Victorie în justiție pentru doi avocați clujeni. Cum au obținut anularea restricțiilor guvernamentale privind participarea la evenimente
- Ionel Sclavone
- 9 iunie 2021, 13:55
Guvernul nu are dreptul să condiționeze participarea cetățenilor la evenimente publice sau private în funcție de deținerea unui test COVID negative sau a unui certificat de vaccinare.
Aceasta a fost concluzia pe care și-au bazat pledoaria avocații Mikolt Kapcza (foto) și Gabriel Marin, în fața judecătorilor Curții de Apel Cluj, în care au cerut anularea prevederilor Hotărârii de Guvern ce restricționează accesul la diverse evenimente, după cum relatează luju.ro. Ei au arătat că actul normativ produce o discriminare în rândul cetățenilor care doresc să ia parte la anumite evenimente
Curtea de Apel Cluj a admis în parte acțiunea celor doi avocați și a anulat o parte din prevederile HG nr. 531/2021 (care prelungește starea de alertă începând cu 13 mai 2021). Reglementările cu pricina stabileau că accesul la evenimente publice (spectacole, meciuri etc.) și private (petreceri, nunți, botezuri etc.) este condiționată de existența unui certificate de vaccinare sau a unui test COVID negativ.
„Respinge excepțiile lipsei de interes a reclamanților și lipsei de obiect a acțiunii. Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții Kapcza Mikolt Krisztina și Marin Gabriel. Respinge cererea de intervenție în favoarea pârâtului Guvernul României de către Ministerul Afacerilor Interne.
Menține celelalte dispoziții ale acestor articole.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată azi 07.06.2021 prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței”, se arată în decizia magistraților.
Pe ce s-a bazat pledoaria celor doi avocați
În pledoaria pe care au susținut-o în fața judecătorilor, avocații Mikolt Kapcza și Gabriel Marin au demonstrat că prevederile hotărârii de guvern au un caracterul profund discriminatoriu. Ei au subliniat că discriminarea este interzisă de Constituția României, dar și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului precum și alte tratate semnate de țară noastră.
Pe de altă parte, cei doi au avertizat că obligativitatea efectuării testelor COVID pentru fiecare eveniment este împovătoare din punct de vedere financiar, dat fiind că acestea costă destul de mult.
Principalele argumente ale avocaților
Iată principalele pasaje din acțiunea avocaților Mikolt Kapcza și Gabriel Marin:
„Prelungirea în momentul de față a stării de alertă este nelegală. Este de observat că din art. 1 al HG atacat se prelungește aceeași stare de alertă, care s-a instituit în mai 2020 – și s-a prelungit succesiv până în prezent.
Or, în momentul de față situația concretă este cu totul altă, în întreagă țară rată infectării căzând sub 1/1000, prin urmare în mod evident nu mai există vreo amploare și intensitate a situației de urgență (viteză de evoluție fiind extrem de redusă). Nu mai există nici insuficientă capabilității de răspuns și lipsa infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 3 din Legea 55/2020 – pentru prelungirea stării de alertă.
În aceste condiții, nu există nicio previzibilitate, stabilitate și siguranță cu privire la restrângerea unor drepturi, fiind evident că niciodată populația nu este și nu va fi ferită de pericolul vreunei îmbolnăviri. Sub acest pretext nu poate fi menținută o stare de alertă permanentă”, au arătat cei doi avocați.
Rând pe rând ei au desființat cu argumente legale, prevederile din actul normative care condiționează participarea la anumite evenimente.
Principalele paragrafe din acțiunea avocaților
Rând pe rând ei au desființat cu argumente legale, prevederile din actul normative care condiționează participarea la anumite evenimente.
„Examinând aceste texte de lege, raportat la pandemia de Covid-19, care constituia justificarea permanentă de prelungire de 10 luni a stării de alertă, constatăm că suntem în realitate în prezența unei mențineri ilegale ale stării de alertă rezultă fără echivoc din Art. 5 al. 2 din HG -ului atacat – care prevede că se prelungește aceeași stare de urgență care a fost instituită prin HG 394/ din mai 2020!!, având în vedere dispoziția expresă, în sensul că actele normative emise anterior își mențîn aplicabilitatea!
Or, în măsură în care o HG – emisă pe o perioada limitată în timp – iese din vigoare și actele emise în baza ei își prind valabilitatea și eficacitatea, fiind emise în executarea actului normativ cu valoare superioară! Din punct de vedere al ierarhiei actelor normative, este absurd că vreun act administrativ normativ inferior să ultraactiveze actului normativ în baza căruia a fost emis!! (art 11 lit c, art 35, art 53 al. 1 Legea 90/2001 privind organizarea Guvernului).
