Povestea unui film celebru, ”Drumeț în calea lupilor”, despre asasinarea lui Nicolae Iorga, pe 27 noiembrie 1940, de către un comando legionar, este scoasă la lumina de Studiourile Buftea.

Recitind un interviu de la începutul anului 1990, dat ziarului Libertatea de realizatorul filmului, Constantin Vaeni, putem trage concluzia că această peliculă a fost ultimul lung metraj văzut de soții Elena și Nicolae Ceaușescu, în sala de proiecție amenajată în reședința lor din București!

Pe scurt, povestea filmului este că urma să aibă premiera pe 18 decembrie 1989, dar a fost amânată chiar înainte izbucnirea revoltei de la Timișoara, pentru că regizorul, nemulțumit de cenzură, nu își dorea numele pe afiș! Un gest de frondă absolut inedit. Elena Ceaușescu a cerut pelicula pentru a vedea ce anume îl nemulțumea pe cel care realizase multe filme dragi familiei Ceaușescu, de exemplu ”Buzduganul cu trei peceți”, povestea lui Mihai Viteazul.

Refăcut, filmul a fost prezentat la începutul anului 1990.

Iată textul dat de Studiourile Buftea.

Adevărul despre un film amputat: Drumeț în calea lupilor / de lon Butnaru

  — Știu că lucrați de mai mulți ani la un film despre Nicolae lorga. Spre sfârșitul anului trecut ar fi ajuns în preajma premierei. Apoi, am aflat că „Profesorul” a intrat într-o penumbră cel puțin dubioasă. Când va apărea la... catedra ecranului ?

- Adevărul istoric al acestui film începe chiar de la titlu, redobândit acum: Drumeț în calea lupilor, parabolă prin care marele cărturar definea însuși destinul neamului românesc. Acest adevăr mi-a însuflețit întreaga perioadă de realizare a filmului. Și tocmai încăpățânarea de a respecta adevărul istoric mi-a adus și cele mai mari necazuri. Cinci ani și jumătate din viață mi-au trecut lucrând la o singură peliculă...

— De ce natură erau „poticnirile”?

— Vizionări peste vizionări. Încă din primele momente ale filmărilor propriu-zise; nesfârșite variante ale scenariului regizoral. De la început până la sfârșit, lucrul s-a desfășurat într-un regim de pândă, de control ideologic riguros, eu având, în toată perioada de filmare și de montaj, un fel de statut nedemn de creator diversionist, care nu acceptă să abdice de la morala respectării adevărului istoric în favoarea unor „comandamente” ideologice și educaționale de-a dreptul impudice și imorale.

— Cum vă explicați această rigoare (care rimează cu teroare) în cazul evocării uneia dintre cariatidele spiritualității românești?

— Tot ceea ce urmăreau paznicii „purității ideologice” de tristă amintire era o minimalizare a personalități savantului, într-adevăr de talie mondială, ca și o abatere a atenției publicului de la caracterul dictatorial al regimului legionar, împotriva căruia Iorga luptase, regim antipopular și antinațional, foarte asemănător cu dictatura răsturnată la 22 decembrie. Asemănarea celor două dictaturi trezea mari primejdii în mințile obtuze ale celor ce „îndrumau” cinematografia. A fost un „război de gherilă” nervoasă și chiar fizică, în care au fost folosite toate mijloacele de la intimidări și amenințări cu interdicția profesională, până la arestarea și anchetarea mea, timp de câteva ore, în ziua de 5 octombrie 1989.

— Să fi fost un simplu... incident de platou?

— După mai multe scrisori și memorii adresate până la „cel mai înalt nivel” (al incompetenței!), am constatat că, de fapt, bat la cele mai închise uși! Și, atunci, în baza legii drepturilor de autor, mi-am retras numele de pe generic.

— Un film fără ... regizor! Sau un regizor fără ... film?

— Și una și alta! Grozav mutilat, prin eludări și chiar falsificări ale unor momente istorice, filmul nu mă mai reprezenta! Pentru foarte scurt timp, faptul a produs consternarea „forurilor” de resort. Apoi, pur și simplu, mi s-a interzis să-mi retrag numele de pe generic, deși dorința mea era girată de o lege în vigoare, considerându-se ca un inadmisibil gest de protest, mai ales în preajma congresului al 14-lea al partidului comunist. Ca atare, numele mi-a fost reintrodus la loc, împotriva dorinței mele și a legii menționate.

— Cum ați întâmpinat acest abuz?

— Folosirea chiar și a numelui dat de părinți în sensuri ideologice respinse categoric de mine m-a determinat să comunic că nu-mi rămâne de făcut decât să mă ridic în picioare, în sala de premieră, și să protestez public, dezavuând abuzul și cenzura, chiar dacă riscul ar fi fost dintre cele mai mari!

— Când fusese programată premiera?

— Pe 18 decembrie când Timișoara era în plină erupție. Atitudinea mea a dus la amânarea spectacolului de gală. Filmul a fost trimis din nou la cabinetuI 2, unde trona „savanta” analfabetă.

— Probabil în timpul revoluției...

— În zilele de după răsturnarea odioasei dictaturi, filmând pe străzi și în diferite puncte dintre cele mai fierbinți, am poposit câteva zile cu aparatul de filmat și la reședința foștilor stăpâni ai cabinetelor 1 și 2. Aici, în cabina de proiecție destinată exclusiv celor doi, mi-am redescoperit filmul arestat! Mărturia acestui moment este chiar pelicula pe care o am și banda video totodată, căci momentul a fost filmat simultan cu un ArrifIex și o cameră video. Toată viața voi considera că oprirea premierei cu filmul mutilat de cenzură, care urma să-mi poarte semnătura fără voia mea, a fost cea mai curată izbândă a mea împotriva dictaturii ceaușiste. În prezent, refacem filmul, așa cum l-am conceput.

— Dacă ne spuneți ce s-a amputat, înțelegem și de ce!

— S-au scos mult prea multe lucruri! Nenumărate secvențe întregi. Situații mai mult sau mai puțin ample, replici, gesturi ale personajelor. Nimic din ceea ce constituia ritualul de paradă și de comportament legionar, care trimitea la asemănări izbitoare cu ceremonialele ceaușiste, nu trebuia să ajungă pe ecran! Pe de altă parte personalitatea lui Iorga trebuia nivelată, trebuia ascuns faptul că el a luptat împotriva unor forțe malefice: dictatura legionară. Nu trebuia pus în valoare faptul că un intelectual de talia lui a înfruntat puterea totalitară. Exemplul ar fi putut să fie molipsitor!

— Pe când adevărata premieră?

— Cred că la începutul primăverii filmul va fi gata. Sper ca după premieră să nu roșesc în fața spectatorilor.

(Libertatea, 8 februarie 1990)

Drumeţ în calea lupilor (1989)

109 min. - Film istoric - AG - 16.04.1990

Sinopsis : Inspirat după monografia „Moartea unui savant: N.Iorga” de Mihai Stoian.

Regie: Constantin Vaeni

Scenariu: Nicolae Dragoş, Mihai Stoian

Actori Principali: Valentin Teodosiu, George Alexandru, Dragoş Pâslaru.

Fotograf de platou Cos Aelenei.