.
De fapt, Statele Unite doresc retragerea trupelor americane din regiune, după stabilizarea ei și pregătirea completă a SDF pentru a se ocupa de DaeshStat Islamic. S-a pus problema, în cursul discuțiilor, și despre preluarea de către Turcia a acestor responsabilități, însă există un grad mare de neîncredere în modul în care acționează Turcia în combaterea grupărilor sunnite teroriste din cadrul Daesh-Stat Islamic. Kurzii, pregătiți bine de trupele americane și dotați militar și cu instrumentarul adecvat în domeniul intelligence și al intervențiilor, pot face față confruntării cu Daesh – Stat Islamic în măsura în care nu se confruntă, în același timp, cu trupele turce. O eventuală incursiunea turcă și declanșarea confruntărilor turco-kurde ar arunca în aer operațiunile de combatere a Daesh-Stat Islamic de către SDF.
Pe de altă parte, Turcia lui Erdogan forțează și presează, mai ales după anunțul din ianuarie al președintelui Donald Trump privind retragerea trupelor americane din Siria, pentru a impanta zona de securitate unde să aibă trupe și unde să controleze ceea ce se petrece pe teren. De asemenea, de aici poate lansa oricând atacuri punctuale în zonele kurde de unde ar veni amenințări. E adevărat, pe de altă parte, că orice incursiune sau prezență turcă în zonele kurde ar determina reacții și ar transforma patrulele turce în ținte directe ale insurgenței kurde.
Sub asemenea presiuni, SUA a reușit să conchidă un acord, chiar dacă elementele de bază și detaliile sunt nepublice și principalele zone de confruntare și divergență între cele două părți sunt neclare. În plus, administrația kurdă susține că zona sa e cea mai sigură din Siria, că acolo sunt găzduiți refugiați sirieni de toate originile și că nu e nevoie de armata turcă pe teren. Mai mult, kurzii susțin că nu au fost consultați și nu cunosc detaliile acordului turco-american pentru a se putea pronunța și a comenta sau a se poziționa inclusiv militar.
Astfel, două rămân principalele divergențe între părți: cât de adâncă e zona – 10 km în cazul americanilor, 30 km în cazul Turciei – și cine conduce aceste trupe, cine le comandă. Pentru moment, ceea ce știm este înființarea Centrului de operațiuni pentru zona sigură din Siria în Nordul zonei kurde de la Est de Eufrat, care ar conține trupe turce și americane. Potrivit comunicatului comun, e vorba despre un “coridor al păcii” care va găzdui refugiați sirieni care se vor întoarce în țara lor din Turcia, în timp ce acțiunea de constituire a zonei sigure va fi abordată și implementată rapid pentru a liniști preocupările de securitate ale Turciei. De asemenea, acest fapt ar presupune și patrule comune turce, americane și cu membri arabi din SDF, pentru a funcționa cu precădere în Tal Abyad, Sere Kaniye și Kobane, orașele controlate de către kurzi.
Deși lumea întreagă a răsuflat ușurată după anunțul acordului și lira s-a mai întremat după o cădere abruptă în perspectiva confruntărilor turco-americane în eventualitatea unei acțiuni militare turce în Siria, în zona SDF, lucrurile sunt departe de a fi clarificate, mai ales de perspectiva ciocnirilor turco-kurde în această zonă. Patrulele comune pot deveni ținte în ciuda prezenței americane și a părții arabe din SDF, iar soldații turci se expun atacurilor kurde, ale insurgenței locale, care nu-și dorește prezență turcă pe teren, nu neapărat a YPG. Pe de altă parte, eventuale acțiuni turce împotriva unor ținte pe care și le stabilește în interiorul teritoriului controlat de kurzi sunt sâmbure de escaladare a războiului direct turco-kurd în nordul Siriei, cu soldații americani prinși la mijloc.
Recomandările noastre
