Marea Sargaselor este numele dat unei zone din Oceanul Atlantic de nord, situată la est de insulele Bahamas sau la nord-est de insulele Antile, în curbura formată de cele două Americi

Este o regiune cu o formă alungită, înconjurată de curenţi oceanici: la vest Golf Stream; la nord Curentul Alantic de Nord; la est Curentul Canarelor iar la sud Curentul Atlantic Ecuatorial de Nord. Are aproximativ 1.100 de kilometri lăţime şi 3.200 km lungime şi este situată aproximativ între 70 şi 40 grade longitudine vest şi între 25 şi 35 grade latitudine nord. Este numită după algele sargase care au particularitatea de a pluti şi care se acumulează la suprafaţă în această zonă.

Descoperită de Columb

Zona a fost descoperită de Cristofor Columb în timpul primului voiaj în America, el fiind primul care a observat acumularea abundentă de vegetaţie la suprafaţa apei, lucru pe care acesta l-a asociat cu prezenţa în apropiere a unui continent. Datorită lipsei vânturilor în această zonă Columb a fost blocat pentru câteva săptămâni în acest mediu, algele contribuind suplimentar la frânarea corabiilor expediţiei.

Peşti bizari

Marea Sargaselor a înspăimantat navigatorii din vechime. Ei credeau legendele despre nave împotmolite în vegetaţia sa plutitoare şi despre marinari târîţi de ea şi ucisi. Ea rămâne, totuşi, o ciudaţenie marina si biologica. Anghilele europene şi americane îşi depun icrele aici dinainte de separarea celor doua continente. Aceasta întindere de apă care se roteşte încet, situată intre insulele Bermude si Leeward, are în jur de 5,2 milioane de kilometri pătraţi şi a fost asemuită cu o plută gigantică din alge. A mai fost numită şi deşert biologic. Şi totuşi nici una din aceste denumiri nu e corectă. Deşi algele sunt dese în unele locuri, există şi multe porţiuni lungi de apă limpede, iar printre alge şi sub suprafaţa mării trăieste o populaţie bizară – cea mai grotească fiind o specie de drac-de-mare, peştele sargassum, care se agaţă de ramurile de alge cu înotatoare ca nişte degete.

Băşici de gaz ies la suprafaţa apei

Povestirile despre alge, ceţuri şi acalmii misterioase, înseamnă ca marinarii din vechime au întâlnit Marea Sargaselor. În calatoria lui Columb spre cele doua Americi in 1492, în timp ce corabiile lui traversau încet masa de vegetaţie încâlcită, marinarii au avut suficient timp să studieze “frondele” verde-închis şi aurii care se întindeau de la un orizont la celălalt şi să observe băşicile pline cu gaz, ca niste bobiţe, care ţin algele suspendate aproape de suprafaţa apei. Ei au numit-o sargazo, de aici Sargase, după micile fructe din patriile lor mediteraneene.

Locul de naştere şi cimitirul anghilelor

Putine lucruri sunt aici ceea ce par a fi. Camuflajul este singurul mijloc de supravieţuire pentru multe vietati. Crevetii au pete albe, iar subţirele ac-de-mare seamană cu o ramură. Probabil ca adaptarea cea mai spectaculoasa este cea a pestelui sargassum. Cu un colorit ca al algelor, poate lua prin surprindere şi devora prada de pana la 15 cm – aproape cât el de mare. Când e în pericol, se umfla ca un balon pentru a-si alunga agresorul. Unul dintre cele mai ciudate secrete ale Marii Sargaselor a fost si cel mai bine păstrat de natură. Până în primii ani ai secolului XX, uluitoarea poveste a vieţii anghilelor europene şi americane, ieşite din icre aici, a fost un mister şi nici azi nu e pe deplin înţeleasă. Anghila nu este singura specie care se împerecheaza in Marea Sargaselor. Apele calde ale marii şi absenţa prădătorilor mari din cauza lipsei planctonului atrag delfini şi peşti zburători, care îşi depun icrele în siruri lungi ancorate în algele de golf. Dar, după câte se ştie, anghila e singura vietate care se întoarce în aceasta unica întindere rotitoare de apă. pentru a muri.