Starea de alertă trebuie raportată la situația actuală
O stare de alertă, potrivit definițiilor de mai sus, nu se poate întemeia pe o stare existența cu 10-11 luni în urmă! Ea trebuie raportată la situația concretă existența în momentul dispunerii ei!! – altminteri se constituie într-un exces de putere.
-după 10 luni de pandemie nu se mai poate susține cu temei că ar există o situație de urgență! O asemenea interpretare ar goli practic de conținut însuși caracterul esențial al unei asemenea situații! Acela de a fi excepțional și urgent.
Starea de pandemie a devenit ceva obișnuit, s-ar putea să mai dureze în timp, astfel că starea de alertă menținută prin prelungiri succesive consecutive de guvern nu mai poate constitui un mijloc adecvat pentru gestionarea pandemiei.
În consecință, pentru gestionarea pandemiei Covid-19 nu se mai poate invocă nici urgență, nici excepționalitatea, nici evoluția necontrolată, prin urmare menținerea acestei stări, care creează mari tensiuni și generează consecințe negative multiple, echivalează cu denaturarea scopului sau.
În momentul de față, evoluția pandemiei nu mai este ceva imprevizibil, cum era la debutul pandemiei. Acum se pot face previziuni, aprecieri cu privire la modalitatea de gestionare și control al pandemiei, astfel că măsurile nu mai au caracter de urgență.
Restricțiile reprezintă un exces de putere
În consecință, recurgerea Guvernului la prelungirea repetată a stării de urgență bazat pe același motiv se constituie într-un exces de putere care trebuie sancționat de justiție. Menținerea în continuare a măsurilor ce restrâng drastic drepturi fundamentale contravine în mod flagrant Art. 53 din Constituție, nu este nici proporțională, nici necesară raportat la situația concretă din acest moment, și nu a fost nici la instituire.
Mai mult: starea de alertă se menține prin prelungiri lunare fără să existe vreun studiu, raport serios documentat raportat la situația concretă, din momentul prelungirii (se preiau tot timpul aceleași argumente de acum 1 an!).
- Din punct de vedere legislativ, modificarea L.55/2020 prin OUG 192/2020 (care restrânge în mod semnificativ drepturi fundamentale) este contrară Cartei Uniunii Europene a Drepturilor Omului a Constituției și Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Sub acest aspect, la judecarea prezenței acțiuni, cerem aplicarea directă de instanța a Art. 53 și Art. 20 din Constituție – astfel cum se va demonstra mai jos.
Prin hotărârea de Guvern atacată sunt încălcate drepturi fundamentale ale omului; fără a există nici o dovadă de nici un fel cu privire la utilitatea, necesitatea și proporționalitatea acestor restricții, care nici în România nici pe plan mondial nu au produs niciun efect!
Sunt încălcate principiile proporționalității și necesității
Restrângerile au fost dispuse prin acte normative care nu au putere de lege, cu nerespectarea principiilor proporționalității și necesității.
Prin urmare, în baza art. 148 al.2 și 4 din Constituția României solicităm instanței să aplice în cadrul competenței sale direct și prioritar dispozițiile art. 52 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamental a UE:
«Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezența carta trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanță acestor drepturi și libertăți. Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți».
- Mai este de observat și împrejurarea că menținerea stării de alertă, cu restrângerile pe care le presupune, creează mai mult rău în toate domeniile economic, cultural, educativ și medical necovid decât eventualul folos medical.
Considerăm că demnitatea vieții umane primează chiar față de dreptul la sănătate, în măsură în care, în numele acestuia, se încearcă un șantaj emoțional evident, și se urmărește a se impune un control excesiv și condiții umilitoare de trăi.
Apare cu evidență că, prin măsurile luate, au fost sacrificate în esență toate celelalte drepturi fundamentale, inclusiv chiar dreptul la îngrijirea sănătății, pentru orice alte afecțiuni, fără nicio proporționalitate.
Ce spun Constituția și tratatele internaționale
Accentuăm că tratatele internaționale și Constituția nu stabilesc vreo ierarhie între aceste drepturi, nu sunt unele mai importante decât altele! (În carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, primul drept amintit este demnitatea umană.)
- Observăm în mod concret că suntem în prezența unei suprareglementari care cauzează insecuritate juridică și paralelism legislativ prohibit de Curtea Constituțională.
O serie de măsuri – că de exemplu purtarea măștii, închiderea școlilor, a restaurantelor – se dispun ba prin hotărâri ale Comisiei Județene de Situații de Urgență, ba prin Hotărâre de Guvern pentru întreagă țară, prin urmare populația este dezorientată, înfricoșată și pur și simplu nu mai șție ce comportament i se pretinde.
Observăm, în consecință, că suntem în prezența unei reacții disproporționate, exagerate, caracteristice unui exces de putere din partea diferitelor autorități, care nu au competențe clar stabilite.
