În 14 iulie 1789, într-adevăr, populația Parisului lua cu asalt Bastilia, simbol al puterii absolutiste regale.

Însă Bastilia nu mai era locul teribil, sumbru, în care deținuții erau aruncați adesea fără judecată, cu o simplă scrisoare semnată de rege (cachet royale). Deținuți, adesea de sânge princiar sau din înalta nobilime, vinovați de a fi displăcut Majestății sale sau de a fi complotat împotriva acestuia, printre care o vreme celebrul Fouquet, ministru de Finanțe al lui Ludivic al IV-lea, despre care s-a presupus o vreme că a fost «omul cu masca de fier».

Cucerirea Bastiliei

Revoluționarii n-au mai găsit în celule decât câțiva bieți deținuți de drept comun. Mica istorie spune că, dacă închisoarea a fost demolată piatră cu piatră de către parizieni, aceasta s-a întâmplat la îndemul unui antreprenor care avea nevoie de materiale de construcții! În prezent, urmele zidurilor fortăreței sunt gravate și pot fi încă văzute în Piața Bastiliei. După cum se vede, manipularea n-a fost inventată în zilele noastre!



Așadar, 14 iulie nu celebrează luarea Bastiliei, eveniment sângeros al Revoluției franceze, ci sărbătoarea Federației.

Între 1789 și 1790, pe tot teritoriul Hexagonului se formează federații regionale ale gărzilor naționale.

Marchizul de La Fayette propune federalizarea națională a acestor organizații regionale, care se vor reuni la Paris pe 14 iulie 1790: 14 000 de revoluționari ajung la Paris sub banierele departamentelor lor și defilează astfel de la Bastilia la Champs de Mars.

O mesă este organizată și regele însuși ia cuvântul, în uralele mulțimii, ceea ce arata că la vremea respectivă el întruchipa încă, în inimile poporului, puterea patriei. Ludovic la XVI-lea va fi decapitat doi ani mai târziu…

Sărbătoare națională

Ziua de 14 iulie va deveni sărbătoare națională abia în 1880, sub cea de-a III-a Republică, când și Marseilleza,un alt simbol al Revoluției franceze, devine imn național.

Propunerea pentru această dată ca Zi Națională a fost avansată de deputatul Benjamin Raspail, pentru că „luarea” Bastiliei nu întrunește consensul – din cauza evenimentelor sângeroase la care face referire – însă acest consens este regăsit în jurul zilei de 14 iulie 1790, ziua Federației.



La fel cum, contrar așteptărilor poate, «coloana din iulie», ridicată cu aceeași ocazie în Piața Bastiliei, nu celebrează Revoluția franceză, ci victimele «celor trei zile glorioase » ale Revoluției din 1830.

Odată cu adoptarea zilei de 14 iulie ca Zi Națională, este instituită, prin decret, și defilarea militară.

Parada militară de pe Champs Elysée

Cea mai celebră dintre defilările de 14 iulie rămâne, fără îndoială, «Defilarea Victoriei » din 1919.

Primul Război Mondial, «cel mai mare masacru din istorie » pentru poporul francez, se încheiase. La defilare au fost invitate toate națiunile aliate, iar soldații vor trece pe sub Arcul de Triumf și vor coborî pe Champs Elysée, în uralele parizienilor.

Printre aceștia – fapt mai puțin cunoscut – un detașament de soldați români, cu steagul tricolor. Mică aliată de la răsărit și-a cumpărat scump drepul de a trece pe sub Arcul de Triumf, iar Franța s-a achitat onorabil apărându-i drepturile la Tratatul de la Versailles…

Începând din acest moment defilarea de 14 iulie se instalează pe Champs Elyséecu un mic intermezzo, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Toate încercările de a-l transfera în alte puncte ale capitalei – în special sub președinția lui Valérie Giscard d’Estaing – sunt efemere.

Mexicul, invitat de onoare la paradă

Defilarea militară, adevărată demonstrație de măiestrie a Armatei Franceze, nu este apreciată în unanimitate.

«Verzii» și, ulterior, candidata lor la președinție, Eva Joly, au propus ca manifestarea să fie suprimată și înlocuită cu o defilare populară. Propunerea a stârnit revoltă și amuzament!



Regimente pitorești

Printre regimentele cele mai pitorești, care defilează în fiecare an, se numără Garda Republicană, care defilează călăre și într-o ținută ce nu s-a schimbat prea mult de pe vremea lui Napoleon, și pionierii Legiunii Străine – cu barbă (singurii autorizați să o poarte în Armată Franceză), șorțuri din piele și securea pe umăr. Ei sunt în același timp primii în simpatia parizienilor, măsurată la «aplaudimetru ».


În 2014, militari din Regimentul 30 Gardă Mihai Viteazul și studenți ai academiilor militare au defilat la Paris


După suprimarea serviciului militar obligatoriu, un loc important în celebrările din 14 iulie îl ocupă întâlnirile unităților care au defilat cu populația, în Paris și în provincie. Regimentele sunt cantonate în diferite cartiere, imediat după încheierea festivităților oficiale, unde rămân până seară târziu, la dispoziția cetățenilor.

Soldați români, la paradă

În fiecare an, unități străine sunt invitate să defileze pe Champs Elysée.

Un detașament românesc a defilat astfel, din nou, după încheierea ultimei mari extinderi a UE, alături de colegii lor din armatele aliate, pentru a celebra unificarea Europei. Defilează, de asemenea, reprezentanți ai regimentelor angajate în operațiuni externe.

Printre cele mai aplaudate sunt și regimentele canine. Câinii de luptă sunt adesea printre cei mai decorați, și îi veți vedea alături de stăpânii lor, defilând cu decorațiile la gât, în pas ritmat, ceea nu este prea ușor!

Anecdote cu politehnicieni

Anul acesta, statul „invitat de onoare” este Mexic, iar la defilare va asista și președintele Statelor Unite ale Mexicului, aflat în vizită oficială.

Printre cei care de defilează pe Champs Elysée, alături de toate corpurile de armată, se află și studenții Școlii Politehnice, viitorii ingineri.

Politehnica este în Franța una dintre marile școli militare, iar elevii săi au o uniformă specială, pe care o arborează la fiecare 14 iulie.

Până în 1994 – și chiar în zilele noastre uneori, în ciuda interdicțiilor ferme – politehnicienii au recurs la gaguri devenite celebre. Astfel, în 1983, politehnicienii au defilat cu ochelari de soare pe nas ; în 1989 au lăsat să scape printre rânduri fumigene tricolore; în 1991, elevii au purtat la butonieră buchete de creson, cu referire la primul ministru din epocă, Edith Cresson. În 1992, au purtat pe bicorn autocolante în culorile UE, cu ocazia Tratatului de la Maastricht.

Legenda spune că în timpul defilării, politehnicienii lăsau să cadă în urmă diverse obiecte, pentru a perturba cadența elevilor de la Saint Cyr (școală de ofițeri) care defilau în urma lor. Tentativele de a-i împiedica să dea frâu imaginației au eșuat, de aceea s-a decis intercalarea, între politehnicieni și saintcyrieni, a unităților școlii de jandarmerie. În 2014, militari din Regimentul 30 Gardă Mihai Viteazul și studenți ai academiilor militare au defilat la Paris

Te-ar putea interesa și: