Povestea lui Sisi, care a devenit împărăteasa Austriei după căsătorie, este una cu un sir de tragedii, care i-au marcat domnia. Tânără mireasă care a plâns ore în șir în ziua nunții amintește de o altă regină născută la Hofburg cu aproape 100 de ani înainte, Maria Antoaneta. Atenția pe care i-o oferea presa, iubirea omului de rând și sfârșitul tragic ne amintește de o altă prințesă, Diana.

Sisi, pe numele real Elisabeta Amalia Eugenia de Wittelsbach, s-a născut pe 24 decembrie 1837, în Herzog-Max-Palais, Regatul Bavariei, Germania. Provenea dintr-o familie numeroasă și a crescut jucându-se în pădurile bavareze, alături de cei șapte frați ai săi. Îi plăcea să călărească și să facă drumeții lungi, escaladând munții.

De la tatăl său, excentricul duce Maximilian Joseph, a moștenit credința în idealurile democratice progresiste și în pacifism. De la mama sa, prințesa Ludovika, a moștenit dragostea pentru intimitate și teama față de datoriile publice. Din păcate, aceste trăsături nu îi vor fi de folos în calitate de împărăteasă.

Sisi devine împărăteasa Austriei, în urma unei căsătorii nedorite

Ziua de 25 aprilie 1854 a fost una dintre cele mai nefericite din viața frumoasei Sisi. În acea zi s-a căsătorit cu împăratul Franz Joseph, un tânăr de 23 de ani, monarhul absolut al celui mai mare imperiu din Europa. În timpul festivităților de nuntă, mii de oameni s-au aliniat pe străzile Vienei, dornici să o vadă pe noua împărăteasă adolescentă, în vârstă de doar 16 ani.

În trăsura ei de sticlă, în drum spre noua ei casă, tânăra împărăteasă a plâns continuu. Era copleșită de emoție și speriată din cauza noul său rol în societate și nu numai. Această intrare neobișnuită în viața publică a fost una dintr-un șir de tragedii care au marcat domnia ei. O putem plasa într-un lung șir de consorți regali reticenți, izolați în cuști aurite.

Franz Joseph o iubea și o respecta pe Sisi, însă era posac și ducea lipsă de imaginație și umor. Mamele tinerilor, care erau surori, intenționaseră să îl căsătorească pe împărat cu sora ei mai mare. El însă a fost captivat de frumoasa Elisabeta, care avea o siluetă de viespe. Ea nu și-a dorit această căsătorie, iar atunci când a aflat că împăratul o vrea pe ea de soție, a fost extrem de nervoasă încât nici să mănânce nu putea.

Viața personală și obsesia pentru siluetă

Relația dintre tinerii împărați nu s-a îmbunătățit cu nimic nici după căsătorie. Elisabeta i-a oferit lui Franz Joseph trei copii în primii patru ani de căsătorie, însă doar doi au supraviețuit după vârsta copilăriei. Chiar și după mai mulți ani de căsătorie, ea a rămas timidă și nesigură. S-a izolat de restul lumii trăind fără prieteni și tratând viața publică cu dezgust.

Soțul ei a catalogat acest comportament drept o copilăria și, atât el cât și mama sa, au fost indulgenți cu ea. Arhiducesa Sophie, mama împăratului Austriei, a scris despre Sisi că era fermecătoare atunci când plângea, potrivit istoricul vienez Brigitte Hamann.

Împărăteasa Austriei era și ea obsedată de frumusețea ei la fel ca și poporul pe care îl conducea. Dedica ore întregi îngrijirii personale și era obsedată de talia sa de viespe. Își dedica zilnic câte trei ore pentru îngrijirea părului și o oră pentru a-și strânge talia, care măsura 50 de cm. Avea o dietă strictă, supraviețuind o vreme doar cu suc de roșii, apoi hrănindu-se exclusiv cu lapte crud, portocale și ouă.

O altă obsesie a lui Sisi era sportul. Făcea ore întregi exerciții fizice. Zilnic călărea, făcea scrimă și drumeții în ritm alert. Avea și o rutină cu exerciții adaptate de la circ, neobișnuite la acea vreme. În fiecare palat, împărăteasa avea o sală de exerciții unde ridica haltere și se antrena pe inele.

Împărăteasa Sisi devine regina Ungariei

În ciuda comportamentului său sumbru, împărăteasa a captivat poporul cu frumusețea și impresionantul său păr castaniu, care îi ajungea până la glezne. Mama soțului ei, arhiducesa Sophie, spunea că „împărăteasa este cea care îi atrage pe toți”, fiind privită ca un idol. Cu toate acestea, Elisabeta nu vedea această admirație decât ca o simplă curiozitate a oamenilor pentru ceva diferit.

Sisi s-a implicat în plan politic. Încă de la începutul domniei a dezvoltat un interes profund pentru Ungaria, pe atunci o parte rebelă a imperiului soțului ei. Ea credea că poporul maghiar merita mai multe libertăți și respect, așa că s-a implicat personal. A colaborat cu prietenul ei apropiat, Gyula Andrássy, pentru a promova cauza maghiară. În 1867, Ungaria a devenit un partener egal în Imperiul Austro-Ungar. Franz Joseph a fost încoronat rege, iar ea regină. Pentru rolul ei în acordarea de noi libertăți, împărăteasa a fost iubită și respectată de poporul maghiar.