- Argumente concrete, care demonstrează disproporționalitatea, excesivitatea, lipsa de oportunitate, contradictorialitatea și inconsecvență măsurilor luate:
Motivarea actului administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului și se impune cu deosebire în cazul actelor care restrâng drepturi.
Curtea Europeană de Justiție a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsură atacată.
Cu privire la purtarea măștilor în spații deschise:
a) Nu există, nu se face referire la niciun studiu serios în sensul că purtarea măștilor în aer liber ar avea vreun efect sau că nepurtarea măștilor ar fi dus la creșterea numărului de infectari. Virusul 'nu atârnă în aer', nu plutește și nu poate fi luat din aer, ci doar din contacte personale cu cineva infectat. (Altminteri, nu ar avea niciun rost aerisirea încăperilor). A purta masca în aer liber când nu ai pe nimeni în jur la 1,5 m este inutilă și încalcă dreptul la identitate, imagine și demnitate.
Potrivit jurisprudenței CEDO, «Curtea a stabilit că alegerile personale în ceea ce privește aspectul pe care o persoană dorește să îl aibă, în spațiul public sau în privat, are legătură cu exprimarea personalității sale și, prin urmare, întră sub incidența noțiunii de viață private».
Despre interzicerea circulației pe timp de noapte
b) Interzicerea circulației în intervalul orar 22:00-05:00.
Nicăieri, niciodată, în niciun mod nu s-a demonstrat că numărul de infectari crește datorită vreunei întâlniri, noaptea.
Măsură constituie o gravă încălcare a vieții private și a libertății de mișcare, fără nicio proporționalitate cu scopul urmărit, având în vedere că întâlnirile, circulația de noapte sunt oricum reduse.
Încalcă libertatea de circulație și dreptul la viață privată.
În concluzie, prin Hotărâre de Guvern sau OUG nu se pot restrânge drepturi fundamentale, potrivit art. 53 de Constituție, deci măsurile sunt împotriva legii.
Mai multe drepturi și libertăți au fost restrânse
Mai este de observat că, în ultima perioada, s-au restrâns în mod succesiv tot mai multe drepturi și libertăți, fără că eficacitatea lor să fie demonstrată printr-un studiu științific. (...)
În subsidiar, solicităm anularea art. 3/1 din anexă 2, privitor la condițiile impuse, de vaccinare-testare, precum și toate celelalte prevederi ale acestui articol introduse prin HG 550/2021. (...)
Considerăm că însăși modificarea HG 531/2021 la o zi după adoptarea ei denotă cu claritate lipsa oricărei note de fundamentare temeinice.
Cu privire la solicitarea subsidiară de anulare art. 3/1 din HG, modificată, arătăm că această (n.r. această hotărâre de Guvern) este vădit discriminatorie și în consecință nelegală.
Ea încalcă art. 16 (egalitatea în drepturi), art. 22, art. 23, art. 25, art. 26, art. 33, art. 34 din Constituție, fiind în contradicție și cu tratatele internaționale care interzic discriminarea și consacră (n.r. tratatele consacră) consimțământul liber cu privire la orice intervenție medicală asupra propriei persoane.
Se încalcă flagrant și art. 1 și 2 din OG 137 /2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prevederile criticate constituie în mod vădit o presiune privind exercitarea unui drept într-un anumit fel, cea ce se constituie într-un abuz de putere evident. În momentul în care se recunosc mai multe drepturi celor vaccinați, se produce discriminare, prin golirea de conținut a dreptului la opțiune, a libertății de a te vaccina.
Ce prevăd tratatele internaționale
Codul de la Nurnberg a declarat că sunt necesare consimțământul voluntar explicit al pacienților pentru experimentarea umană, iar vaccinul este în prezent experimental.
Exercitarea, potrivit scopului sau, a acestui drept (de a dispune de propria persoană) nu poate crea nimănui vreun prejudiciu, neajuns sau privilegiu. Încercarea de a impune, a forță o opțiune în acest sens (prin prevederea în lege a unor avantaje) înseamnă încălcarea clară a acestui drept. Prevederea în sensul testării este și ea discriminatorie, fiind absurd să impui oricărei persoane să se testeze din 3 în 3 zile, contra unor costuri considerabile, și punând-o în acest fel într-o poziție de netă inferioritate față de cei vaccinați.
Este încălcată și demnitatea umană – art. 1 Carta drepturilor fundamentale ale UE: 'Așază demnitatea la căpătâiul valorilor care dau individului calitatea de om. 'A trăi în demnitate' este un principiu natural, care guvernează universul, și un principiu constituțional, care conferă protecție fiecărei ființe umane'.
Și această în condițiile în care, la dată redactării prezentului memoriu, aproximativ 2,4 milioane de cetățeni sunt vaccinați cu 2 doze – adică 8,3% din populație. În consecință, 92% din populația României este exclusă dintr-o serie de activități prin aceste măsuri. Această cu atât mai mult cu cât vaccinarea nu asigura imunitate 100%, iar eficientă ei nu se cunoaște în timp.
