Ultimele zile trăite de „jucăria” lui Nicolae Ceaușescu. A fost spulberată după Revoluție

Ultimele zile trăite de „jucăria” lui Nicolae Ceaușescu. A fost spulberată după Revoluție

Dispariția clanului Ceaușescu a însemnat și moartea echipei de fotbal care fusese cocoțată în primul eșalon al țării.

Una dintre echipele sinistre ale fotbalului românesc a fost FC Olt Scornicești, O grupare asociată exclusiv cu familia Ceaușescu și care a dispărut în anonimat după Revoluție. Clubul a fost înființat în 1972, a promovat în prima divizie în 1979, într-o perioadă în meciurile trucate erau la ordinea fiecărei etape. Oltenii au retrogradat în sezonul 1989-1990 și de atunci echipa a luat-o la vale, ajungând în divizia județeană.

În toamna anului 1989, la Scornicești fusese adus antrenor Cornel Dinu. „Procurorul” rememorează atmosfera pe care a găsit-o în satul natal al lui Nicolae Ceaușescu. „Am pătruns a doua zi cu teamă în orașul natal al familiei Ceaușescu. O șerpuire de asflat, ca și viața lui de până atunci, te ducea în centrul satului devenit orășel istoric. Bine îngrijit, cu câteva blocuri destul de noi în centru. Aveau de toate. Cantonamente într-un bloc cu două etaje, adaptat, și un staidon nou, modern, de vis pe atunci.

La parter lucrau croitoresele făbricuței conduse de Gansievici. Un evreu minunat, uns cu toate alifiile, despre care se spunea că scăpase de plutonul de execuție, prin anii ‘50, când era brigadier pe un șantier al construcțiilor național-revoluționare”, scrie Dinu în cartea autobiografică „Jucând cu destinul”.

Echipa era îngrijită din birouri de frații Bărbulescu. „Cel mai mic și mai zurbagiu, Emil, era șeful Miliției în oraș. Cel mijlociu, profesor, pâine lui Dumnezeu!, era șeful politic al orașului. Fratele mai mare, Lică Bărbulescu, căsătorit cu sora cea mai iubită a lui Nicolae Ceaușescu, era prim-secretar al județului Slatina (n.a). Și de el se vorbea numai de bine. Iar omul cu banii pentru toate era abilul Gansievici.”, mai povestește fostul antrenor.

Dinu a găsit la Scornicești un lot mediocru. „Deși aveau condiții bune de întreținere a echipei, trăind până atunci mai mult din aranjamentele la ceea ce însemna orașul „tovarășului”, au tratat cu superficialitate adevărul din fotbal: că ai nevoie de fotbaliști adevărați pentru a câștiga. Și nu mai aveau!

Gheorghiță Bărbulescu, care se retrăsese și el o perioadă de la conducerea fotbalului, revenise ca să-l salveze. Știa bine care-i realitatea și nu mi-a cerut decât să-i fac să supraviețuiască până în iarnă, când trebuiau luați jucători adevărați.”

Ne puteți urmări și pe Google News