Dezvăluirile au început acum zece zile și de atunci au continuat, chiar și de Sfintele Paști. Măcelul de la Bahmut nu mai interesează pe nimeni: acum, informațiile ”scăpate” de la Pentagon polarizează atenția a milioane de cititori. Cu cât trece timpul, cu atât prinde contur convingerea că ne aflăm în fața unei operațiuni informativ-operative a CIA.

Borjomi

Stă să se crape de ziuă. Pe birou, ziarul ”Pravda” și Raportul cu propuneri de lichidare a liderului iugoslav Iosip Broz Tito: bacili, cianură sau glonț? Alături, o sticlă cu apă minerală: cristalină, rece, din Georgia natală... Stalin a întins mâna să bea o dușcă și a căzut secerat: 99% apă de Borjomi, 1% otravă de șobolani. Exact așa funcționează și intoxicarea informativă. Victimei i se servesc informații secrete: 99% date neprețuite, 1% otravă. Precum zice Oleksii Reznikov, ministrul Apărării al Ucrainei, comentând scurgerea de informații de la Pentagon: „un amestec de lucruri reale și false”.

Evident, Stalin n-ar fi băut dacă sticla n-ar fi fost sigilată. E foarte important cum plasezi informațiile otrăvite: trebuie să pară ”nearanjate”. Ceea ce poate fi costisitor: niciunul dintre ofițerii care l-au păzit pe Stalin în acea noapte n-a scăpat de pușcărie. 

Gulgutierii

Mai întâi s-a confecționat mixtura: 99% date reale, 1% otravă curată, rece și cristalină. Și în lumea jurnalistică se practică asemenea farse: se cheamă ”chifle”. Mecanismul e simplu: pândești când redactorul șef e în vacanță, plasezi unui jurnalist mai naiv știrea cu ”găina care naște puii vii”, apoi îl faci de rușine și-i furi jurnalului concurent jumătate din abonați.

În lumea informațiilor secrete, asta se cheamă gulgută. Arta gulgutierului este mult mai subtilă: asamblezi informații reale, de primă calitate, le ții la ”maturat” până se inactivează, apoi le adaugi o doză de otravă proaspătă și lansezi gulguta pe circuit. Adevărata măiestrie e să găsești o sursă primară credibilă, dar de unică folosință.

Iar atunci s-a căutat prin cartoteci și s-a dat peste un anume caporal Teixeira, membru al Gărzii Naționale Aeriene din Massachusetts, semnalat încă din 2020 cu încălcări ale regimului de gestionare a documentelor Restricted (Secret de Serviciu). Știindu-i meteahna, gulgutierii i-au acordat drepturi de acces Secret (Strict Secret) și i-au plasat gulgutele. Fără să-și dea seama că este exploatat în orb, caporalul a postat mixtura de informații pe o platformă de socializare populară printre jucătorii video, la ”maturat”. Exact așa cum sticla de apă minerală ”aditivată” a stat ceva vreme anonimă, pierdută printre sticlele din cămara vilei Cunțevo. La momentul potrivit, gulguta a fost urcată pe 4Chan și mai ales pe Telegram, ca să fie mai accesibilă internauților ruși. Apoi caporalul a fost arestat și băgat în anchetă, la secret, ca să n-apuce să povestească ce nu trebuie.

Pionul

Dar care au fost motivațiile făptașului? Evident, ar putea fi un spion rus infiltrat. Care a așteptat o lună, ca informațiile să se perimeze, înainte de a le trimite la Moscova? Evident, un spion ar fi încriptat folderele într-o imagine anodină, ar fi plasat imaginea ”prelucrată” în chatroom, ar fi semnalizat la Moscova că acea cutie impersonală virtuală e plină și, după ce SVR le-ar fi înhățat (adică după o oră – două) le-ar fi șters. Așa ar fi procedat un spion.

Dar un răzbunător? În orice instituție există destui nemulțumiți și unii dintre ei sunt în stare să provoace daune importante. În acest caz, ar fi salvat folderele de documente secrete ca draft, pe o căsuță de e-mail nou-nouță, apoi a doua zi ar fi contactat The New York Times și ar fi dat jurnaliștilor adresa de mail și parola de acces. Efectul ar fi fost garantat. Așa ar fi procedat un angajat nemulțumit: ar fi detonat imediat situația.