Este evident că pe acest criteriu nu se pot restrânge drepturi. De asemenea, se introduc măsuri diferite, la situații similare (de exemplu, accesul în mall-uri și magazine nu este condiționat de nimic), fără niciun fel de explicăție rațională sau logică. (...)
Avocații acuză discriminarea
În fapt, întreagă hotărâre se bazează pe disciminarea cetățenilor României, împărțiți de către autoritățile statului în cetățeni vaccinați cu vaccinurile împotriva virusului covid și cetățeni nevaccinati împotriva virusului covid.
Din conținutul actului atacat și în accepțiunea păratului, pentru că un cetățean român (la fel că și ceilalți cetățeni români) să beneficieze de așa-zisă 'relaxare' (cum este numită de această hotărâre atacată), adică pentru a-și relua viață socială avută anterior acestei 'plandemii', este condiționat de a fi vaccinat sau testat.
Astfel, pentru cetățenii aceleiași țări, ale aceleiași familii, vaccinarea permite reluarea vieții sociale, iar pentru cei nevaccinati înseamnă excluderea de la participarea în societate. Între un soț și o soție, între un copil și altul, între un coleg și altul șamd, criteriul de permisivitate a Statului Român este bazat exclusiv, atunci când vine vorba de viață socială, pe a fi sau a nu fi vaccinat.
La teatre și filarmonici, precum și în alte locuri publice, vom vedea doar cetățeni vaccinați, iar celor nevaccinati nu le va fi permis accesul în aceste locuri publice.
Accesul la cultură este garantat
Sub aspect legislativ, art. 33 din Constituția României prevede: 'accesul la cultură este garantat'.
Ne întrebăm aici: dacă Constituția României garantează accesul la cultură, cum este posibil că un act normativ inferior sub aspectul ierarhiei actelor normative, să încalce în mod expres legea fundamentală? Cu ce drept Guvernul României își permite să limiteze, printr-o hotărâre de Guvern, accesul liber al cetățenilor la viață publică?
Pe aceleași considerente, se încalcă dispozițiile Legii 24/2000 (n.r. Legea tehnicii legislative), care reglementează ierarhia actelor normative.
Revenind la ceea ce pot garanta aceste vaccinuri, prospectele acestora nu indică certitudinea faptului că cel ce se vaccineaza cu acestea nu mai poate transmite sau scapă de îmbolnăvirea cu acest virus. Dovezile sunt multiple ale celor vaccinați care au făcut această boală, astfel că există șansele de îmbolnăvire și cu aceste vaccinuri și deci și pentru cel vaccinat, deci și între cei ce sunt lăsăți să își trăiască viață socială.
Separarea cetățenilor vaccinați de cei nevaccinați este inutilă
Așadar, separarea cetățenilor vaccinați de cei nevaccinati este inutilă, cât timp există șansele, chiar și infime, că cetățenii vaccinați să contracteze boală și să o transmită către alții, și care golește de conținut dreptul de opțiune liberă privind vaccinarea, impunând în mod indirect obtigatia de vaccinare.
Justificarea obiectivă rezonabilă pentru diferența de tratament este dificil de susținut. Sănătatea publică poate fi, în principiu, un motiv pentru a impune anumite restrângeri ale drepturilor fundamentale în contextul unei pandemii. (Desigur, astfel de restricții nu ar putea fi impuse decât prin lege). Or, în ipoteza de față, criteriul de discriminare ține de dovadă vaccinării, iar în legătură cu vaccinul împotriva virusului SARS-Cov-2 nu există în prezent dovezi științifice incontestabile în legătură cu aspecte esențiale, precum:
(a) posibilitatea că și persoanele vaccinate să fie transmitatoare ale virusului;
(b) durata imunizarii oferite de vaccin;
(c) efectele secundare ale vaccinului;
(d) pentru unele vaccinuri, siguranță și eficacitatea tehnologiei utilizate, care nu a mai fost folosită anterior la producerea de vaccinuri umane etc.
Studiile clinice nu sunt finalizate
Potrivit informațiilor publice, unele furnizate chiar de către producători, studiile clinice cu privire la vaccinurile existente nu sunt încă finalizate, nici în ceea ce privește efectele terapeutice și preventive, nicl cu privire la efectele adverse, ceea ce se poate explică, având în vedere perioada fără precedent de scurtă în care acestea au fost dezvoltate. În aceste condltii, justificarea obiectivă a unei discriminări este greu de identificat.
Observăm că nelegalitatea HG rezidă cu evidență în discriminarea pe care o produce, instanța, în baza principiului plenitudinii jurisdicției, având dreptul de a sancționa o asemenea încălcare gravă a drepturilor omului” se arată în pledoaria celor doi avocați.