Actualul antrenor secund al lui Celtic Glasgow, John Kennedy, avea doar 20 de ani, când în urma unui fault extrem de dur al lui Ganea, în meciul amical Scoția-România, din 31 martie 2004, a suferit o ruptură de ligamente încrucișate. Faultul lui Ganea i-a distrus cariera de jucător de fotbal, conform golazo.ro.

Meciul fatal pentru John Kennedy

Avea doar 20 de ani, pe 31 martie 2004 și era la primul său meci la naționala Scoției, în amicalul pe care aceasta îil disputa contra României, la Glasgow.

Două decenii mai târziu, fostul stoper își amintește clipele de groază prin care a trecut în acele momente.

Medicul care l-a consultat atunci i-a spus: „Ești ca o victimă după un grav accident rutier”. Kennedy își amintește că: „Genunchiul era făcut praf, distrus, rupt în bucăți. Nu mai exista nimic ca să-l țină stabil”. Accidentarea i-a pus capăt carierei.

Drama s-a produs în minutul 14 al partidei Scoția-România, pe Hampden Park, la Glasgow. Ganea l-a faultat pe Pressley în atac, împingând-ul agresiv cu mâna în față pe fundașul central al gazdelor. Și deși arbitrul finlandez Hyytia fluierase, Ganea și Kennedy, celălalt stoper al gazdelor, nu s-au oprit.

Kennedy a atacat mingea, iar „tricolorul” și-a înfipt crampoanele chiar pe genunchi, piciorul stâng al jucătorului scoțian îndoindu-i-se înfiorător în lateral. Kennedy s-a prăbușit la pământ, urlând de durere.

Emil Grădinescu care comenta meciul în direct pentru TVR a spus: „O intrare dură. Ganea a pus piciorul în așa fel încât Kennedy să simtă asta”. După ce a urmărit momentul impactului în reluare, comentatorul a român nu a mai putut să zică decât: „Urât”. Ulterior, când targa venea să îl ia pe scoțian de pe teren Grădinescu a adăugat: „Kennedy a jucat foarte bine cu Barcelona și l-a determinat pe selecționerul Berti Vogts să îl cheme la echipa națională”.

John Kennedy era un adevărat fenomen

A debutat la Celtic la 16 ani și 231 de zile și era cel mai tânăr jucător din istoria clubului.

Kennedy evoluase cu doar șase zile înainte la Barcelona, pe Camp Nou, impresionând în tricoul lui Celtic împotriva echipei lui Ronaldinho, Luis Enrique și Overmars. Rezistaseră în Catalunya (0-0) și, după 1-0 în tur; Barca a fost eliminată în „optimile” Cupei UEFA. Apoi, în weekendul ce a precedat testul contra României, băiatul din Airdrie a învins Rangers cu 2-1.

Cele două jocuri de excepție l-au adus în atenția selecționerului scoțian care l-a chemat la naționala Scoției și la acel meci fatal.

I se anunța un viitor strălucit, însă totul a fost distrus după atacul feroce al lui Ganea.

„Am văzut cum genunchiul i-a fost deplasat”

Doctorii au intrat pe teren. Au realizat însă că rana era ceva grav. John s-a ridicat ajutat, dar când încercat să pună piciorul în pământ, a văzut că îi fuge genunchiul. În plus, grimasa de pe chipul său spunea totul. A părăsit terenul sărind într-un picior. A rămas puțin întins la marginea terenului și cum nu se mai putea ridica, a fost fixat pe targă și dus la ambulanță, iar de acolo direct la spital.

„Medicii mi-au zis că nu au mai văzut așa ceva. Practic, genunchiul era făcut praf”.

