De acum și pînă la Sfîrșitul Lumii mă voi întreba de ce nu catadicsește Klaus Iohannis să vorbească direct românilor, fără prompter. Înțeleg să aibă nevoie de prompter dacă ar da citire unor cifre sau unor formule chimice. Fiind vorba de un domeniu străin profesorului de Fizică de la Sibiu, e normal să stea cu ochii în prompter. Dar așa, pentru a adresa românilor un mesaj de încurajare, de îmbărbătare, nu văd de ce n-ar face efortul să învețe textul pe de rost. 

Eu înțeleg că are în jur pînă departe, de la Cotroceni, pînă în presa prezidențială, tot mai lingușitoare cu el și cu Guvernul, în perspectiva ajutoarelor de stat, care vor fi date doar celor care trimit zilnic pupici Palatului din Deal, doar slugi ale căror fețe au rolul de oglindă-oglinjoară.

Dar să nu se gîndească el, ditamai politicianul, mărețul învingător al PSD-istei Viorica Dăncilă, că orice Mesaj cu voită țintă de a stîrni emoții și prin asta de a-i face pe români să suporte mai ușor constrîngerile formidabile impuse în această perioadă, trebuie să fie rostit de președinte cu ochii în ochii națiunii și nu în prompter?

Se uită președintele la înregistrarea cuvîntărilor sale? Dacă ar fi simplu cetățean ce-ar spune văzînd ditamai președintele țării stînd în fund la un birou de trei ori mai mare decît el și dînd din mîinile scoase din cînd în cînd de sub masă?

Ca și Mesajele anterioare și acesta a lăsat o puternică impresie de rutină, de mișcare de bielă-manivelă, de inițiativă sugerată de consilierii sănătoși de Coronavirus (pe ei îi păzește Pahonțu cu baioneta, gata să taie virusul în două ca pe un tăițel) în genul Șefu, trebuie să facem și noi ceva, să dăm țării un Mesaj, ca să vadă țara că sînteți viu! Aceleași cuvinte goale, aceleași clișee, și aceleași sfaturi ale medicului – să stăm în casă, să ne spălăm pe mîini.

 Nimic despre ce-a făcut pînă acum statul român, pe care-l conduce, în lupta cu pandemia. 

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE