Tu mănânci o ciorbă de burtă. Ei, o zeamă cu tăieţei. Tu pofteşti la un ciolan cu fasole. Ei zic mersi de un ceai cald. Tu ai casă. Ei dorm pe unde apucă.

Când aştepţi tramvaiul clănţănind din dinţi în paltonul tău bine căptuşit, cu căciula trasă bine pe urechi şi cu cizme impermeabile tot ţi-ar prinde bine o gură de ceai fiebinte. Dar când azi-noapte, pe minus 16 grade Celsius, ai dormit pe un capac de canal, după ce nişte oameni te-au gonit dintr-o scară de bloc - unde te aciuaseşi - şi astăzi cu picioarele băltind în ghetele vechi şi găurite, cu mănuşile rupte şi capul gol, te învârţi fără sens prin troiene cum îţi vine o supă caldă? Pentru sute de "homleşi", aşa cum cinic ne place să-i numim pe amărâţii care trăiesc pe stradă, un bol de zeamă călduţă cu tăieţei este asemenea unui festin pantagruelic. Unii dintre ei stau la mila autorităţilor care le dau gratis un adăpost, haine şi masă caldă iar alţii, precum Rocky, cel mai iubit "homeless" din Obor, aleg să muncească, cum şi cât pot, pentru o bucată de pâine şi câteva felii de parizer. Rocky de Obor Pe Vasile Mut nu-l ştie nimeni după numele din certificatul de naştere, că buletin nu mai are de vreo zece ani. La Obor, în Bucureşti, toată lumea îl strigă Rocky. Habar n-are bărbatul de 60 de ani, venit din tocmai din Grebenişul de Câmpie, judeţul Mureş, cum s-a procopsit cu porecla asta. "De vreo 20 de ani sunt boschetar p-aicea, la Obor, că am venit la Bucureşti să lucrez la amenajarea Dâmboviţei, în anii ’80, să fac bani. Şi am făcut pe dracu’!", pufneşte Rocky când e întrebat cum a devenit cetăţean al Capitalei. S-a pripăşit într-o vilă părăsită de pe lângă Foişorul de Foc, unde mai stau vreo patru familii din aceeaşi subcategorie socială. Bun la toate "Când dă frigul mă duc să dorm la adăpostul din Paladdy, că acasă n-a curent, apă, căldură şi nici WC!", se întristează omul. Spune că vara sapă gropi în cimitirul Boteanu, de lângă Secţia 8 de Poliţie. "Iarna dau zăpada, car marfă, spăl pe jos, fac orice, numai nu cerşesc!", e mândru Rocky. Lui nea Mitică Ioniţă, buchinistul din pasajul care iese la Bucur Obor i s-a făcut milă de el şi l-a avansat ajutor de librar. "Mi-a dat doi saci cu cărţi, care nu se dădeau, să le vând io. Le dau cu un leu, doi, bucata!", se dă mare boschetarul- buchinist. Oamenii îl iubesc A locuit o perioadă într-o garsonieră în Ferentari, dar nu şi-a făcut acte pe ea şi s-a trezit în stradă. Atunci l-a părăsit şi concubina: "Da’ cre’ că mai degrabă m-a lăsat de la băutură...", se întristează bătrânul. Tocmai a primit o cafea de la McDonald’s şi se uită la ea ca la cine ştie ce rafinament culinar. Azi a mâncat bine, că dimineaţă i-au dat salam la adăpost şi la prânz unul din băieţii de cartier de la Obor i-a adus ardei umpluţi. Cu parizerul de la noi s-a scos până diseară când ajunge, din nou, la adăpost. "E om bun, ajută lumea, are caracter", îl laudă Florin, agent de pază la intrarea în fast-food. Gogu Stan, autorecomandat "smardoi" şi "băiat de cartier", plusează: "E inofensiv şi nu cerşeşte niciodată". Rocky se îmbujorează şi nu de la frig. Are o mănuşă de un fel şi alta de altfel: "Aşa le-am găsit, pe stradă!". Vasile „Rocky” Mut n-a cerşit în viaţa sa FOTO: NICU DÎRDÎIAC "Cu dormitorul la Gara de Nord" Poate să fie ger ca-n Siberia că Alin Gabriel, de 36 de ani, nu clănţăne din dinţi câtuşi de puţin. Nu pentru că s-a învăţat cu frigul în cei 20 de ani de când doarme pe unde apucă ci pentru că