„Tibia a pocnit. Piciorul s-a dus într-o parte. «E rupt, e rupt». Eram în stare de șoc. Mi-a fost foarte greu. Încă îmi amintesc foarte clar jocul. Eram stoper stânga, Berti Vogts mă urmărise cu câteva zile înainte evoluând acolo împotriva lui Rangers. Nu uit tacklingul, nu uit că mi-am spus: «Ceva rău s-a întâmplat». Simțeam că e o accidentare gravă. Am vrut să mă ridic, i-am zis unui fizioterapeut «Ridică-mă, ridică-mă!». Dar când am făcut primul pas piciorul meu stâng s-a îndoit. Atunci am realizat: «E rupt». M-au luat pe targă, am ajuns la spital, doctorii erau îngrijorați, vorbeau de ligamentele genunchiului. Mi-au transmis că nu pot decide prea multe atunci, să așteptăm ziua următoare, să facem testele,” vorbea pestea ani, John Kennedy despre momentele prin care a trecut.

„Din păcate, o accidentare care cred că este serioasă. Am văzut cum genunchiul i-a fost deplasat, i-a fost forțat. Kennedy primește îngrijiri medicale”, spunea Emil Grădinescu, comentariu său, în direct.

Vlad Enăchescu, celălalt comentator român, live, la ultima imagine cu stoperul insular, pe targă spunea și el: „Îl vedeți pe John Kennedy suferind puternic după contactul cu Ganea!.

Managerul lui Celtic nu a acceptat scuzele

Partida a fost într-o miercuri, iar a doua zi, joi, după RMN, într-o conferință de presă fulminantă, managerul lui Celtic, Martin O’Neill l-a criticat dur pe Ganea. Scuzele românului nu l-au liniștit pe O’Neill. De altfel, nici nu le-a acceptat. „Nu știu ce crede John, dar pentru mine nu înseamnă mare lucru. Cariera băiatului e în pericol. Unii jucători scapă ușor cu scuze, însă acel tackling a fost complet fără sens”, a declarat atunci O’Neill, potrivit BBC.

„Kennedy a trecut de la cel mai înalt punct, atins cu Barcelona, la jocul cu Rangers, apoi la debutul pentru naționala Scoției, o excelentă perioadă, ruptă într-un asemenea mod.

O teribilă lovitură pentru el, care umbrește ce a realizat. Suntem devastați la club, e cea mai rea știre. Doctorul nostru Roddy McDonald ia în calcul cel puțin un an de pauză”.

Ziarul scoțian The Herald a descris faultul violent al lui Ganea drept „reckless act of brutality”. „Act de brutalitate fără sens”.

Ionel Ganea: „Nu sunt un killer”

În acele zile, Kennedy mărturisea în The Sun: „L-am observat pe român venind spre mine, nu mi s-a părut că a căutat mingea. Nu mă bucur, totuși, nu mai am ce face. A fost extraordinar că am jucat pentru țara mea, însă acum sunt dezgustat”.

Ganea a afirmat atunci pentru Gazeta Sporturilor și The Sun: „Îmi pare foarte rău. Nu știu încă dacă îl voi ajuta plătind o parte din costurile operației sau dacă îl voi contacta pe Kennedy pentru a-i cere scuze personal”.

Ionel Ganea a fost sunat și de Colin Cameron, internațional scoțian coleg cu el la Wolves ca să îi dea vestea despre Kennedy.

„Am rămas șocat când m-a anunțat că va sta un an pe tușă. Mi-am pierdut somnul după această veste. Sunt singur în Anglia, familia e în România, nu am putut vorbi cu nimeni despre ce s-a întâmplat. Bănuiesc că el e foarte supărat. Dumnezeu știe că nu am vrut să-i fac rău. Am revăzut de trei ori acea fază în vestiar. Nu pricep cum de a avut loc o asemenea dramă. Cum am putut să-i fac așa ceva?”, spunea Ionel Ganea. El a mai ținut să evidențieze că „el a faultat primul și nu înțeleg de ce m-a lovit. Arbitrul fluierase, însă Kennedy a faultat. Cred că am alunecat, terenul era ud”.

S-a întrebat apoi: „Ce-ar fi fost dacă mi-ar fi rupt Kennedy piciorul la faultul lui?”. A tras ulterior o concluzie extremă: „În fotbal, precum în viață, cel mai tare trăiește, celălalt moare. Dar eu nu sunt un killer”.

John Kennedy, șapte intervenții chirurgicale la genunchi

În aprilie 2004, O’Neill vorbea despre faptul că Celtic se gândește la un posibil proces al contra lui Ganea. Și Kennedy amintea de o astfel de posibilitate un an mai târziu, dar până la final nu s-a ajuns în instanță.

În interviul pentru podcastul Celtic FC, Kennedy a dezvăluit că a suferit șapte intervenții chirurgicale în SUA, la clinica renumitului ortoped Richard Steadman din Vail, Colorado. Profesorul Steadman când a realizat magnitudinea afecțiunii i-a spus că nu mai văzuse un genunchi distrus într-un asemenea grad în sportul profesionist, nici măcar în fotbalul american, și că părea victima unui accident rutier devastator.

Kennedy a revenit pe teren după trei ani, pe 22 aprilie 2007 (2-1 cu Kilmarnock, când Celtic a cucerit titlul de campioană). Dar după șapte luni, pe 28 noiembrie, contra lui Shakhtar în Liga Campionilor, stoperul scoțian suferea o nouă leziune gravă la meniscul și ligamentele aceluiași genunchi. Era ziua ultimului său meci la Celtic. În 2008 Kennedy era împrumutat lui Norwich, dar în decembrie se întorcea la echipa din Glasgow după o nouă accidentare la ligamentele gleznei. Tot în decembrie 2008, genunchiul stâng cedat iar.

11 luni mai târziu, pe 13 noiembrie 2009, jucătorul scoțian își a anunța retragerea, la doar 26 de ani și 3 luni.

Kennedy: „Să nu consideri niciodată nimic asigurat”

„E o lecție pe care o folosesc și ca antrenor, să nu consideri niciodată nimic asigurat. Dă întotdeauna maximum, în fiecare zi, în fiecare meci fă tot ce poți, adaugă mereu ceva carierei pentru că e posibil să se rupă într-o fracțiune de secundă. Exact asta mi s-a întâmplat. Am încercat să revin, am fost întotdeauna un luptător, m-am zbătut să reintru”, a adăugat fostul fotbalist.

Povestea îngrozitoare a continuat pentru tânărul stoper scoțian.

„Am plecat în America. Prima oară am stat șase săptămâni acolo. Doctorul Richard Steadman, un tip incredibil, medic extraordinar… Deși era obișnuit cu leziunile din fotbalul american, nici el nu văzuse așa ceva până atunci. Mi-a spus că parcă am fost victima unui grav accident rutier, atât de severă era leziunea. Nu mi-a garantat că voi juca din nou fotbal, dar mi-a dat o șansă. Nu putea repara totul dintr-o dată, era prea mult, de aceea a fost nevoie de trei etape ca să refacă ce se stricase la genunchi”.

„Un gând mă chinuia: «Sunt terminat! Ce mă fac?»”

Kennedy a povestit în continuare despre trăirile pe care le-a avut.

„Cea mai grea parte a fost necunoscutul, incertitudinea. Până atunci, același gând mă chinuia: «Sunt terminat! Nu voi mai juca niciodată la Celtic. Ce mă fac? Nu voi mai juca fotbal».

Speranța era tot ce aveam nevoie. Speranța m-a readus pe calea mea. De la «Ce mă fac?» trecusem la certitudinea de a face asta, asta și asta pe lungul drum al recuperării.

A durat mult timp, au fost trei ani între meciuri, am avut mai multe eșecuri… Dar planul de a juca din nou pe Celtic Park, ca un nou debut, m-a tras înainte și când eram în sala de forță, și pe banda de alergare, și când alergam în pădure. În mintea mea revenea mereu ideea de a juca iar pe Celtic Park”.

