Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
GHINION. Criza mondială a scăzut preţul blănurilor cotate de Bursele internaţionale. Vulpile polare româneşti, crescute în fermă, aşteaptă vremuri mai scumpe.
Căderea Bursei blănurilor la Helsinki, pentru Florin Balan, directorul fermei de vulpi polare din Răcăciuni, înseamnă, ca pentru orice afacerist ameninţat de criza financiară, o zi proastă de dimineaţă. Socotelile rapide pe hârtie şi evaluarea stocului „de bunuri“ vii din fermă nu-i aduc decât discuţii precipitate şi nervoase la telefon şi speranţa oricărui optimist că odată şi-odată va fi mai bine pentru toată lumea. „Să dea Dumnezeu să ne ajute şi pe noi, pentru că, după cum vedeţi, a căzut Bursa“, arată directorul, ţinând într-o mână foaia doveditoare care spune, pe englezeşte, că blana cotată în Finlanda are un preţ redus.
O afacere comunistă
Înfiinţată în 1974 în satul Răcăciuni, Bacău, ferma de vulpi polare a dus greul concurenţei cu încă alte zece întreprinderi de acest fel din ţară, adunate în vechile gospodării de partid. De îmbunătăţirea şi înnoirea habitatului se ocupau vecinii ruşi, care, la cerere, trimiteau specii „proaspete“ de vulpoi din Siberia. „După ’89 au dat faliment toate. Acum mai sunt două, una aici şi cea de la Târgu-Mureş.“ Capitalismul a adus pentru vulpile albastre şi argintii o privatizare uşoară şi rapidă. Angajaţii au cumpărat acţiunile societăţii, apoi le-au vândut către patronul actual. „Din 2001, de când s-a cumpărat tot, ferma funcţionează la capacitatea maximă“, spune directorul, cu satisfacţia că, oricât de prost ar merge treaba acolo, tot bine e.
Pentru că „n-are în atribuţii să dea detalii“, spune că echipamentele cu care se lucrează „sunt toate la standarde europene“. Cu toate astea, 10.000 de vulpi albastre, 1.500 argintii şi vreo 5.000 de exemplare de nurcă trebuie ascunse de cei care, fără vreun aviz sanitar şi fără echipament special, vor să dea ochii cu „blănurile vii“. Teama cea mai mare sunt microbii, care, aduşi inevitabil de musafiri, ar face exemplarele argintii să leşine.
Italia, marea importatoare
Singura ţară către care pleacă blănurile de la Răcăciuni este Italia. Preţul se negociază şi se stabileşte în funcţie de Bursă, apoi iau calea străinătăţii cu 30 de euro bucata. Fenomenul de reproducere a animalelor de la fermă îl explică tot directorul, pe înţelesul oricărui necunoscă tor: „Perioada de gestaţie este de trei luni. Merg şi se montează, fată puii, îi înţărcăm, iar în noiembrie se sacrifică. Fată o singură dată pe an, în aprilie, se formează blana puilor, apoi îi tăiem în noiembrie“.
Conducerea universală pe piaţa blănurilor, marea Bursă, cotează şi calitatea pieilor. „Saga, Saga Royal, două nule, trei nule - sunt standardele de calitate. Ca la făina albă“, explică Florin Balan. La 30 de euro pe bucată, blana vulpilor de la Răcăciuni se află undeva la mijloc. „Corespunde normelor, dar e de calitate medie. Danezii sunt primii la blana de vulpe, iar la nurcă sunt finlandezii“.
CONDIŢII
Pădurea de salcâmi, aer condiţionat pentru habitat Vulpile de la ferma din Bacău s-au obişnuit cu îngrijitorii şi dau semne de domesticire. Nu cer prea multe pentru o viaţă liniştită, doar cuşti speciale, mâncare bună pentru o blană sănătoasă şi câteva grade în minus faţă de medie. „Trebuie să aibă un anumit confort. Pentru vulpi, confortul înseamnă: să aibă cuşcă, să aibă condiţii de adăpare, să aibă condiţii de mâncare. «Confortul animalelor» este un serviciu specializat al Direcţiei Sanitare, care urmăreşte condiţiile de viaţă şi face controale“, explică directorul. De furcă au doar vara, când vulpile aproape se sufocă. „Aerul condiţionat“, aşa cum spune Florin Balan, este asigurat de pădurea de salcâmi care împrejmuieşte adăposturile. Oricum, vulpile n-au mult timp să respire.
SPERANŢĂ. Florin Balan, directorul măcinat de cotaţiile blănurilor (Foto: Vlad Stănescu)
