Jurnaliste românce, în focurile revoluțiilor din America Latină. Cine au fost cele două temerare și ce moștenire au lăsat.

Nume ca Ermione Asachi sau Mary Grant Rosetti au fost celebrități românești în pionieratul presei scrise la mijlocul veacului al XIX-lea. Au avut un rol determinant în  curentele revoluționare de la 1848. Cele două jurnaliste au adus presa modernă în România, dar vor avea și urmașe pe măsură. Acestea s-au încumetat să ajungă într-una din cele mai violente revoluții mondiale, revoluția mexicană din primii ani ai secolului XX, condusă de Francisco Pancho Villa și de Emiliano Zapatta.

Jurnaliste românce în America Latină: Maria Ionescu

Era o vreme când româncele noastre participau ca reporter la revoluții. Revoluția lui Emiliano Zapatta din Mexic (1883-1919) din Mexic a marcat și existența a două românce.

​Prima dintre ele, Maria Ionescu a petrecut 4 ani în Mexic între 1910-1914, scriind reportaje în Petite Illustration despre lupta lui Emiliano Zapatta pentru drepturile țăranilor și fermierilor mexicani.

​Francofonii cititori ai respectivei publicații au citit și au apreciat eforturile sale de a se documenta și a reda obiectiv evenimentele. S-a scris eronat despre ea că ar fi fost fiica viitorului premier Take Ionescu. Deși a fost căsătorit de două ori, mai întâi cu o englezoaică, Bessie, peste 30 de ani, până în 1918, apoi cu o româncă, Adina, mai tânără cu 33 de ani decât el, în ultimii patru ani de viață, Take Ionescu nu a avut copii. S-a speculat că actorul Mircea Șeptilici i-ar fi fost fiu natural.​ Maria Ionescu a cochetat și cu lumea filmului, de aceea articolele ei mexicane au avut un oarecare impact într-o Franță unde socialismul era popular, mai ales prin eforturile unor jurnaliști precum Jean Jaures, asasinat în 1914, în pragul primei conflagrații mondiale.

Jurnaliste românce: Elena Popescu

​Elena Popescu, născută undeva în Muntenia, într-o familie de boieri a ajuns ca studentă la Paris să cunoască multe limbi străine, chiar și spaniola.

​Ajunge tot în 1910, în Mexicul revoluționar, unde Francisco Pancho Villa în nord și Emiliano Zapatta în sud luptau pentru drepturile fermierilor. Ea era corespondentă a ziarului francez Le Temps, dar se decide să se alăture lui Zapatta în statul Morelor, în sudul Mexicului.

​Reușește să devină spioana lui Zapatta contribuind la succesele acestuia până în 1914, ca urmare a informațiilor transmise despre mișcările trupelor guvernamentale, dar și la salvarea vieții lui Zapatta după 1914, când eșecurile au început să apară.

​Elena Popescu, Străina sau Helene va muri și ea, din cauza rănilor grave, la câteva luni după asasinarea la 10 aprilie 1919 a lui Zapatta.