Dimensiunea diasporei noastre, dinamica acesteia din ultimii ani - care a condus la crearea unei elite românești în exterior - ne fac să credem că avem un potențial de influență imens pe ambele maluri ale Atlanticului.

Avem dar nu-l folosim. Proiecția propriei influențe în străinătate este o necesitate obiectivă pentru națiunile care se respectă și își respectă generațiile viitoare. În rândurile de mai jos voi încerca să arăt, succint, care este arhitectura sistemelor de lobby dinStatele Unite și UE ale ungurilor și polonezilor ca dimensiune și importanță.

Chiar dacă am folosit termenul de ,,competiție’’ în titlu, în realitate fiecare grup etnic merge pe drumul lui în materie de lobby iar interferențele sunt rare. De cele mai multe ori au o conotație pozitivă: structurile de influență cooperează între ele atunci când obiectivele sunt apropiate sau comune: ungurii cu polonezii, turcii cu azerii, arabii între ei.

 Vechiul lobby maghiar în America și o scurtă incursiune în istoria migrației ungurilor

Scriam în urmă cu câteva luni că ,,lobby-ul de tip etnic - în forma sa restrânsă - s-ar defini ca o componentă organizațională a sistemului de lobby dintr-un stat, format din membrii ai unei comunități etnice și simpatizanți ai acesteia, având ca obiectiv promovarea intereselor grupului etnic respectiv și ale țării de origine’’. Scriam tot atunci despre acțiunile de lobby realizate de o structură a grupului etnic maghiar din Statele Unite pentru suspendarea clauzei națiunii celei mai fovorizate acordată României în 1975.

În 1987, Hungarian Human Rights Foundation (HHRF) a contribuit în mare măsură la decizia Congresului SUA, din ianuarie 1988, privind suspendarea clauzei respective pornind de la un registru conceptual care cuprindea, în principal, modul în care regimul Ceaușescu intenționa să ,,sistematizeze’’ localitățile rurale din România. A fost vorba de un succes incontestabil al lobby-ului maghiar în America. Noi știm despre el pentru că ne-a afectat nivelul de trai dar nu a fost singurul. Interesele Budapestei erau promovate de către grupul etnic maghiar la cel mai înalt nivel și în mod eficient fără a se ține seama că în țară erau comuniștii la putere. Între timp, lucrurile au evoluat…

Ungaria are 10 milioane de locuitori iar diaspora occidentală este formată de 2,5-3 milioane dintre care 1,5 milioane trăiesc în Statele Unite, un număr ceva mai mic decât cel al polonezilor americani. Primii imigranți maghiari au ajuns în America de Nord în 1849 iar grupurile erau formate din revoluționari care, din motive obiective, au trebuit să părăsească teritoriul Imperiului Habsburgic după 1848. Ultimul val important de imigranți a fost după revoluția din 1956. Câteva sute de mii de maghiari au reușit să emigreze în Occident, mulți dintre ei în Statele Unite.

Aceștia au fost cei mai activi pe segmentul organizării diasporei și chiar dacă inițial se situau pe o poziție contrară Budapestei, cu timpul s-au alăturat celor care sprijineau cauza maghiară. Organizațiile de influență, precum HHRF, promovau un lobby de tip civic, mai puțin profesional sau politizat dar foarte eficient. Unele funcționează și astăzi însă saltul calitativ s-a produs abia în ultimul deceniu.

Aspecte privind lobby-ul maghiar de azi în Statele Unite

În 2013, a fost înființată Fundația pentru Inițiative Ungare sau pe scurt, Fundația Ungară (Hungary Foundation-HF). Primul său director a fost Anna Smith Lacey, diplomat maghiar. Consiliul director este format preponderent din diplomați maghiari și americani, cadre universitare, oameni de afaceri. Menționez pe April Foley, fost ambasador american la Budapesta, George Elmer Pataki, fost guvernator al statului New York - politician de origine maghiară extrem de influent în anii ‘90 și 2000, ambasadorul Kurt Volker, trimis special al președintelui Donald Trump în contextul implementării acordurilor de la Minsk dintre Rusia și Ucraina (2017-2019), Janos Martonyi, fost ministru de externe al Ungariei.

Rolul acestei structuri este legat de orientarea tinerilor americani de origine maghiară și nu numai spre infrastructura elitist-intelectuală a Statelor Unite și Ungariei - de tip think-thank, fundații etc. - astfel încât generațiile de azi să cunoască trecutul relațiilor bilaterale, să acționeze în prezent pentru promovarea acestora și să creeze cadrul viitor al acestor relații. Totul transparent, inclusiv relațiile HF cu ambasada Ungariei de la Washington și consulatele din teritoriu. De altfel, informațiile mele provin exclusiv din surse deschise.

Fundația a realizat un program de digitalizare a arhivelor care conțin date privind imigrarea ungurilor în America, istoria  de aproape 180 de ani a diasporei și acțiunile acesteia pe segmentele economic, social, politic în tot acest timp. Alte programe vizează pregătirea viitoarei generații de lideri maghiari din diaspora în domeniul estimării și influențării relațiilor bilaterale precum și promovarea culturii, artei, științei și istoriei Ungariei în comunitățile de maghiari care nu mai vorbesc limba țării de origine. O importanță particulară este acordată promovării relațiilor bilaterale prin schimburi școlare la toate nivelele.

În urmă cu doi ani, patrimoniul fundației era de 16 milioane dolari iar cheltuielile curente  - proiectul prezentat nu este singurul - nu depășeau  2 milioane de dolari. Chiar dacă ar fi mai mari, dublu să zicem, se poate observa cât de puțin ar trebui pentru a se face foarte mult. În statele din Uniunea Europeană, diaspora maghiară este mult mai redusă ca număr dar și aici sunt inițiative de acest gen care, în esență, sunt acțiuni de lobby, perfect transparente, extinse pe mulți ani și cu rezultate sigure.

Tinerii americani de origine maghiară din generația a treia sau a patra - atâția cât sunt - cunosc o realitate de care, altfel, ar fi fost foarte departe. În plus, ei știu că pentru a ajuta țara de origine trebuie să aibă forță în angrenajul politico-economic sau cultural american.

Ce am putea face noi, românii…

La nivel occidental, diaspora noastră este de câteva ori mai numeroasă decât cea maghiară. În Statele Unite cifrele sunt oarecum egale, în Canada suntem mai mulți în timp ce în UE suntem pe primul loc între țările de emigrație. Comunitățile românești sunt vectori potențiali de influență. Eu nu spun că trebuie să urmăm exemplul Budapestei în SUA  - inițiative de tipul HF sunt și în Europa și Canada - dar realitatea zilelor noastre ne obligă să acționăm pentru a transforma potențialul diasporei în forță complementară politicii externe.

Adică în forță de influență, de lobby. Structuri, fundații, organizații sau cum vrem să le spunem  - să zicem Romanian Foundation - ar trebui înființate acolo unde avem peste 1- 200 de mii de români cu obiective similare celor ale HF. Transparent și prin negocieri ale statului român cu țările gazdă. Am lucrat în consulate și cunosc realitatea de acolo. Sunt puține aceste instituții deși par multe. Dincolo de munca la ghișeu, se lucrează foarte puțin pentru comunitate. Sunt consulate generale cu 200 de mii de români în circumscripția lor iar la manifestări vin 20-30. Mereu aceiași. Nu doresc să dau exemple pentru că vin din mediu dar îmi pun întrebarea: cum să organizezi acțiuni de lobby pornind de la această stare de lucruri.

Să sperăm că măcar 15 din cei 45 de noi consuli generali ai României - numiți în perioada imediat următoare - vor lua în calcul această ipoteză sau, să zicem, propunere.

Este drept, România trebuie să-și multiplice eforturile, înclusiv financiare, pe linia includerii comunităților de români între vectorii de influență la nivel occidental. Trebuie însă, să țină seama că în aceste comunități s-au ridicat elite care, deocamdată, își caută locul în țările gazdă. Nu este departe vremea când și-l vor găsi dar pentru noi s-ar putea să fie prea târziu.

(Va urma partea despre lobby-ul polonezilor)