Victor Ciutacu este unul dintre cei mai cunoscuți realizatori de televiziune din România. Seară de seară, apare în emisiunea pe care o moderează la postul România TV și dezbate, alături de invitații săi, temele zilei. Este cunoscut pentru declarațiile sale tranșante, care de multe ori au scandalizat. Susține că nu dorește să renunțe la ceea ce face, la presă, pentru o carieră în politică, deși a primit numeroase oferte, de-a lungul vremii, de la diferite partide poitice.

Victor Ciutacu a vorbit despre provocările pe care le-a avut de-a lungu timpului, în presă, dar și despre ofertele de a-și schimba cariera de realizator de televiziune cu cea de politician. Până acum, a refuzat și susține că nu este interesat să lase munca de jurnalist, pe care o face, ca să se înscrie într-un partid politic.

De curând, a primit o ofertă pentru a se înscrie în partidul AUR, din partea lui George Simion, în direct, chiar în timpul emisiunii de pe Romania TV.

Victor Ciutacu a povestit despre copilăria petrecută la Harkov, despre relațiile cu anumite personaje din politică sau afaceri, dar și despre controversele pe care le-a stârnit. Unele dintre acestea i-au adus chiar și sancțiuni din partea CNA. El a comentat oferta pe care i-a făcut-o George Simion, în direct, la televiziune, dar a vorbit și despre multe alte momente din viața sa, într-un interviu difuzat de romaniatv.net.

Reporter: Victor Ciutacu, recent ai primit în direct şi la o emisiune de mare audienţă o ofertă „de aur” de a intra în politică la un partid aflat pe trend în toate sondajele. Ai mai cochetat cu schimbarea taberelor, cât de tentat este să treci de cealaltă parte a baricadei?

Victor Ciutacu: Muncesc continuu din 1993. Și îmi place ce fac. Taberele nu mi-am dorit niciodată să le schimb până acum. Am părăsit doar temporar presa, forțat și atunci. Așa am ajuns consilier de ministru. De miniștri, mai exact, pentru că, după trei ani la Privatizare, am recidivat două luni la Economie. Mi-a ajuns. M-am întors în presă cu disperarea omului însetat care vede lacul în deșert. În partide n-am fost tentat să intru. Nici măcar când PSD era partidul-stat, în vremea lui Adrian Năstase, când eram singurul nepesedist din conducerea unui minister strategic la vremea aia. Iau oferta lui George Simion ca pe o glumă, menită să-l ajute să se replieze într-un moment în care era încolțit.

N-am mai continuat discuția aia. Am făcut un pic de caterincă și s-a închis subiectul. Cel puțin temporar, că odată cu vârsta am învățat că nimic nu-i definitiv pe lumea asta, cu atât mai puțin locul de muncă. Dacă nu mai am loc în piața tv, ce fac? Ca să-ți răspund până la capăt la întrebare, da, am avut oferte concrete și tenatante. Ca să fiu și mai concret, de președinții ambelor partide care alcătuiesc acum coaliția de guvernământ. Au existat, recunosc, momente în care am stat să mă gândesc cum ar fi dacă…Dar uite-mă tot aici, peste drum de tine, ne despart două uși.

Ascensiunea la Romania TV

Reporter: Nu prea îţi dădea lumea şanse la România TV, dar au trecut deja 10 ani şi te uiţi în oglinda retrovizoare la concurenţă. Au fost provocări mari în acest deceniu, de la duba cu jurnalişti la DNA la ultima poveste cu CNA. Care ar fi cele mai mari, un top 3…

Victor Ciutacu: Nici măcar eu, deși știu ce pot face, nu îmi dădeam mari șanse. Antena 3 părea de nebătut atunci, iar eu păream inadaptabil aici. Dar și când m-am adaptat! Sebi Ghiță a crezut foarte mult în mine. Și, deși o să se oftice că o pomenesc public, Catrinel. Dacă-ți spun care-i singurul politician care a urlat în gura mare că doar eu pot să-l bat pe Gâdea, te crucești. Codrin Ștefănescu e ăla și i-a zis-o și lui Mihai, la el, în Antenă. Nu sunt în stare acum să fac o ierarhizare, dar pot să enumăr niște momente-cheie ale celor zece ani. Da, excursia la procuratură, unde am fost audiați în urma dispariției lui Sebi, se numără cu siguranță printre ele. Aș mai adăuga boicotul agențiilor de publicitate în urma instigărilor de protestele rezist, când am stat, toți, neplătiți două luni și ceva. Și care a mai cernut niște caractere.

