Vera Atkins, gălățeanca ce a construit sistemul britanic de informații. Istoria spionajului a cunoscut pagini mai fascinante și complexe în perioada interbelică, dar mai ales în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

Puțini oameni știu cât de implicată a fost Vera Atkins, gălățeancă la origine, în construirea sistemului britanic de informații.

Deși armatele statelor lumii aveau structuri de informații, spionajul nu devenise încă o artă distrinctă în cadrul artei militare. Nu de puține ori, mulți ofițeri din marile armate evitau să fie incluși în structurile de informații.

Ei fuseseră educați să își privească dușmanul în ochi, să lupte cu arma în dueluri sau în cadrul luptelor. Considerau că era sub demnitatea lor să citească o corespondență a unui alt ofițer, să îi sustragă acestuia obiecte compromițătoare sau să se infiltreze în locuința sa, chiar dacă se bănuia că acel ofițer trăda și devenise dușman.

SUA, Marea Britanie, Franța și Germania aveau să-și șlefuiască spionii fix în cea de a doua conflagrație mondială.

Vera Atkins, o legendă a nașterii sprionajului și contraspionajului

Dar, cum arta spionajului era încă în formare, maeștrii erau puțini, iar unii dintre ei vor deveni mari legende. Una dintre acestea a fost și  Vera Maria  Rosenberg Atkins (1908-2000).

Vera Atkins s-a născut în România, la Galați, în data de 16 iunie 1908. Mama sa avea origine evreiască și se refugiase din Rusia țaristă, din cauza persecuției declanșate împotriva evreilor și a numeroaselor pogromuri și alte tipuri de acțiuni violente. La naștere, a purtat numele de Vera Maria Rosenberg. Numele de familie al mamei sale înainte de căsătorie fusese Atkins, un nume englez.

Tatăl său Max Rosenberg era un evreu născut în Germania, devenise negustor având numeroase afaceri în România, ajungând până în cercurile apropiaților Regelui Carol al II-lea al României (1930-1940).

Vera Maria Rosenberg Atkins a avut o abilitate nativă de studiu a limbilor străine. Pe lângă limba română, ea își însușise franceza, engleza, germana, până la nivelul de subtilități ale dialectelor. Abilitățile sale native au adus-o în atenția serviciilor speciale românești, deoarece îl cunpscuse personal pe ambasadorul german la București din perioada 1931-1934,  Friedrich Werner von der Schulenburg (1875-1944), intrând în cercul de colaboratori ai acestuia.

Fuga în Marea Britanie

În momentul în care evreii au început să fie persecutați în România, Vera Atkins s-a refugiat în Marea Britanie. Avea numele de englezoaică și o abilitate neobișnuită care o recomanda drept un bun agent secret, ceea ce s-a și întâmplat.

Vera Atkins l-a cunoscut pe celebrul  scriitor Ian Fleming, ”părintele” personajului James Bond, cel mai cunoscut spion din istoria literaturii universale. A participat în misiuni importante alături de acesta.

Vera Atkins a acționat în numeroase echipe clandestine care au ajutat Rezistența franceză, echipe britanice care sabotau trupele germane din Franța. A fost creditată drept cel mai bne pregătit agent operativ din timpul războiului, neratând nicio misiune.

A fost implicată direct în organizarea celulelor clandestine care au acționat în sprijinul Debarcării din Normandia în 1944, organizând diversiuni, obținând informații, difuzând informații înșelătoare pentru trupele germane.

SOE, părintele mai celebrelor MI5 și MI6

Dar Vera Atkins nu a fost numai un foarte bun agent operativ. Ea a fost sufletul formațiunii numite SOE - Special Operations Executive din Marea Britanie, care a precedat celebrele structuri MI5 și MI6 britanice. Era o femeie mică de înălțime și cu o privire care acționa ca un scanner.

Mulți agenți care la senectute au dat interviuri, și-au amintit că Vera Atkins evalua candidații încă de când le strângea mâna și îi privea în ochi. Mulți oameni recrutați și care îi erau prezentați au sfârșit a fi refuzați deși nici măcar nu scoseseră o vorbă.

Vera Atkins știa clar cum trebuia pregătită o misiune. Dacă trebuia să trimită în Franța un agent sau o agentă, acesta trebuia să cunoască franceza perfect, cu argou, cu regionalisme și dialecte. Hainele agentului erau atent verificate să nu cumva să aibă cea mai banală etichetă engleză.

Bagajele trebuiau să conțină strict produse franceze. Chiar și țigările pe care un agent le primea la plecare erau franțuzești. Parașutarea în locul greșit în Franța ocupată depindea de aceste detalii care nouă azi ne-ar putea părea fatale.

Nu erau permise notițele, de aceea instrucțiunile și codurile, cifrul de comunicare în Morse erau memorate prin antrenamente extreme. Fiecare agent primea câte un cuvânt pe care trebuia să-l transmită eronat dacă ar fi căzut în mâna dușmanului și acesta îl „întorsese”, adică îl obligase să transmită în codul și cifrul știut de englezi mesaje trucate.

Vera Atkins și Winston Churchill

Pe Vera Atkins, a autorizat-o direct Premierul Winston Churchill cu edificarea rețelei de agenți britanici în Franța ocupată. Cei care și-o amintesc spun că nu au văzut-o râzând niciodată, Privirea și mimica feței erau fixe și reci.

Arareori, moartea unui agent bun sau unei agente bune îi lăsau să cadă câte o lacrimă în colțul ochiului. Și, din păcate, în această încleștare pe frontul secret, a pierdut câțeva agente de excepție.

Nu din cauza greșelilor lor ci, se pare, din cauza faptului că Abwehrul lui Wilhelm Canaris și RHSA condus de Ernst Kaltenbrunner reușisesră să infiltreze câțtiva agenți buni în Marea Britanie, care au fost cu greu depistați.

Vera Atkins a fost decorată de guvernul francez cu Legiunea de Onoare, în 1987.

Vera Atkins a decedat la Hastings, în Marea Britanie, la 24 iunie 2000. Veteranul aviator William Stevenson a primit autorizația de a îi redacta biografia oficială, acesta scriind cartea Vera Atkins. Povestea celei mai importante agente secrete originare din România din al Doilea Război Mondial, carte apărută în limba română, la Editura Polirom, în  2014.