„Am început să studiez mâinile cu scepticism”, scrie Ranald în introducerea cărții sale. Întâlnise un chiromant când era ofițer în armata austriacă în timpul primului război mondial, dar nu a fost prea impresionat.

Când a căzut prizonier, a început să citească liniile din palmele gardienilor săi, încercând să obțină niște avantaje. Dar a rămas convins că această practică este o escrocherie (a-și recunoaște îndoielile ar putea fi totuși o stratagemă pentru a-i cuceri pe cititori).

După război, Ranald a devenit ziarist, dar, pentru amuzament, a început să citească în palmele celor cărora le lua interviuri. Cu timpul, susține că a început să vadă latura științifică a aceste ocupații.

A adunat zeci de amprente de palme folosind hârtie fotosensibilă. Pe unele le-a prezentat și în cartea sa. El scrie:

„Eșantionul meu devenea din ce în ce mai mare și mi-am zis că aș putea trage niște concluzii din analizele mele. Bazându-mă pe probabilitățile derivate din mediile statistice, puteam asocia anumite caractere ale unei mâini cu anumite trăsături de personalitate ale unui bărbat sau ale unei femei.”

Potrivit lui Ranald, mâna în formă de spatulă a lui Roosevelt aparține unei persoane cu „opinii moderne și progresiste”. Președintele american este „sociabil”, cu „temperament sanguin”, câtuși de puțin inchis sau introvertit.

„Mâna lui Adolf Hitler este din multe puncte de vedere o mână fatidică.” Josef Ranald scrie că Hitler este lunatic, suicidar și megaloman:

„Linia inimii, care este scrută și frântă, indică frustrare, amărăciune și cruzime.”

Hitler „nu este stăpânul destinului său. Linia destinului (…) este continuă și bine definită, de la un început tragic până la un sfârșit violent.”

În fine, potrivit lui Josef Ranald, mâna lui Mussolini arată „un om de acțiune, în permanentă mișcare, plin de energie  și agitat”, cineva „hotărât, fără scrupule pentru umanitate (…) plin de forță brutală”.

Citește și: