Vineri, 11 iulie 2013, mai spre prînz. Aţîţarea presei s-a stins. Consiliul Reprezentanţilor UDMR, ţinut la Cluj, a votat rămînerea UDRM la Guvernare. Liderul formaţiunii, Kelemen Hunor, şi-a dat demisia din funcţiile de vicepremier şi ministru al Culturii. Comentariul meu de vineri, 11 iulie 2014, nu întîmplător intitulat UDMR nu mai e iredentistă! UDMR e penibilă pur și simplu, se încheia cu următoarea profeţie:

 „UDMR nici nu se gîndeşte să iasă de la Guvernare. Pentru proştii de maghiari, UDMR trebuie să joace niţel comedia fermităţii faţă de PSD-ul naţionalist.

Cîştigă UDMR.

Cîştigă şi Victor Ponta.

Nu de alta, dar iată-l punînd piciorul în prag rătăcirii UDMR-iste riscînd chiar să piardă Guvernarea!

Măi să fie!

Mai că-mi vine să sar în picioare şi să merg să-l votez deja pe bravul român Victor Ponta!“

Acum, după ce ştim de ce n-a ieşit UDMR de la Guvernare şi, mai ales, avem cunoştinţă de amănuntele aduse de Kelemen Hunor în legătură cu Minority Safe Pakk, iniţiativa care a provocat așa zisul conflict cu Guvernul României, putem dovedi ceea ce în finalul articolului doar sugeram:

Că a fost o comedie electorală mizeră jucată între Victor Ponta şi UDMR, pentru ca premierul, candidat la prezidenţiale, să-şi întărească faima de brav român, care, la o adică, riscă să plece de la Guvernare, decît să facă concesii iredentismului maghiar, iar UDMR, să nu piardă voturile maghiarilor, tot mai conștienți că sunt reprezentați de un SRL.

Potrivit mărturiilor lui Kelemen Hunor după întîlnirea de la Cluj, în februarie 2011, Consiliul Reprezentanţilor Unionali, for suprem al UDMR între Congrese, a decis ca UDMR să inițieze, prin Kelemen Hunor, o acţiune la nivel european, de strîngere de voturi pentru un proiect de lege prin care Uniunea Europeană îşi asumă la nivel continental o serie de măsuri de îmbunătăţire a soartei minorităţilor naţionale din UE.

În ianuarie 2012 – spune Kelemen Hunor – la o şedinţă în Tirolul de Sud, la Balzano, s-au stabilit cei şase iniţiatori, între care se număra şi Kelemen Hunor.

Aşa cum a ţinut să precizeze neapărat, Kelemen Hunor nu se angajase în această iniţiativă ca persoană particulară, ci în calitate de preşedinte al UDMR, mandatat de UDMR s-o reprezinte în această acţiune europeană de răsunet.

Din start, aşa cum arătam în editorialul de vineri, 11 iulie 2014, acţiunea Comitetului de Iniţiativă cetăţenească a intrat în conflict cu interesele statului român.

După decembrie 1989, statul român a respins orice tentativă de adoptare a unor măsuri la nivel european privind minorităţile, considerînd că această e o chestiune a fiecărui stat, reglementată prin legi proprii.

Ar fi fost de aşteptat ca liderii PSD, europarlamentarii PSD să facă mare tărăboi în legătură cu această iniţiativă.

Din ianuarie 2013, cînd a debutat strîngerea de semnătăruri, pînă pe 4 iunie 2014, cînd Victor Ponta a intrat în linie dreaptă pentru prezidențiale, nici un fruntaș PSD, nici un europarlamentar PSD n-a emis un suspin măcar împotriva ințiativei UDMR.

În august 2013, Comisia Europeană a respins iniţiativa cetăţenească la nivelul UE pe motiv că măsurile se iau la nivelul statelor naţionale.

În decembrie 2013, Comitetul de iniţiativă a dat în judecată UE la Tribunalul din Luxemburg.

UDRM, aşadar, prin Kelemen Hunor, a devenit parte a unui proces prin care se solicita ca Uniunea Europeană să-și asume măsuri de protecţie a minorităţilor la nivel european.

Un proces destul de primejdios pentru România cîtă vreme Tribunalul de la Luxemburg poate să dea dreptate iniţiatorilor impunînd Comisiei Europene să accepte proiectul și astfel țara noastră s-ar trezi cu norme privind minoritatea maghiară stabilite la Bruxelles.

În 5 martie 2014, UDMR a fost cooptată la Guvernare.

Prin asta s-a creat un paradox:

Din Guvernul României făcea parte o formaţiune care dăduse în judecată Comisia Europeană, pentru că-i refuzase o iniţiativă care contravenea intereselor României.

Normal ar fi fost ca UDMR să nu fie cooptată decît dacă-şi retrăgea plîngerea împotriva Comisiei Europene, într-un cuvînt dacă renunța la o inițiativă socotită iredentistă de liderii PSD în frunte cu Victor Ponta.

Potrivit normelor UE, în astfel de procese se pot implica de o parte şi de alta, statele membre.

Prima care s-a implicat a fost Slovenia, de partea Comisiei Europene, ţară cu probleme ridicate de minoritatea maghiară.

De partea iniţiatorilor a intervenit Budapesta.

În 2 iunie 2014, s-a implicat de partea Comisiei Europene Guvernul României.

O asemenea intervenţie are loc numai dacă Guvernul elaborează un Memorandum.

O spune Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, într-o Declarație acordată Mediafax:

”Deci, în Guvernul României s-a promovat un Memorandum, care a fost aprobat în şedinţă de guvern inclusiv cu votul şi cu acordul reprezentanţilor UDMR pentru promovarea unei poziţii a României împotriva iniţiativei UDMR.”

Din Guvernul României face parte însă şi Kelemen Hunor, şi nu oricum, ci în calitate de vicepremier.

Pe 5 iulie 2014, Kelemen Hunor face o declaraţie de presă în care istoriseşte că-n 4 iunie 2014 a cerut lui Victor Ponta ca România să-şi retragă intervenţia.

Cu acest prilej, Kelemen Hunor a avut cuvinte dure despre iniţiativa României, punând-o pe seama unui naționalism primitiv. Vorbele spuse în public de nimeni altul decît liderul UDMR ar fi trebuit urmate pe loc de retragerea de la Guvernare. Cum să faci parte dintr-un Guvern care se definește printr-o ideologie de secolul XIX?

UDMR nu se retrage de la Guvernare.

Kelemen Hunor, un Victor Ponta al UDMR, susține c-a așteptat o lună fără să-l întrebe pe Victor Ponta despre retragerea intervenției.

Asta deși Kelemen Hunor, ca membru al Guvernului, dă nas în nas cu premierul în fiecare săptămînă, iar ca posesor de telefon mobil, cu minute plătite de Executiv, putea să-l sune pe Victor Ponta la orice oră sau să-i dea un SMS, domeniu intelectual la care Victor Ponta e imbatabil.

Potrivit confesiunii lui Kelemen Hunor, văzînd c-a trecut o lună şi Guvernul României nu şi-a retras intervenţia, el s-a supărat rău şi ar putea să ceară ieşirea UDMR de la guvernare, dacă România nu-şi retrage intervenţia.

Urmează o săptămînă de aşa-zise întîlniri între Kelemen Hunor şi Victor Ponta, de declaraţii de bravi români ale lui Victor Ponta şi Titus Corlăţean, de bravi unguri ale liderilor UDMR, pentru ca vineri, 11 iulie 2014, să vină decizia.

UDMR nu se retrage de la Guvernare, graţie unui compromis.

Declara Kelemen Hunor la Cluj:

„Miercuri am avut mai multe discuţii cu primul ministru şi pot să vă spun că în urma discuţiilor am ajuns încă de miercuri la o soluţie, la un compromis care din punctul meu de vedere este un pas important şi este un pas important atît în ceea ce priveşte poziţia primului ministru cît şi posibilitatea de a purta un dialog constructiv, un dialog corect pe acest subiect. Noi împreună am ajuns la concluzia că este un subiect în care nu se poate stabili poziţia statului român doar de un singur minister, doar de cîţiva funcţionari din minister, trebuie implicarea mai multor instituţii, inclusiv implicarea parlamentului şi am propus o dezbatere începînd din luna septembrie în comisia de specialitate, comisia pentru drepturile omului, pentru minorităţi, comisia de politică externă, cu invitarea experţilor independenţi, chiar şi experţilor din străinătate, pentru a dezbate rolul minorităţilor în societatea noastră şi nu numai şi pentru a naaţa dacă este cazul, din punctul nostru de vedere este cazul, şi poziţia României. Pînă cînd aceste dezbateri nu se vor finaliza am ajuns şi la o altă concluzie. România nu va înainta alte documente către Curtea de la Luxemburg. Deci nu se retrage din proces, este adevărat, dar nu va dezvolta poziţia României aşa cum la un moment dat va exista această cerere, nu se ştie cînd, din partea Curţii. Este un compromis, este o soluţie de dialog şi eu salut această poziţie a primului ministru şi consider că arată o deschidere şi sigur un respect faţă de ceea ce noi am cerut“.

Presa a luat din întîlnirea de la Cluj doar concluzia că UDMR rămîne la guvernare.

Analiza aşa-zisului compromis ne dezvăluie însă cîteva lucruri care nu sînt în regulă:

1) Dezbaterile din Comisiile parlamentare nu pot avea vreun efect asupra poziţiei României, deoarece în cazul Procesului UDMR – versus Comisia Europeană e vorba de întrebarea dacă pot fi sau nu adoptate măsuri la nivelul UE privind minorităţile.

2) România nu poate adopta poziţia propusă de Victor Ponta:

Să fie la proces dar să nu participe.

Chiar dacă următorul termen e în noiembrie, după alegerile prezidențiale, România nu  trebuie să facă nici un compromis într-o chestiune pe care însuși Victor Ponta ne-a înfățișat-o ca excluzînd compromisul, dat fiind că-i vorba de interesul național.

3. Kelemen Hunor  reprezintă  UDMR în această inițiativă. Dacă vrea să continue, Kelemen Hunor trebuie să demisioneze din UDMR, rămînînd simplă persoană particulară.

3. Pentru ca la nivelul UE să nu fie impuse măsurile cerute de Comitetul iniţiativei cetăţeneşti, România a intevenit ca parte împotriva UDMR.

Din punctul de vedere al UDMR, România trebuie să-şi retragă intervenţia.

Din punctul de vedere al României, UDMR trebuie să-şi retragă plîngerea.

Prin raportare la spusele lui Kelemen Hunor despre intervenția României și la spusele lui Victor Ponta despre inițiativa UDMR, compromisul era imposibil.

Asta dacă nu cumva cei doi au jucat un ceardaș electoral mizer!