Caporalul buclucaș nu a căutat nici notorietate: a cerut celor din chatroom să nu difuzeze informațiile. Chiar mai mult: nu voia nici să se îmbogățească! Nu a încercat să comercializeze informațiile. Indiciile privind motivația sa reală sunt puține, dar converg spre ipoteza că respectivul gradat e doar un pion de sacrificiu, iar scurgerea s-a produs intenționat. De fapt, s-a acționat cu aceeași pricepere cu care tovarășul Beria i-a plasat doza de cumarină generalisimului Stalin. Ceea ce nu-i de colea!

Bănuieli și bănuiți

Evident că au apărut imediat bănuieli. În SUA, modul de gestionare a documentelor secrete este foarte restrictiv: de obicei, numai comandantul și locțiitorul său, ambii ofițeri superiori, au acces la documente clasificate Secret. Numitul Teixeira este, probabil, singurul caporal din toată Armata SUA cu acces de acest nivel.

Apoi, documentele ”scăpate” până acum nici nu sunt, de fapt, documente militare: nu conțin schițe, planuri, detalii. Ca tip de document, par a fi prezentări destinate unor personalități politice cu cunoștințe militare limitate, dar acces de nivelul corespunzător. Multe se pot bănui despre caporalul Teixeira, dar nu și faptul că ar fi politician. 

Și astfel am ajuns în situația ciudată în care și Rusia, și Ucraina sunt de acord. Precum am văzut, ministrul ucrainean al Apărării a declarat jurnaliștilor că documente respective „conțin un amestec de informații adevărate și false”. Iar Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus al Afacerilor Externe, îi dă dreptate: „aceste documente  - dacă într-adevăr sunt documente – ar putea fi un fals”. Aspectul comic este că amândoi, și rusul, și ucraineanul, susțin că sunt păgubiți! Domnul Riabkov bănuiește că „este posibil ca astfel de tehnici să fie folosite de Statele Unite pentru a-și înșela adversarul, Federația Rusă”, iar domnul Reznikov e convins că „aparentele scurgeri de informații au fost o operațiune informativă menită să aducă beneficii Rusiei”. Asta înseamnă o gulgută adevărată: toți bănuiesc că au fost păcăliți, dar nimeni nu are dovada că a fost tras pe sfoară!

Documente care sunt și nu-s

Dar, de fapt, ce noutăți aflăm noi din documentele Pentagon Leaks?

Păi mai întâi am aflat că serviciile de informații americane sunt cu ochii pe domnul Volodimir Zelensky ca pe butelie. Halal noutate! Statele Unite au acordat până acum Puterii de la Kiev ajutoare militare de peste 60 de miliarde $. Cine a împrumutat vreodată 60$ unui amic, știe bine că de a doua zi începi să-l supraveghezi discret: oare se mai întoarce din Spania, oare îmi mai văd banii înapoi, oare nu rămâne pe acolo?

Apoi am aflat că aceleași servicii de informații americane sunt cu ochii pe liderii europeni. Asta nu e o știre și nici măcar o noutate. Încă din 2013 se știe că NSA și CIA ascultau, de ani de zile, telefonul doamnei Merkel, pe atunci cancelar al Germaniei. Între timp am aflat și de ce i-l ascultau. Numai diplomații românii se încred în ochii buni-buni ai unora dintre politicienii europeni - Nehammer spre exemplu - pentru a afla din ziar că au luat țeapă.   

În al treilea rând am aflat, în mare, dispozitivul defensiv al armatei ucrainene. Așa, în mare și fără detalii. În plus, informațiile erau valabile la sfârșit de februarie, iar pe front situația se schimbă de la oră la oră – că dacă nu ar fi așa, oare de ce avioane de ”recunoaștere” dau târcoale Ucrainei, zi și noapte, și dinspre Occident, și dinspre Orient?

În al patrulea rând am aflat că, acum șase săptămâni, Ucraina ducea lipsă de proiectile de artilerie – dar între timp americanii au luat cu împrumut, de la sud-coreeni, o jumătate de milion de obuze cal. 155 mm, deci și această informație s-a perimat.

În al cincilea rând, aflăm că militari străini acționează în Ucraina. Sunt până într-o sută și îndeplinesc misiuni – dar nu rezultă că acestea sunt misiuni de luptă. Și noi care eram convinși că hamalii de la Aeroportul Borispil n-au nevoie de ajutor specializat și nici de supraveghere, când descarcă tancul Leopard din avionul cargou...

Cum zice gl. (r) prof. Cristian Barbu, sunt „documente care par secrete, dar nu sunt, care par a se adresa cuiva specific, dar de fapt sunt pentru o piață largă”. Până la urmă chiar domnul Biden a fost nevoit să recunoască:  „Sunt preocupat că s-a întâmplat așa ceva, dar nu există nimic despre care să știu că ar genera consecințe imediate”, a afirmat dânsul, cu ocazia întâlnirii pe care a avut-o la Dublin cu președintele Irlandei, Michael Higgins.

