Petrache Lupu bulversează România Mare! Cum a reușit un cioban analfabet să creeze o uriașă frământare spirituală în spatele căreia colcăiau interese financiare obscure

Petrache Lupu bulversează România Mare! Cum a reușit un cioban analfabet să creeze o uriașă frământare spirituală în spatele căreia colcăiau interese financiare obscure

Maglavitul este zi o localitate din Dolj, Oltenia, ca oricare alta. Sunt mulți bătrâni, puțini tineri, iar la Mânăstirea sfințită la 8 septembrie 2019 cu aportul finanțatorului FCSB Gigi Becali abia dacă adună 20 de oameni, de diferite vârste.

Petrache Lupu are viziunea „Moșului” în locul numit „La Buturugi”

Despre Petrache Lupu se știu puține lucruri. Născut la Hunia Dolj, mama sa s-a recăsătorit la Maglavit după moartea soțului, iar copilul s-a născut cu probleme. Multe rapoarte medicale s-au bătut cap în cap, fiindcă în mediul rural, medicina era de subzistență. Malaria, bubaturile (variola, varicela, scarlatina), poliomielita făceau ravagii. Se născuse în 1907, anul răscoalei celei mari care aprinsese Oltenia la propriu. Singurele diagnostice mai realiste sunt cele de la încorporare unde Petrache Lupu este refuzat prin 1925-1929. Se spunea că era surd și aproape mut, ba chiar și debil mintal, susțineau surse militare, din cauza unui sifilis moștenit. Soarta copiilor debili era să cerșească sau să păzească oile satului, așa că în anii 30, Petrache Lupu era un tânăr de 28 de ani cu slabe șanse de însurătoare, păzitor de oi.

Povestea care l-a făcut personaj de ziar (radioul era la început iar televiziunea nu apăruse, altfel ar fi fost star național prin studiouri TV) și a pus Maglavitul pe hartă începea într-o zi de vineri 31 mai 1935. Aici,  „La Buturugi”, are viziunea „Moșului” de care spunea că este Dumnezeu Tatăl care i-a cerut să vestească lumii că va trece prin grele încercări. Petrache, oricât de nesocotit de lume era, are instinct de conservare și refuză. Pe 7 și pe 14 iunie 1935, din nou are viziunea Moșului care îl mustră că nu vorbise, iar Petrache decide să vorbească. Proorocirea lui era despre îndreptarea lumii, respectarea poruncilor, viață curată.

Petrache Lupu  devine imaginea unei mega-afaceri a BOR și a oficialităților. Carol II se bagă și el în afacere

Maglavitul, un sat cu puțin peste 2000 oameni devine centrul României. De la Craiova, spre Calafatul vecin aflat la circa 405 km, sosesc trenuri, automobile, birje. Vin oameni de peste tot între 1935 și 1938. Pelerinii vor sănătate, refacerea infirmităților, prosperitate. Sunt sute de mii și oltenii îi taxează pe măsură. Calafatul se umple de taxiuri de închiriat, de birje pentru trenurile de lux de la Craiova care vin din țară. O birjă putea ajunge la locul minunii contra unei taxe de 500 lei, numai că popa din sat taxa pe chitanță doar 120 lei,

200 lei costa un loc într-o căruță din Halta Maglavit. Propagandiști din naștere, popii și legionarii simt mirosul paralelor. Oportunist înnăscut, propagandistul Legiunii Nichifor Crainic încearcă să mitizeze imaginea lui Petrache Lupu.  Nicolae Iorga, în schimb, spune să se dea drumul nebunilor din balamucuri pentru că au mai multă imaginație.

Sunt medici care-l fac sănătos tun pe Petrache Lupu că „se supără Majestatea Sa”. Amator de poker, șpăgi, femei, trabucuri, cafea, alcool și altele, Carol al II-lea are ideea ca Petrache Lupu să devină un fel de „urs purtat la bâlci”. Adică petrache Lupu a plecat în turneu pe la Timișoara, pe unde a fost trimis, spunea un „reglementar Trăiască MS Regele Carol al II-ea”, apoi dădea drumul la ce-i trecea prin cap. Evident, au apărut rapid oameni care spuneau că s-au făcut bine.  BOR, oficial, a acceptat donații. Banii cădeau în saci direct, se adunau cu lopata și nici dracu nu stătea să-i numere.

Pelerini în număr copleșitor

100 000 pelerini vin să asiste la turnarea fundației noii mânăstiri. S-a calculat că 10 milioane lei cam 60 000 dolari la nivelul lui 1938, circa 1 030 000 dolari actuali s-au strâns din banii românilor creduli din toată țara și s-au „topit”.  Evident, în buzunarele actorilor implicați în exploatarea acestui mit de carton.

Ba chiar Petrache Lupu, unde nu se împlinea minunea, deși păcătosul dăduse banii pentru donație, spunea că păcatele grele întârzie vindecarea.

Unii spun că Petrache n-a luat nimic fiindcă atunci când a vrut să meargă la Rege în 1939, ar fi vândut din curte animale sa aibă bani. Lumea cam începuse să uite de el fiindcă începea războiul. Petrache Lupu n-a spus niciodată ce-i zisese Regelui, dar folclorul contemporan a găsit o explicație. Un preot susținea că după 1990, Petrache Lupu a murit în 1994, i-ar fi zis că atunci l-ar fi avertizat pe Rege că va pierde tronul fiindcă trăia cu o evreică.

Ion Antonescu l-a luat și el pe Petrache Lupu, l-a dus pe Frontul de Est să-l arate soldaților, dar Mânăstirea așa a rămas, adică doar fundația. A venit războiul, a venit comunismul. Într-o zi, o mașină neagră de la Securitate l-a ridicat pe Petrache Lupu prin 1949, l-a dus la Jilava. Nu se știe ce a fost acolo, dar întors acasă, ciobanul oltean, obiectul uneia din marile șarlatanii ale primei jumătăți de secol XX s-a cumințit. O vorbă n-a mai scos despre miracole, minuni și s-a întors la oile sale ca un bun CAP-ist.

Aceasta a fost una din marile escrocherii născute din alimentarea prostiei proverbiale a românului din mediul rural dar și din cel urban (că doar ăștia aruncau cu banii grămadă )din „glorioasa eră interbelică”. Biserica, legionarii, Carol II, Antonescu au încercat să scoată profit de pe urma unui cioban analfabet și cu probleme. Nici până azi nu se știe cât de reale au fost profețiile sale. Mai ales că acum, în mânăstirea modernă, abia dacă vin 20-30 oameni.