nu prea mai are dinţi. "Asta e! Sunt boschetar, de ce să mint?", se încruntă ţigănuşul în timp ce soarbe încet din supa de pui cu fidea pe care i-au dat-o asistenţii sociali ai Primăriei Capitalei. Peste drum este Biserica Sf. Gheorghe, de la Kilometrul 0 al Bucureştiului. S-a terminat slujba şi nu-i mai dă nimeni de pomană. "Nu-s la muncă, că nu se găseşte pentru mine… Poate din cauza culorii pielii, da’ n-am furat în viaţa mea! Dacă-mi dă cineva zece-cinşpe lei dau la zapadă cât vrea el", se oferă omul. La adăposturile primăriei nu-i place, aşa că aseară a dormit în Gara de Nord. "Da’ nu în sala de aşteptare, că îmi ia badigarzi cinci lei. Şi mai dorm câteodată şi la UPU, când mă lasă, sau prin scări de bloc. Ei mă dau afară şi io intru iar", se confesează sărmanul. Căpitanul boschetarilor Mihai Pop, are 53 de ani şi a venit şi el la o supă caldă. În ’95 era ditamai căpitanul de infanterie la Oradea. "Mi-am dat demisia că nu se mai făcea meserie! Trasam dugi prin unitate... Am zis că pot să fac mai mult şi n-am făcut nimic. Dacă mai stăteam un an, mă disponibilizau cu pensie!", oftează fostul militar. A avut nevastă, casă, două fete şi acu mai are ce-i pe el. Adică o pereche de cizme de cauciuc, nişte nădragi, câteva pulovere, un fes şi o manta cauciucată kaki, de genul celor din echipamentul de proteţie chimică folosite de soldaţi. Plăteşte chirie la Mogoşoaia, unde i-a dat cineva de milă o cămăruţă la un demisol. Cară o desagă plină cu iederă sălbatică. "O duc în Piaţa Amzei, la florării, unde fac de toate...". Mănuşile sale nu mai au degete. Îi scapă o lacrimă: "În Armată, înapoi, nu mă mai ia nimenea!". Când era mic se visa general. Din Congo, la minus 10 grade Celsius Un personaj exotic vine la tejgheaua bucătăriei mobile. Fabian Cibanu, e mort de frig chit că e înfofolit bine. Are 43 de ani şi e prima zăpadă din viaţa sa. Normal, dacă te gândeşti că vine din Congo, unde a fost şofer, de TIR. S-a pripăşit la noi şi vrea să-şi aducă şi familia. "Bună supa! Io vrea să aduc familia aici, da’ să muncesc la Occident. Acolo se câştiga bine, da’ aici e mai ieftin!", se zgribuleşte africanul, rostogolindu-şi ochii în cap. Soarbe din ceaiul de fructe şi râde cu gura până la urechi: "E frig tare, la voi, nu-i aşa!?". "Bucătăreasa" Oana Nicolae zâmbeşte: "Sunt şi oameni obişnuiţi, nu defavorizaţi, care acceptă invitaţia primăriei!". Acum 25 de ani, ofițerul de infanterie Mihai Pop se visa general. A ajuns în stradă, la mila oamenilor "Cred că sunt boschet!" Vestea că la în Piaţa Sf. Gheorghe se dă mâncare caldă, din iniţiativa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială Bucureşti, s-a aflat repede. Încet-încet oamenii străzii apar de prin nămeţi şi, tăcuţi, întind mâna către Oana Nicolae, asistenta socială care le toarnă supa în boluri de plastic. "Femeile sunt mai timide. Şi azi e sărbătoare mare... Au fost la biserică şi au primit pomană", explică Oana absenţa lor. Unul dintre bărbaţi are bocanci noi, căciulă şi pufoaică. Le-a primit la unul din adăposturile de noapte ale municipalităţii, după ce l-au pus să facă baie. Îl cheamă Valentin Gavrilă, are 26 de ani şi e tinichigiu şomer. "Aveam teneşii rupţi, dar păduchi n-aveam", se mândreşte băiatul. A venit cu Adrian Volintiru, de 25 de ani şi el pe drumuri de la 14 ani: "Ai mei s-au despărţit şi niciunul n-a vrut să mă ia... Cred că sunt boschet!". E transpirat, că a dat la lopată să-şi ia nişte mănuşi şi o căciulă nouă.