Și cum aș putea să uit cele mai recente încercări de demonizare și de scoatere a mea de pe post și din piață? Mă refer la circul cu Marina Tauber și la miile de oameni soroșiști care slăveau memoria ilustrei sinucise de la Libertatea. Apropo, n-am mai citit un rând despre biata fată, au uitat-o deja? Profesional vorbind, punctul de inflexiune a fost cazul Caracal. De atunci și de acolo am decolat, Punctul culminant a trecut peste Sinteza zilei și așa a rămas.

Ar mai fi demnă de menționat acțiunea prin care am mobilizat toate rezervele mele de credibilitate și puterea de convingere pe care o am pentru a salva viața unui băiat bolnav de cancer. Am strâns o sumă gigantică, mi-am licitat pe bani ziua de naștere, am reușit să determin modificarea procedurilor legale interne ale Ministerului Sănătății. Dar, într-un final, am reușit. Sebi Duță a fost operat, azi e bine, merge la școală, face sport. Iar asta contează enorm.

Reporter: Războiul din Ucraina. Mama ta a locuit la Harkov, oraş bombardat intens de Rusia, ţară în a cărei limbă ţi-ai început viaţa. Spuneai undeva că „Eu am învăţat româna pe stradă, la bloc”. Povesteşte ceva detalii şi apoi o concluzie cu privire la dihotomia asta Rusia-Ucraina, mai ales că multe voci te alipesc de curentul Şoşoacă, filo-rus.

Victor Ciutacu: Mai mult decât atât, tata a făcut facultatea la Harkov. E inginer, să ne-nţelegem bine, asta a făcut toată viața. N-a venit pe tancurile sovietice, precum părinții marilor anticomuniști de astăzi. Soră-mea e născută în Harkov, eu îmi petreceam vacanțele (și) la Harkov când eram mic. Chiar suntem legați de orașul ăla.

Da, în familie vorbeam rusa. Româna am deprins-o la grădiniță și la scara blocului. Pare că mi-a cam ieșit. Rusă nu mai vorbesc, mi-e greu, îmi lipsește exercițiul, dar în mare înțeleg. Mi-e greu să dau verdicte pe război. E o tragedie. Mor sute de mii de oameni, milioane au plecat în pribegie, sunt rase de pe fața pământului orașe întregi. Nu e un conflict al celor două popoare. Oricâte înjurături mi-aș lua, miza e a marilor puteri. Și se sacrifică două țări pentru asta. Nu e nimic democratic și nici legitim în conflictul armat.

Mă scoate din minți, însă, demonizarea și pedepsirea fără nici o vină a sportivilor ruși. Cât despre alipirea cu Șoșoacă, mă umflă râsul. Dincolo de faptul că ne despart multe, eu n-am treabă cu Ambasada Rusiei. Și nici n-am de gând. Nici măcar invitat n-am fost vreodată pe-acolo. Și zău dacă tânjesc. Bine, eu sunt (și) evreul care n-are relații sau legături cu comunitatea sau cu Ambasada Israelului.

Relațiile cu mogulii pentru care a lucrat

Reporter: Ai trecut pe la mulţi moguli, la un moment dat aveai contracte şi cu Voiculescu, şi cu Vîntu. Ai mai păstrat legături şi extra-ţidulă, mai ales ca, mai toţi au trecut prin momente mai puţin plăcute?

Victor Ciutacu: Da, cu toți, dar nu ne frecventăm. Cu Voiculescu am vorbit de mai multe ori în viață după ce am plecat de la el, înainte și după pușcăria lui. Vîntu mă mai sună, o dată, de două ori pe an, când are câte o idee sau curiozitate. Pe amândoi i-am ajutat când erau la ocnă. Dacă aveam ceva să le reproșez cât am avut raporturi contractuale cu prăvăliile lor, fii convins că o făceam de atunci.

Nu sunt genul care să dea cu rahat în farfuria din care a mâncat, mai ales după plecarea din sala de mese. Poate părea paradoxal, am avut relații mai bune și contacte mai dese cu mogulii când nu ne legau contracte de muncă. Chiar, cu Sebi vorbeam infinit mai des când eram în Intact, mai beam și câte un șpriț.

Victor Ciutacu și Traian Băsescu

Reporter: Victor Ciutacu, ai avut raporturi inevitabile cu toţi greii din politică. De departe, cel mai longeviv a fost cu Traian Băsescu, cu care ai avut interviuri spectaculoase, dar şi războaie de cinci stele, măcar verbal. Când ai ascultat / cântat ultima data „La Chilia-n port” şi care e povestea care te leagă de această melodie.

Victor Ciutacu: Pe Băsescu nu l-am halit pe persoană fizică niciodată, nici el pe mine. Nu l-am votat vreodată, l-am considerat nociv pentru România și nu-mi schimb părerea. De asta și atitudinea mea în scris și la Tv. Dar a fost un politician de forță, redutabil, asta recunosc oricând. Ne-am războit dur și nu am ce regreta. După mutarea mea aici și plecarea lui de la Cotroceni, a venit acel moment în care mi-a acceptat invitația (o avea de când eram la Antena 2, încă dinaintea Antenei 3).