1% șoricioaică

Până acum, pentru noi dezvăluirile sunt 99% apă chioară. O fi de Borjomi, dar tot apă chioară e. Dar cum arată situația din punctul de vedere al rușilor? Rusia este, în prezent, un spațiu al cenzurii, unde orice informație neoficială poate fi etichetată drept ”delict de ponegrire a Armatei”. De un an încoace, singura zonă în care discuțiile sunt în oarecare măsură libere este Internetul, dominat de bloggeri militari cu milioane de urmăritori. Până recent, aceștia constituiau „coloana vertebrală retorică a spațiului informațional pro-război” – și exact aici lovesc Pentagon Leaks... Tocmai aceasta este esența genială a planului gulgutierilor: datele ”oferite” nu sunt false, ci ascunse. Ascunse de autoritățile ruse față de proprii concetățeni, care nu trebuie să bănuiască amploarea dezastrului.

În prezent, numărul tinerilor ruși care accesează platformele de socializare crește exponențial: săptămâna trecută președintele Putin a promulgat o lege potrivit căreia rezerviștii pot fi acum mobilizați prin intermediul unui portal guvernamental rusesc. Milioane de tineri intră deci zilnic pe portal, verifică dacă numele lor apar, apoi răsuflă ușurați și, ca să știe ce le rezervă viitorul, intră pe bloguri. Care, ca din întâmplare, vuiesc de dezvăluiri derivate din Pentagon Leaks, anume:

Armata rusă înregistrează pierderi nemaivăzute: 35.500-43.000 de morți și 154.000-180.000 de răniți. Numai în luptele pentru târgușorul Bahmut, pierderile rușilor s-au ridicat la 50.000 de morți și răniți: cam tot atât cât în zece ani de război în Afganistan! Spre exemplu, Brigada 346 Spețnaz a fost efectiv devastată: „125 militari rămași din 900 desfășurați”. Iar în Doneț, din cele 91 de batalioane, 19 (adică 21%) sunt „inapte de luptă”. Și pierderile vor crește: fabricile rusești de muniție de artilerie produc în momentul de față numai 5.000 de obuze pe zi, cam o zecime din necesar. Deci infanteria rusă va intra în luptă cu acoperire de artilerie pe sponci și va avea pierderi în consecință.

Logistica rușilor e la pământ: recurg la stocuri din epoca sovietică, demult expirate. Cu rezultate în consecință: 30% din obuzele trase nici nu explodează. Iar ritmul în care tancurile din anii 1960 sunt reconstruite pentru a fi trimise pe front este dezamăgitor: 50 pe lună, când pierderile sunt de două ori pe-atât. Și în ce privește mijloacele antitanc, Armata Rusă e nevoită să scoată din depozite tunurile T-12, model 1961: nici de la cincizeci de pași nu pot străpunge blindajul unui tanc Leopard 2. Sunt aduse pe front și obuzierele sovietice 2S3, model 1968, scoase din dotare acum 30 de ani, și multe alte vechituri...

Armata Rusă e nevoită să folosească asemenea piese de muzeu, fiindcă nu mai există țevi de schimb pentru tunurile antitanc și nici pentru obuzierele din dotarea actuală. Țevile pentru tunul MT-12, cal. 100 mm, și obuzierul 2S19, cal. 152 mm, erau produse de uzinele "Motovilykhinsky" din Perm, pe o linie ultra-modernă de forjare radială achiziționată în 2011 de la GFM – Steyr (Austria). În 2014, după invadarea Crimeii și sancțiunile internaționale împotriva Rusiei, linia de forjare austriacă a rămas fără piese de schimb, iar fabrica de țevi de tun a intrat în faliment. Nu există țevi de schimb nici pentru artileria anti-aeriană (ZSU-23-4 "Șilka" și 2K22 "Tunguska") fiindcă Uzina 755 din Sankt Petersburg, care le fabrica, a fost demolată de rechinii imobiliari: pe amplasament s-a ridicat un mall...

Avem în față o gulgută de generație nouă: informațiile nu sunt manipulate, ba mai mult, sunt parțial verificabile! Spre exemplu, bloggerii militari cunosc care au fost pozițiile Armatei ruse în februarie, iar acestea corespund la metru cu datele din Pentagon Leaks. Intoxicarea informativă funcționează altfel: introduce o sumă de informații devastatoare într-un mediu pe care propagandiștii Kremlinului s-au străduit să-l mențină virgin. 