Elisabeta avea rolul și de mângâietor al oamenilor de rând, deseori făcând vizite neanunțate la spitale sau la secții de caritate. Ținea de mână muribunzii și vorbea cu pacienții despre nevoile lor. Marie Festetics, una dintre doamnele sale de onoare, a descris-o ca fiind un înger al milei. Ea a povestit că împărăteasa trecea pe la fiecare pacient în parte și a văzut lacrimi de emoție chiar și pe chipurile bărbaților.

Fascinația pentru bolile mintale

Împărăteasa Sisi era fascinată de noile inovații în tratarea oamenilor cu probleme mintale. O perioadă de timp a cochetat cu ideea de a-și deschide propriul spital psihiatric, susținând că a observat în operele lui Shakespeare că „nebunii sunt singurii sensibili”.

A avut mai multe căderi psihice de-a lungul vieții sale însă, până în anii 1880, a dat mai multe semne că și ea suferea de o boală mintală gravă. Marie Valerie, fiica împăraților, a scris că și-a găsit mama râzând isteric într-o cadă de baie. Un alt lucru care i-a alarmat pe cei apropiați era obsesia pentru sinuciderea lui Franz Joseph. A apelat la mediumi pentru a-și vindeca aceste angoase mintale.

Sisi a avut un declin abrupt în 1889, când fiul ei iubit, prințul moștenitor Rudolf, a fost găsit mort împreună cu amanta sa de 17 ani, Mary Vetsera. Trupurile neînsuflețite ale celor doi tineri au fost găsite la cabana de vânătoare Mayerling, alături de bilete de adio. Cu toate acestea, circumstanțele în care au murit au rămas un mister. Inițial s-a crezut că Vetsera l-a otrăvit pe Rudolf înainte de a se sinucide. Ulterior s-a stabilit că Rudolf și-a împușcat iubita și apoi s-a sinucis, concluzie care nu a făcut decât să adâncească tristețea împărătesei.

Ultimii ani din viața împărătesei Sisi

„Glonțul lui Rudolf mi-a ucis credința”, i-a spus Sisi Mariei Valerie, potrivit The Reluctant Empress.

După moartea fiului ei, Sisi știa că Imperiul Austro-Ungar nu va mai avea viață lungă. Rudolf nu a avut niciun fiu, așa că succesiunea a trecut la fratele împăratului Franz Joseph, arhiducele Karl Ludwig. Faptul că moștenitorul acestuia, arhiducele Franz Ferdinand, urma să urce pe tron, a declanșat un lanț de evenimente care avea să ducă la Primul Război Mondial.

Împărăteasa a fost, în ultimii ani de viață, în depresie. Îmbrăcată în haine negre, de doliu, a călătorit fără țintă pe continent și în Africa de Nord, refuzând protecția poliției. Își dorea să călătorească în toată lumea, până când se va îneca și va fi uitată de toți cei care au iubit-o. La vârsta de 51 de ani și-a tatuat o ancoră pe braț, pentru a-și aminti de anii în care a călătorit fără un rost anume.

Ucisă pentru că era o personalitate

Împărăteasa Sisi și-a găsit sfârșitul pe 10 septembrie 1898, când se afla în vizită la Geneva sub un nume fals. În acea zi, în oraș se afla și anarhistul italian Luigi Lucheni. Acesta venise în oraș pentru a-l asasina pe prințul Henri de Orléans într-un act de protest împotriva clasei conducătoare.

Lucheni a aflat că prințul și-a anulat călătoria, așa că a schimbat planul. În timp ce Elisabeta se plimba de-a lungul unui doc pentru a se îmbarca pe o navă, s-a apropiat de ea și a atacat-o cu un obiect ascuțit. După lovitura în piept, împărăteasa s-a ridicat în picioare, însă s-a prăbușit la scurt timp după ce s-a urcat pe navă.

A fost chemat personal medical, însă Sisi a murit repede, în urma unei hemoragii interne. Medicii au descoperit că inima împărătesei fusese străpunsă cu mult înainte de a fi ucisă. Lucheni nu a lovit-o, ci a înjunghiat-o.

„Am iubit, am trăit / Am rătăcit prin lume / Dar nu am ajuns niciodată la ceea ce am căutat”, a scris Sisi.

Dacă vă întrebați ce s-a întâmplat cu ucigașul împărătesei, aceasta a reușit să fugă pe o stradă, dar a fost prins de doi căruțași și un marinar. Și-a mărturisit fapta, precizând că a acționat singur și din proprie inițiativă. El a spus că o ura pe Sisi doar pentru că era împărăteasă. Furios că pedeapsa cu moartea fusese abolită în Elveția și el fusese condamnat pe viață, acesta a scris că dorea să fie executat. S-a semnat mândru, „Luigi Lucheni, unul dintre cei mai periculoși anarhiști”. Nu a primit pedeapsa cu moartea, așa că s-a spânzurat în celula sa, cu o curea, pe 20 februarie 1910, potrivit history.com.