A ieșit un interviu bun, o vreme am repetat exercițiul, după aia s-a retras iar în carapacea lui. Are necazuri și cu sănătatea, și în familie. Chiar dacă și-o merita soarta, n-am nici o satisfacție legată de ce i se întâmplă. Îmi place să cred că am fost corect faţă de el și de familia lui. Chiar am stat recent de vorbă cu fie-sa Elena, ne-am întânit întâmplător la un concurs de călărie.

Cât despre melodia cu pricina, aveam un prieten care se pregătea de pușcărie. Și altul care tocmai ieșise. Știu, am anturaje dubioase, nu-mi reaminti. Amândoi îl adorau pe Ionel Tudorache. De fiecare dată când ne cânta, îi cereau melodia asta. Unul ca să se pregătească pentru ce-l așteaptă, altul să-și amintească de ce a scăpat. Din păcate, primul a murit. În memoria lui și nu numai, al doilea mi l-a adus cadou de ziua mea pe nea Ionel. Care a cântat și ceea ce a devenit hitul bețivilor disperați.

Despre marii campioni sportivi ai României

Reporter: Ai jucat fotbal, postai imagini de la sală, ai început ca jurnalist sportiv dacă nu mă înşel, chiar şi acum ai colaborări în domeniu. În ultima vreme, te-ai luat „în beţe” cu aproape toţi marii campioni. Nu ai menajat-o pe Halep, ai avut şi ai suspiciuni de dopaj la valul premium de înotători.

Victor Ciutacu: M-am prefăcut foarte bine. Da, am fost leșinat după fotbal, am avut ceva talent, dar nu și rezistență sau fizic adecvat. Plus că făceam și școală. N-am sărit de nivelul mediocrilor juniori de Divizia C. Și, da, am debutat în presă ca ziarist de sport. În generație cu Tolontan, în fine…

Am suspiciuni de dopaj la toți marii campioni, nu doar la ai noștri. În epoca chimiei universale, nu devii cel mai bun sportiv de planetă, în orice domeniu, din ciuboțica cucului și papanași cu brânză de vaci. Și nici nu ai cum să ingerezi întâmplător substanțe dopante. Totul e să nu te prindă. Revenind la teritorialitate, cum Usain Bolt nu e subiect de dezbatere publică în România, vorbim despre Simona Halep, nu? Căreia, apropo, nu i-am contestat vreodată valoarea, determinarea, seriozitatea, talentul.

La fel și cu David Popovici sau Cristina Neagu. Dar nici nu m-am închinat la statuile lor de mucava. Sunt performeri uriași, da, nimic de contestat, dar prea ne raportăm la ei ca și cum până acum n-am fi contat în sport. Suntem, totuși, un popor care i-a dat pe Nadia, Năstase, Patzaichin sau Hagi, dacă nu mă înșel…

Prietenia cu Serghei Mizil

Reporter: Esti prieten la cataramă cu Serghei Mizil. Este de notoritate! Povesteşte trei întâmplări mai speciale, care se pot publica (:)) cu descendentul cool al nomenclaturii.

Victor Ciutacu:  Suntem prieteni de familie, am făcut revelioane, sărbători de Paște, zile de naștere împreună. Serghei e un tip foarte mișto, are o minte sclipitoare și are și caracter. Nu degeaba e om de artă, cultură și televiziune. Artă că e pictor la bază, cultură că a devenit actor de succes, televiziune că din asta se hrănește și ne distrează. Mi-e greu să ierarhizez interacțiunile cu el, toate-s speciale în felul lor.

Cea mai notorie e aia când ne-a încuiat SPP-ul în WC la nunta șefei de cabinet a lui Băsescu, să nu stricăm venirea triumfală a tiranului. Eu habar n-aveam cine e mireasa, eram invitații mirelui. M-am însemnat când am văzut băieții la costume și cu căști în urechi, plus cameramanul oficial Mișcoci cap de coloană.

Râdeau Serghei și Gino de mine ca de ultimul prost că habar n-am la nunta cui am ajuns. Restul rămân între noi, ai noștri. Inclusiv cearta lui cu Mădălin Voicu și ruperea unei prietenii, aproape frăție, de zeci de ani. Am fost contemporani momentului ăla nefericit, știm exact povestea, ne pare rău și acum pentru ruptură. Da-s doi oameni de aproape 70 de ani, ce să le facem noi dacă se comportă ca niște copii?

Despre rolul familiei în cariera lui Victor Ciutacu

Reporter: Să nu lăsăm deoparte familia. Cât şi cum te-a susţinut în toţi aceşti ani, unde, asta-i meseria, nu mereu au fost pe primul loc.

Victor Ciutacu: Enorm! N-aș fi fost nimic fără sprijinul și înțelegerea lor, fără sacrificiile pe care le-au făcut, fără uriașa lor rezistență în fața tuturor mizeriilor, fără să mă suporte.

 Reporter: Dacă tot am vorbit de Serghei, să nu o uităm pe Dana Budeanu. Nu-ţi refuză invitaţiile în emisiune nici când se află „pe barosăneală” la Monaco…

Victor Ciutacu: Nu-i nici Dănuța exclusiv la dispoziția mea, dar, da, recunosc, ne simțim bine împreună în studio și scoatem cifre bune de audiență. Așa e, a intrat și pe skype de la bogați. Probabil apreciază că se poate exprima liber. Iar eu chiar nu fac nimic s-o înfrânez. Tocmai d-aia am intrat și-n gura profesorilor în timpul grevei generale. Și așa au apărut și pancartele de înfierare a ei la mitinguri. Eu eram deja obișnuit de pe vremea băsismului biruitor, când eram vinovat pentru orice.

Despre relația cu Mircea Badea și Mihai Gâdea

Reporter: Să vorbim puţin de relaţia cu tandemul Badea/Gâdea. Inevitabil, sunt concurenţa ta directă, iar cei 10 ani nu sunt puţini. Cum mai este relaţia ta ACUM cu cei doi?

Victor Ciutacu: Neutră spre inexistentă. Am lucrat nouă ani împreună în Intact, am stat spate-n spate în vremuri grele, ne-am sprijinit reciproc la greu, dar drumurile noastre s-au despărțit. Ne sunăm dacă arde, ne răspundem unul altuia la telefon când e cazul, dar atât și nimic mai mult. N-am nimic să le reproșez, sper că nici ei mie.

Reporter: Eşti legat de Sinaia, aproape nu e săptămână să nu ajungi la locurile natale, chiar dacă între timp au apărut nişte vecini-urşii – mai puţin sociabili?

Victor Ciutacu: Mult mai puțin decât pare. Ajung, în general, de două ori pe an, la aniversările părinților mei. Dar da, m-am întânit cu ursul faâă-n față, printre blocuri. Crede-mă, nu e deloc vreo plăcere. Soră-mii i-au rupt urșii în bucăți, mai demult, niște animale de curte. Iar finii mei, care au graniță cu pădurea, pe marginea drumului Sinaia-Târgoviște, nu in the middle of nowhere, au zilnic ursul în curte. Care, când e pașnic, șade-n cur și mâncă mere.

Reporter: Ai un model de moderator/prezentator din afară? Urmăreşti frecvent ce e pe la alţii?

Victor Ciutacu: Chiar nu, sunt self made man. Mă uit rar, în general în concedii, când n-am de ales, la ăia de afară. Vorba lui Sinatra, I did it in my way…

Cei trei pe care i-ar dori Ciutacu în emisiune

Reporter: Revenind la politica actuală, ce şanse îi dai lui Marcel Ciolacu în funcţia de premier. O să deconteze PSD erodarea clasică de la Putere? Data trecută a fost pe tuşă şi a ieşit bine? Este rampa de lansare către Cotroceni, de asta l-a ţinut mai mult de mână pe Iohannis la poză?

Victor Ciutacu: Ciolacu e infinit mai abil, mai hârșit, mai jucător și mai iscusit decât îl crede lumea. Mulți și-au luat țeapă cu el crezând că-i vreun fraierică. Nici pe departe, eu zic că e loc să facă treabă bună. Nu uita că până și Dăncilă a guvernat bine. În general, pesediștii știu să guverneze și să administreze țara. Chiar dacă nivelul a scăzut semnificativ la vârf față de ce știam noi, regula rămâne. Clar se va eroda, de asta nu scapi, mai ales că suntem în rahat economic. Dar, dacă va simți că are o șansă, va intra în cursa către Cotroceni. Dacă nu, nu se bagă, nu-i nici tâmpit, nici martir în numele partidului.

Reporter: Cum crezi că va fi bătălia pentru locul lui Iohannis şi cât de mult vor conta influeneţele externe?

Victor Ciutacu: Crâncenă și vor fi determinante.

Reporter: Dacă ai prinde peştişorul de aur, iar ajungem la AUR…, numeşte trei invitaţi pe care i-ai dori în emisiunea ta de mâine!

Victor Ciutacu: Depinde care mâine. Dacă e mâinele calendaristic, Ciolacu, că abia a ajuns premier. În rest, Dudu Georgescu, Iohannis, dacă mai are vreo urmă de bărbăție în el și mai dă măcar doi bani pe poporul căruia i-a oferit tot, și Ion Iliescu. Bătrânul chiar merită asta…