Monica Lovinescu. Sursă foto: Arhiva EvZ
Din cuprinsul articolului
Monica Lovinescu, voce a „Radio Europa Liberă”, ne părăsea acum 18 ani, la Paris, într-o zi de 20 aprilie 2008. Dar cine a fost înainte de toate Monica Lovinescu?
Monica Lovinescu - un nume de legendă
Monia Lovinescu a fost unica fiică a marelui critic literar Eugen Lovinescu era verișoară cu alte nume grele ale culturii românești, Horia Lovinescu și Anton Holban.După mamă, Ecaterina Bălăcioiul era doljeancă de la Crușetu. A văzut lumina zilei în București, la 19 noiembrie 1923.
În lumea literelor, a debutat în 1931, când avea 8 ani. Anul morții tatălui ei, 1943. marchează momentul când apare romanul În contratimp. După 1945, a publicat cronici teatrale iar în 1946, a devenit licențiată în Litere la București și angajată ca asistentă a lui Camil Petrescu, la Universitatea din București conducând seminarul de Teatru.
Monica Lovinescu / sursa foto: wikipedia
Plecarea în exil care a salvat-o dar i-a lăsat urme adânci în suflet
Schimbarea de regim în România a găsit-o cu șansa de a fi admisă pentru o bursă din partea statului francez la Paris. Așadar, în septembrie 1947, ajungea la Paris și a cerut azil politic în ianuarie 1948. De la ea. au rămas scrieri originale (La apa Vavilonului), traduceri în franceză, precum celebrul roman A douăzeci și cincea oră, scris de Virgil Gheorghiu.
Nu și-a mai văzut vreodată mama, care a fost interogată la Securitate, a fost întemnițată, decedând în închisoare la 7 iunie 1960, în București.
O voce a „Europei Libere”. Căsătoria cu Virgil Ierunca
Radio France ( unde a realizat emisiuni în limba română entru Europa de Est), ”Europa Liberă”, cu emisiunea devenită celebră ”Actualitatea românească”, precum și cu emisiunea ”Teze și Antiteze la Paris” au fost locurile unde a lucrat din anii 50 până la revenirea în România.
Monica Lovinescu a militat pentru salvarea disidentului român Paul Goma, care a reușit să obțină azilul politic în Franța, în 1977. Monica Lovinescu s-a căsătorit cu Virgil Ierunca (1920-2006), cunoscut om de litere, cei doi făcând echipă în lupta pentru promovarea intereselor României.
A scăpat la limită de o tentativă de asasinat instrumentată de Securitatea lui Ceaușescu
În data de 18 noiembrie 1977, cu o zi înainte de a împlini 54 de ani, jurnalista Monica Lovinescu a fost atacată în curtea locuinței sale de agenți plătiți de București. Criticile pe care seară de seară, Monica Lovinescu le aducea guvernului comunist al României se pare că au determinat dorința lui Ceaușescu „de a-i rupe oasele și a-i închide gura”. Monica Lovinescu a fost grav rănită, însă a fost auzită țipând, agresorii au fugit. Și-a revenit în spital, după cinci zile de comă, apoi a revenit la microfon de unde a anunțat agresiunea.
A reușit să revină în România după 1990. Donația din anul 2000
După 1989, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca (nume de botez Untaru) au reveni periodic în România. Monica Lovinescu a publicat articole și cărți la edituri românești și în reviste românești. Mulți ani și-a dorit să revină în satul doljean pe care-l vizitase în copilărie, însă nu a mai reușit.
În anul 2000, Monica Lovinescu a luat o decizie importantă. Tatăl ei avea un apartament pe actualul Bulevard Mihail Kogălniceanu, față în față cu Facultatea de Drept a Universității din București, unde ea a văzut lumina zilei În acest apartament situat la numărul 49 (în trecut numărul 95), tatăl ei susținuse lucrările Cenaclului „Sburătorul”. După moartea tatălui ei, Monica Lovinescu a locuit acolo până când a plecat cu bursă la Paris. A reușit să obțină apartamentul în instanță după 1990.
În anul 2000, Monica Lovinescu a donat apartamentul Fundației Humanitas Aqua-Forte care l-a transformat în centru de proiecte culturale. Monica Lovinescu nu și-a dorit o casă memorială ci un spațiu cultural activ.
Urnele sale și ale soțului ei aduse la Fălticeni
Tatăl ei, Eugen Lovinescu, autorul teoriei sincronismului era originar din Fălticeni. De aceea, dorința sa a fost ca urna purtând cenușa sa să fie înhumată în locul de veci al familiei din Cimitirul Sfinții Voievozi-Grădini din Fălticeni. Urmașii au adus atât urna sa cât și pe cea a soțului ei, decedat în anul 2006.