Trădarea

Pentru noi, dezastrul logistic din Ucraina nu este o noutate: scriam despre asta încă din septembrie anul trecut (https://evz.ro/ucraina-factorul-cia.html). Dar pentru bloggerii militari ruși, ca și pentru milioanele de urmăritori ai acestora, e o noutate revoltătoare.  

Iar și pentru noi, și pentru tinerii ruși e o surpriză gradul în care spionajul SUA a reușit să penetreze mediile politico-militare ruse. Pentagon Leaks redau astfel detaliat cearta dintre FSB și Ministerul Apărării, în legătură cu numărul de morți și răniți de pe frontul din Ucraina, kaghebiștii acuzând Armata că ascunde amploarea pierderilor: FSB "a calculat că numărul real al rușilor răniți și uciși în acțiune a fost spre 110.000".

Cum ar putea oare americanii să cunoască asemenea detalii? Pentru rusul de rând, e limpede că la conducerea Armatei s-a strecurat un grup de trădători. Și tocmai bine, un alt document, Top Secret, obținut prin monitorizarea comunicațiilor, detaliază acțiunile întreprinse între 17 februarie și 22 martie de secretarul Consiliului Național de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev, și de șeful Statului Major al Rusiei, gl. Valeri Gerasimov, pentru a sabota războiul din Ucraina, profitând de faptul că președintele Putin avea programat un tratament de chimioterapie și astfel nu le putea urmări îndeaproape acțiunile. Și astfel, în mediul tinerilor ruși, până acum susținători ai efortului de război, se formează o imagine devastatoare: președintele e bolnav copt, principalii săi colaboratori îl trădează, dar ei, cei mobilizabili, sunt trimiși carne de tun în Ucraina. Iar americanii știu tot! Câți dintre ei își pun întrebarea: cum se face că un caporal a avut acces la documente Top Secret?

Liderii ruși și-au pus însă această întrebare și sunt convinși că documentele de la Pentagon fac parte dintr-o operațiune CIA menită să-i discrediteze: „o campanie ideologică agresivă adresată cetățenilor ruși, mai ales din noua generație", cum afirma recent Alexandr Bortnikov, directorul FSB. Și exact acum, tinerii ruși incorporabili au aflat și altă noutate: că vor lupta cot la cot cu criminalii și li se va ordona să ucidă copii. Pe fondul valurilor iscate de Pentagon Leaks, grupul gulagu.net a început să difuzeze mărturisirea a doi foști mercenari Wagner. Azamat Uldarov a fost scos din Colonia penitenciară nr. 13 Saratov și trimis la Bahmut cu ordinul să lichideze toată populația civilă: „Și am pornit să-i omorâm pe toți: femei, bărbați, bătrâni și copii... era o fetiță care plângea, avea cinci ani, i-am tras glonțul de control. Fiindcă aveam ordin să nu las pe nimeni în viață.” Alexei Savichev a fost scos din Penitenciarul nr. 1 Voronej și trimis tot la Bahmut, cu ordin să omoare civilii cu vârsta peste 15 ani: ceea ce în Armata rusă se cheamă “zachistka” (”curățenie”). Între 7 și 9 februarie a.c. a asistat la execuția a 20 de civili, din care jumătate copii între 15 și 17 ani.

Prin asemenea dezvăluiri publicate pe youtube, unda de șoc informațională depășește mediul tinerilor incorporabili și se extinde asupra familiilor viitorilor recruți. Iar această  contra-ofensivă informațională ”în valuri” are scopul de-a o pregăti pe cea militară. ”Starea de spirit” a populației a devenit atât de tensionată, încât pentru prima dată de un secol încoace, nu vor avea loc parade de 1 Mai în Rusia, sub pretextul ”riscului terorist”.

În fața acestui Waterloo informațional, singurul care are curajul să sugereze o soluție este Prigojin, patronul mercenarilor Wagner. Într-un mesaj video postat de Vinerea Mare, el a declarat că e momentul ca Rusia să înceteze războiul – se subînțelege, înainte de prăbușirea frontului:  „Opțiunea ideală ar fi să anunțăm sfârșitul conflictului, să informăm pe toată lumea că Rusia a obținut rezultatele planificate și, într-un fel, le-am atins cu adevărat (s.n.). Pentru autorități și pentru societate în ansamblu, astăzi e necesar să punem punct operațiunii militare”. Nu poți să nu-i admiri clarviziunea!

Vezi editorialul video AICI