Dar greul nu a fost numai pentru el, ci și pentru familie și prieteni. Kenedy și-a amintit că au fost momente „când simți că pierzi controlul… Dacă ai lucrurile sub control, le poți conduce pe direcția pe care o dorești. Dar eu nu le puteam controla. Eu puteam face recuperarea, numai că totul depinde de doctor. Dacă el spune nu pot să repar asta, orice ai face ar fi inutil... Steadman e un tip foarte pozitiv, vede mereu jumătatea plină a paharului, de fiecare dată când îmi oferea speranță mă motiva. Prima perioadă a fost probabil cea mai dificilă.

Eram un tânăr fără experiență care primise o lovitură cumplită… Acea perioadă în care nu știam dacă voi mai putea juca… Atunci a fost cel mai rău moment. Și pentru familie, și pentru cei din jurul meu a fost la fel de dur!.

Kennedy: „ Mai era o speranță”

Mai târziu, Kennedy a revenit la antrenamente. Dar lucrurile nu mergeau cum ar fi dorit.

„În a doua zi pe teren am simțit ceva la genunchi când am încercat să accelerez. Mi-am spus «Nu e în regulă».

Nu vrei să arăți semne de slăbiciune, așa că am continuat, dar în momentul în care am schimbat direcția am simțit același lucru și m-am prăbușit la pământ. Nu a fost atât de dureros, dar mi-a fugit genunchiul. M-am ridicat și m-am dus direct la marginea terenului la medicul echipei. «Genunchiul meu a cedat din nou», i-am zis. «Poftim?». «Genunchiul meu a cedat»”.

Înapoi în America. „Doctorul mi-a atras atenția:: «Ce am făcut până acum nu a funcționat și nu va merge, pentru că au fost atâtea zone lezate. Genunchiul nu e atât de stabil cum ar fi trebuit să fie.

Mai e o altă soluție. Îți vom reconstrui această zonă a piciorului, îți vom reconstrui ligamentele, e cel mai bun mod de a rezolva situația». I-am răspuns că, dacă asta e singura cale, să o facă. Mai era o speranță și m-am legat de speranță.

A urmat altă perioadă dificilă, cu multe clipe care mă trăgeau înapoi, iar aceste decepții mai diminuau speranța. Dar, într-un final, după multă suferință, m-am întors pe teren.„

Kennedy a revenit pentru a fi campion

John Kennedy nu a renunțat la ideea că v-a juca din nou pentru Celtic. Iar visul i s-a împlinit pe 22 aprilie 2007, când revenirea sa a coincis cu meciul în care echipa sa a cucerit titlul de campioană.

„A fost ca un basm, ce va rămâne în amintirea mea pe viață. Nu sunt genul de persoană care vrea să atragă întreaga atenție asupra ei, însă a fost ceva cu totul special. Nu doar pentru mine, ci și pentru familie, pentru prieteni. Probabil că și ei credeau că nu voi mai putea juca niciodată și totuși m-au văzut jucând”.

Iar în acea zi, bucuria lui Kennedy a fost și mai mare, deoarece, alături de jucători, fanii lui Celtic nu au sărbătorit numai titlul, ci și întoarcerea lui.

După doi ani și jumătate însă, presărați de alte și alte accidentări, John Kennedy a trebuit să-și ia adio de la cariera sa de jucător.

„Am dat totul să revin. Atunci m-am liniștit, știam că nu mai depinde de mine”.

O altă carieră a început însă, la clubul vieții sale, Celtic Glasgow, aceea de antrenor.

În întreaga sa carieră fotbalistică, John Kennedy a jucat 42 de meciuri pentru Celtic Glasgow și 16 pentru Norwich.

Și o singură partidă – de fapt, doar 14 minute – în acel fatal meci, pentru naționala Scoției, pe 31 martie 2004.